Meseria bratara de aur

Postat la: 09.10.2006 00:00

Meseria bratara de aur

Bazarul bazarelor cu aur din Iran e cam de trei ori mai mare decat Romexpo si are mii de pravalii. Sunt aici magazine grele, cu sute de kile de bijuuri din aur, e imposibil sa poti alege. In unele vitrine aurul e asezat centimetru langa centimetru, din tavan coboara lanturi si bratari, compun ditamai perdeaua, incat de afara nu mai poti sa vezi nimic inauntru. Daca te plimbi cateva ore prin bazar, risti sa orbesti. Combinatia aur alb cu galben facea furori pe acolo de acum 20 de ani. Acum zece ani, in loc sa-si deschida pravalie in marele bazar, iranianul Saeid Moieni Mehr a venit in Romania. Avea 24 de ani, facea bijuterii de la 12 ani si il rodea ca imbatraneste si nu mai apuca sa aiba afacerea lui. A auzit ca Romania e in dezvoltare si s-a hotarat ca nu exista teren mai bun ca la noi pentru o pravalie cu bijuterii. N-a gresit. Pana acum sase ani i-a mers cum nici nu visa. Acum ii strica apele contrabandistii. La noi, vreo 60 - 70 la suta din bijuurile care se vand sunt marfa ilicita. Nici macar nu sunt lucrate manual, sunt piese facute la masina, subtirele, fragile, se rup repede. Saeid a inteles ca, in fata unor asa piese, cu mult mai ieftine decat ale lui, are sanse numai continuand sa migaleasca manual - fiindca au rasarit ceva "boieri" care vor musai lucru de mana. "Am avut o data atat de multe comenzi, incat am stat non stop in atelier doua luni. Acasa mergeam doar sa fac dus. Lucram pana la patru, cinci dimineata, dormeam patru ore, apoi o luam de la capat... Uite, in toata vremea asta n-am reusit sa-mi fac un inel pentru mine", rade iranianul. Primul inel? "L-am facut intr-o saptamana, cap coada, creatie proprie. Il iubeam". Atelierul lui: o camara cu freze dentare, rumegus, infrasunete, laminor, menghina, zeci de clesti, perii, patente, ciocanele, alte si alte scule mici, mici, pe care le vezi pe de-a-ntregul numai la lupa. Daca n-ai zari pilitura aurita stransa in sort, te-ai crede intr-un atelier de tamplar. De aici scoate, insa, bijuterii tintuite cu diamante, safire, smaralde, rubine. Le face dupa cum ii comanda omul sau dupa cum ii dicteaza inspiratia. Si inspiratia i-a dictat inele cu aur alb, galben si un mare acvamarin, la vreo 22 de milioane, inele la 18.000 de euro sau seturi care fac cam cat o garsoniera. Dar asta e marfa pentru vedete si oameni de afaceri. Dupa Beckham si Ronaldo, a inceput si romanul cu stare sa ceara diamante. Afaceristii vor ace de cravata si butoni batuti in pretioase, bratari din cauciuc negru si aur. Lucreaza insa si pentru tot omul, piese de cateva milioane. Cand vorbeste despre briliante, i se taie respiratia. Pronunta "bri-li-ant" soptit, cu ochii mari. "Sstt, sa nu auda vecinii...". Doctor in diamante Cat munceste la un inel? Primul pas e sa cumpere aurul bucati, de la casa de amanet. Poate fi un lant rupt peste tot, o brosa stricata, nu conteaza. Il da la fabrica sa i-l purifice cu acid si il ia de acolo in forma de mic lingou, aur curat, de peste 15 grame. Daca vrea sa-l faca o caseta pentru vreun briliant, il trece prin laminor pana cand lingoul devine foita subtire. Pasii urmatori sunt munca de chinez: traforeaza bucata, o decaleste, "desface" briliantul gata slefuit. Adica ii schiteaza pe hartie fiecare latura, fiecare taietura, la milimetru. Daca piatra are multe taieturi, briliantul desfasurat poate sa insemne aproape o pagina intreaga de macheta. Unde intra piatra, se gaureste aurul cu freza si, dupa o munca de Sisif, se fixeaza in sfarsit piatra in casetuta, se tintuieste in "gherute" din aur sa nu mai scape niciodata, iar casetuta se lipeste cu "lipitura" de aur. Este un aliaj moale care se topeste mai repede decat aurul. "Se tine la foc si, cand incepe aurul sa se inroseasca, inseamna ca lipitura si-a facut treaba", explica Saeid. Pana aici, inelul arata ca orice alama, canit si innegrit, nu poate fi vorba de stralucire. Incepe sa se lumineze dupa ce e pilit, apoi zgarieturile dispar dupa ce e slefuit la masina si uns cu paste speciale, periat cu perie si puf - peria sterge urmele slaifului, puful sterge urmele periei. Dupa ce trece prin perie, ar trebui sa fie oglinda. Dar tot nu e gata. Fiindca la final trebuie sa iasa mai mult decat oglinda. Se scufunda un minut intr-un aparat cu ultrasunete si solutie de curatat care spala prin vibratii, se raceste la chiuveta si se zvanta intr-o oala cu pilitura de pluta. Din oala, inelul cu briliant iese de doua ori mai stralucitor decat a iesit de la vibratii. Facute neintrerupt, toate astea dureaza 7 - 10 ore. La un inel mai sofisticat poate sa stea si doua zile. La seturi se lucreaza luni intregi. Saeid zice ca piatra se poarta asa: "Pana la 25 de ani, briliant. Mai tarziu, rubin, safir, smarald, oricum ceva colorat. La pensie, pietre mai mari si mai ieftine. Barbatii - briliant ori safir". Asta, la romani. Bancherii straini sunt topiti dupa butoni in forma de siluete de pit bull sau ornamente arhitectonice. Sau bratari cu triunghi pe fond de argint negru. Ai nostri sunt mai discreti, le poarta mai pe sub haine. Din tot aurul vandut si prelucrat la noi, cel mult 5 la suta e autohton. Restul e din import. Cel putin asa spun patronatele din domeniu. Nu e vorba ca Romania n-ar avea aur, si inca excelent, dar a ajuns al naibii de scump sa ni-l mai si scoatem de sub noi.

Intră în comunitatea Facebook Gândul, locul unde ziarul vorbeşte cu tine