Publicat

14

aprilie

2010

20:17

115164

vizualizări

Mii de români – „reparaţi“ prin terapia Bowen. Ce este şi cât costă

Mii de români – „reparaţi“ prin terapia Bowen. Ce este şi cât costă

"Lucia, tu trebuie să fii ca o viespe, înţepi şi fugi", îi spunea tot timpul profesorul Andrew Zoppos, cel care a adus şi în România terapia Bowen. Iar terapeutul Lucia Niţă chiar aşa şi face. M-am speriat când am încercat Bowen întâia dată. Prima manevră - o presare fină pe nişte muşchi ai spatelui, făcute din buricul degetelor. Scurt de tot, câteva secunde, nici acupunctură, nici presopunctură, nici masaj. Apoi "viespea" a plecat şi am rămas singură. "Rămâi întinsă pe pat, aşa e terapia, mă întorc în câteva minute", a spus.

Pe urmă, ciudat, au început să-mi zvâcnească muşchii singuri, unul pe mână, altul pe picior. Când s-au mai potolit, terapeutul a venit din nou, în vârful picioarelor. "Îmi pocnesc muşchii singuri", zic. "Asta e bine, înseamnă că mesajul a ajuns bine la creier, iar acum corpul lucrează", îmi răspunde Lucia Niţă. Practică asta de un an şi jumătate şi are o diplomă emisă de Academia de Terapie Bowen din Australia. Mai are în spate vreo 15 ani de masaj profesionist.

Altă presare, undeva în dreptul taliei, apoi iar singură în cameră, cu muşchii zvâcnind aiurea. Din nou o presare, peste vreo trei minute, şi pe urmă pur şi simplu a început să mă înţepe un deget, fără să-l ating cu nimic. În ultimele zece minute de presări Bowen eram ca mahmură. Parcă m-aş fi afundat în saltea cu tot corpul, ceasul ticăia din ce în ce mai rar, tramvaiul de abia se mai auzea din stradă. Mâinile, ca plumbul de grele, nu mă mai ascultau. "Acum nu poţi să te ridici, că ameţeşti", mi-a mai spus terapeutul. N-am ascultat-o. M-am ridicat în picioare; erau ca de plastilină. Însă asta e bine, erau toate semne că tocmai mă relaxasem pentru toată săptămâna. "Cât practici Bowen nu ai voie să faci masaj sau alte feluri de terapii, nu sunt compatibile", a fost sfatul final. Cică şedinţele astea îţi rezolvă şi boli pe care le ai fără să ştii. Astăzi e a doua zi de la terapie şi, interesant, încă îmi mai vibrează muşchii, aşa, singuri.

Cum aşezi la loc gâtul unui bolnav cu pareză

Liceana Laura depinde de Bowen. Avea zece ani când a făcut o scolioză urâtă, iar acum are ditamai cocoaşa. A încercat totul: spitale, bioenergoterapie şi chiropractică. "E superdureros, tragi de oase până urli. Eu nici nu am suportat să o văd la şedinţe", ne spune mama Laurei. Dar mai nimic din toate astea n-a mers. În loc să i se mai aşeze coloana la loc, cocoaşa parcă s-a făcut şi mai mare. Atunci, un doctor a sfătuit-o să se opereze, uitând să-i spună că există riscul să rămână paralizată. Familia a aflat şi a spus "nu". Până acum, numai Bowen a dat rezultate. "Venim la terapie din februarie, o dată pe săptămână, şi au început să-i dispară nişte proeminenţe din partea cervicală. Pur şi simplu i s-au mai aliniat oasele. Şi s-a mai întâmplat ceva bun: după câteva şedinţe, a început să simtă şi dureri în zonă, iar ea nu mai simţise nimic de ani întregi. Nici n-am ştiut dacă să ne bucurăm sau nu, când ne-a spus. Însă mi s-a explicat că e foarte bine", ne-a mai spus mama. Vorbeşte în şoaptă, căci Laura e dincolo, face şedinţe în camera alăturată. Terapeuta Lucia soseşte, zâmbind: "Iar a adormit. I-am făcut manevre pe muşchii spatelui şi nici măcar n-a deschis ochii". Într-adevăr, de câte ori se întinde pe pat pentru terapie, Laura adoarme ca un bebeluş, de relaxată ce e.

Şi copilul Vlad, de 11 ani, cu tetrapareză spastică, s-a reparat destul de mult la cabinetul Luciei Niţă. "Înainte, nu putea să stea pe vine, nu putea să urce scările. Avea mâinile şi picioarele ca înţepenite. Acum poate să stea pe vine, să urce scările şi să mănânce singur. Vlad nu putea nici să mişte limba înainte; darămite să mai şi vorbească. Acum, în sfârşit, poate şi el să scuipe. Nu putea să sufle pe gură până acum. Pentru noi e mare lucru că acum poate să sufle pe gură, ţinându-se singur de nas. Vom continua şedinţele, căci numai ele au dat roade până acum", ne povesteşte tatăl lui Vlad. Dar toate progresele astea, copilul le-a făcut după aproape un an de terapie. Părinţii îl aduc la Bucureşti de acasă, de la 60 de kilometri distanţă.....(Citeşte mai departe în pagina următoare)

Citarea se poate face în limita a 250 de semne. Nici o instituţie sau persoană (site-uri, instituţii mass-media, firme de monitorizare) nu poate reproduce integral scrierile publicistice purtătoare de Drepturi de Autor fără acordul Mediafax Group.

ULTIMA ORĂ
Simon Halep stă cu sufletul în gât! Ce s-a descoperit în New York. Autorităţile au luat măsuri excepţionale

Lasă-ne feedback despre noul site Gândul.info