Inaugurare După un picnic cu invitaţi din Franţa

Masonii români şi-au deschis magazin în curtea templului

Fraţii Lojii din Lyon, distraţi la Hilton cu dansuri populare româneşti

Templul masonic din strada Gramont îţi oferă şi suveniruri

20 foto 0 audio 0 video 0 alte fisiere

Doi masoni fascinaţi de un document vechi de câteva sute de ani

Câţiva masoni mai matinali privesc lung şi înghiţind în sec platourile cu mâncare aşezate pe mai multe mese în curtea templului masonic din strada Gramont, din Bucureşti. Templul masonic în sine e o casă la curte, proaspăt măturată şi împodobită nu doar cu simbolurile clasice, ci şi cu steagurile mai multor ţări. Steagurile, pesemne, au văzut multe ploi şi furtuni de praf la viaţa lor, pentru că sunt cam decolorate şi franjurate, dacă nu chiar jerpelite pe la margini.

Drapelul Uniunii Europene, cel puţin, abia dacă mai păstrează urmele unor stele pe el, iar albastrul de fond bate spre gri. Chiar şi platourile cu mâncare nu denotă cine ştie ce lux. Câteva castroane cu fasole bătută, pentru fraţii care ţin post, nişte şunculiţă şi ceva ficăţei pentru ceilalţi. Pe o măsuţă plasată mai în fund, o sticlă de whisky mai ieftinuţ şi în rest cola, apă minerală, bere la cutie şi cafea la ibric turnată în păhărele de plastic. Câte un curajos mai ciuguleşte ceva, dar cu ruşine, pentru că invitaţii de marcă, nişte masoni veniţi din Franţa, încă nu şi-au făcut apariţia şi nu se face să găsească platourile goale.

Lojă de Perfecţie de Grad 14

Pentru Marea Lojă Naţională a României (a nu se confunda cu Marea Lojă Naţională din România), ultimele zile au fost prilej de mare forfotă. Respectabila Lojă Banu Mihai tocmai semnase în ajun un tratat de înfrăţire cu Respectabila Lojă Labirint din Lyon în prezenţa Marelui Maestru al Marii Loji a Franţei, Prea Ilustrul Frate Alain Graesel, şi a Marelui Maestru al Marii Loji Naţionale a României, Fratele Viorel Dănacu. În seara din ajun, toţi aceşti invitaţi de marcă fuseseră iniţiaţi în tainele dansului popular românesc, în cadrul unei recepţii cu masă şi program artistic la Hilton. Iar în dimineaţa în care mesele fuseseră încărcate pentru oaspeţii veniţi din Franţa, Atotputernicul Frate Huber Greven, un bătrânel cu aer bonom şi somnolent, tocmai consacrase o Lojă de Perfecţie de Grad 14, în cadrul Supremului Consiliu Român al Ritului Scoţian Antic şi Acceptat condus de Atotputernicul Frate Roman Daniel, un ins mustăcios, cu vorba şoptită şi molcomă.

În aşteptarea lor, masonii băştinaşi fumează ţigară de la ţigară şi golesc ibricul de cafea. Sunt vreo 10, dintre care unul singur pare mai cu greutate, cărunt, obez şi îmbrăcat la patru ace, restul fiind tinerei în costume mai pe sponci. Stau cu toţii în faţa primului magazin pentru masoni din România, un fel de magazie a curţii templului masonic, ce urmează şi el să fie inaugurat odată cu sosirea fraţilor din Franţa.

Masonul cu greutate fumează un trabuc şi se lansează cu mai tinerii confraţi într-o discuţie despre moda masonică. „Costă 1.000 de dolari o cămaşă originală. Are marca producătorului pe mânecă şi guler. Dar eu prefer cămaşa mea albă de mătase. În fond, ceea ce este în suflet contează”... Alţi masoni îşi fac apariţia în micuţa curte a templului. Au un aer boem şi plete şi mustăţi ca la 1848. Se reped la platouri, dar bat repede în retragere după ce li se sugerează subtil că încă nu e momentul. Între timp sosesc şi ziariştii, invitaţi să ia parte la inaugurarea magazinului de masoni şi la o conferinţă de presă.

Explicaţii masonice

Nu după mult timp, un ma­son tinerel şi subţire invită lumea în sala de conferinţe. Întâi apucă să intre vorbitorii: Atotputernicul Greven, Fratele Dănacu şi Atotputernicul Frate Roman. Cum sala de conferinţe are cam patru metri pe trei, înăuntru nu încap decât vreo trei cameramani şi vreo doi ziarişti mai zvelţi. Restul invitaţilor din presă rămân pe coridorul templului şi încep să admire tablourile cu masonii celebri ai naţiei. În mijloc, o statuie a lui Alexandru Ioan Cuza. Pe pereţi - portrete cu Tudor Vladimirescu, Nicolae Bălcescu, Dimitrie Cantemir... Pentru ca ziariştii să nu pătrundă prin cine ştie ce cameră secretă a templului, masoni mai tineri se postează pe la diferite uşi şi dau explicaţii.

Afli că în Craiova şi Călăraşi funcţionează loji masonice straşnice, că în România a luat fiinţă prima lojă masonică formată din femei, şefa fiind Monica Tatoiu, că statuia de pe hol e într-adevăr a masonului Alexandru Ioan Cuza, şi nu a lui Emil Constantinescu, cum îşi dăduse cineva cu părerea... Între timp, Atotputernicul Frate Huber Greven vorbeşte în sala de conferinţe despre evoluţia spirituală a omului având ca scop ajutarea altora, explică natura Marelui Arhitect invocat de masoni fără să se raporteze însă la el ca la un Dumnezeu, masonii nefiind o sectă, şi termină prin a preciza că masonii nu au nimic de ascuns, totul în franceză, fără traducere.

Masonii la iarbă verde

În sfârşit, conferinţa se termină şi invitaţii francezi sunt mânaţi în curte. Platourile le fac cu ochiul, iar ei nu ezită în faţa unei asemenea invitaţii. Sticla de whisky este prima deschisă, berile urmând în topul preferinţelor. Se aprind trabucuri, iar aerul din curte este imediat invadat de miros de tutun şi arome exotice. Se deschide şi uşa magazinului pentru masoni, intitulat simplu „Magazin suveniruri”. Invitaţii calcă pragul şi ies repede, pentru că incinta măsoară maximum doi metri pe trei, nelăsând loc suficient pentru mai mult de trei indivizi să se mişte nestânjenit. Pereţii magazinului conţin afişe cu ameninţări în loc de reclame. „Dacă ţi-e teamă ca defectele să îţi fie scoase la lumină, nu te vei simţi bine printre noi!”, scrie pe unul dintre postere.

Pe tejghea zac două săbii şi o pereche de mănuşi albe cu echerul şi ciocanul ca însemne pe ele. În câteva rafturi, cărţi cu aceleaşi însemne şi titluri ca „Dex masonic” sau „Misterele templului...” Pe alt raft, câteva lumânări şi nişte eşarfe. Doi masoni par interesaţi de o diplomă despre a cărei hârtie spun că seamănă cu cea a banilor. Restul sunt ocupaţi cu ce a mai rămas de mâncare şi de băut. Fumul trabucurilor se ridică peste gardul templului, odată cu zvon de vorbă franţuzească şi sforăitul unui mason de 80 de ani, care moţăie seren pe o băncuţă.