Ce n-ai facut in Romania si poti face in Italia

"Italia mi-a oferit siguranta ca, daca merg pe strada si sunt insultata sau violata, in spital ma vor ingriji, politia va cauta vinovatul, lumea din jur ma va sprijini, iar ziarele nu vor specula pe seama tragediei mele." - Miruna Cajvaneanu

8 foto 0 audio 0 video 0 alte fisiere

Ce n-ai facut in Romania si poti face in Italia

A plecat in Italia cu doua valize, un fierbator electric si o traista cu mancare. Asta era toata agoniseala ei, la 20 de ani. S-a trezit brusc in inima Romei, fara sa stie sa intrebe nici macar cat e ceasul. La inceput le-a spalat italienilor podele, le-a reparat calculatoare si i-a scolit cum sa navigheze pe internet. Acum, Miruna Cajvaneanu a ajuns in topul 50 al personalitatilor italiene. A votat-o pe un portal publicul italian, dupa ce a fost premiata la un concurs de eseuri organizat de Primaria Roma. Tema: "Io e Roma". S-au batut 90 de participanti din 30 de tari. Ce le-a placut la ea? Ca a demonstrat o... "reflectie poetica asupra Romei". Criticii italieni i-au pus eticheta de "scriitoare" si au coplesit-o cu elogii. "Autoarea a stiut sa descrie cu o forta care emotioneaza pe cine iubeste cu adevarat Roma, o forta capabila sa ma ajute sa vad orasul meu natal cu alti ochi, sa o descopar cum nu am vazut-o niciodata... acea persoana se poate considera cu siguranta mult mai roman decat cineva care s-a nascut aici", scria un critic italian cunoscut. Cat a strans din dinti pana sa obtina toate astea? Vreo 8 ani. "Am ajuns la Roma cu o bursa Erasmus. Cand mi-am terminat studiile, profesorul meu de Istorie a Europei Orientale, Caccamo, m-a incurajat sa raman. Am hotarat sa risc, inscriindu-ma la Universitatea la Sapienza din Roma, specializarea Relatii Internationale", spune Miruna. Profesorul Caccamo are un renume international in studiul Istoriei Europei Orientale. Orice student s-ar fi simtit onorat sa lucreze cu un om de asemenea talie. Facultatea inceputa in tara nu i-a fost recunoscuta. A luat-o de la zero, ca student boboc. A invatat limba in cateva luni si i-a cucerit si pe ceilalti profesori. La primele examene, unii i-au dat nota maxima, cum laude. In timpul liber tragea din greu. Lucra la un internet, ca om bun la toate, incepand cu spalatul podelelor. "Deschideam calculatoarele cu surubelnita sa vad daca nu erau deplasate componentele, invatasem din mers care erau problemele cele mai comune. Mi s-a intamplat sa muncesc continuu, de la 9 dimineata pana la 9 seara, cu pauza de jumatate de ora, mancam un sandvici la pranz si tineam mereu cartea langa mine pentru ca dadeam si examene. Le explicam studentilor italieni cum se navigheaza. Multi habar n-aveau in 2000 ce e un mail box. Am fost printre primii care le aratau diferenta intre altavista si nou-sositul google (eram printre primii utilizatori google). Din cand in cand, faceam si tehnoredactarea lucrarilor de licenta..., eram platita foarte prost, cum ar fi acum 4 euro pe ora", povesteste romanca. Apoi a urcat spre joburi mai bune: traduceri, secretara la o firma italiana de import - export. A avansat intr-o luna cat altii in 10 si a sarit direct pe scaunul de asistenta a managerului general. A lucrat si ca asistenta de avocat - trebuia sa-i gaseasca clienti printre emigranti. O platea cu 20% din onorariul final. Dar nu s-a ales cu nici un leu. I-a gasit un singur client: o romanca al carei sot intrase ilegal in Italia si fusese arestat clandestin. I s-a facut mila de femeie si, cand a venit ziua platii, i-a cerut avocatului sa-i ia nenorocitei mai putin cu 20%, adica partea ei. In vremea asta studia nebuneste. Profesorului Caccamo i-a placut ambitia ei si a cerut sa fie primita la una dintre cele mai prestigioase biblioteci din lume: cea a Institutului PIO, o "anexa" a Vaticanului. Acolo, studentii sunt pasari rare. Sunt primiti numai cei de mare exceptie. S-a trezit in mijlocul unor cercetatori in teologie din toata lumea, care luptau pentru doctorate si specializari inalte. Preoti, calugari benedictini, de multe ori era singura femeie de acolo. Pentru licenta a lucrat cu cronici ale ambasadorilor venetieni la Constantinopol, toate in dialectul venetian de acum cateva secole, adevarate perle ale cercetarii. S-a dus fericita sa se angajeze, de data asta cu diploma de la Sapienza in buzunar. A nimerit la un hotel, pentru un post de receptioner. Dupa ce a vazut ca e romanca, patronul a strambat din nas si a vrut s-o blagosloveasca cu un frumos job de... spalatoare de veceuri. A refuzat pe loc. Tot raul spre bine. Acum este purtatoare de cuvant a primului partid romanesc din strainatate, Partidul Identitatea Romaneasca. Pe langa asta, este si jurnalist freelancer, face corespondente din Italia in Romania, pelerinaje, reportaje din Egipt, trimite la Bucuresti analize solide despre romanii din Italia, colaboreaza cu ziaristii de la cele mai urmarite jurnale din Italia si, pe langa toate, mai are timp sa fie si mama, si nevasta. Ce a facut ea in 8 ani de Italia, fac altii in Romania intr-o viata de om. Miruna incearca sa ne contrazica: "Seara am un sentiment de vinovatie ca nu am facut lucrurile esentiale... nu cred ca am reusit sa ma exprim cum sunt, nu am reusit sa-mi exprim esenta, nu am creat indeajuns, chiar si faptul ca ma incanta laudele aduse si eu simt ca nu le merit, ca sunt altii, mai necunoscuti decat mine, care le merita". Cum e sa fii roman in Italia? "Le e frica sa nu le luam locurile de munca. Se tem de o invazie. Asta se manifesta prin asa-zisele legende - violuri, furturi, toate devin in mintea lor opera strainilor. Cand am cumparat casa anul trecut, toti vecinii se temeau ca vin strainii langa ei. Le e frica de pierderea identitatii". Pentru italieni, romani = tigani. Ne respecta doar ca suntem buni la spart coduri. "Coruptia este singurul lucru care ma tine departe de Romania. Peste tot pe unde te duci, la orice ghiseu, in loc sa fii privit ca om, esti privit ca un client bun de stors. Italia mi-a oferit siguranta ca, daca merg pe strada si sunt insultata sau violata, in spital ma vor ingriji, politia va cauta vinovatul, lumea din jur ma va sprijini, iar ziarele nu vor specula pe seama tragediei mele". Statisticile despre romani sunt mult prea blande, crede. Nu suntem cei mai munciti europeni, ci Sisifii Europei! Diferenta dintre noi si ei n-o poti simti daca ramai incremenit in tara: "Italienii cred ca au si prin urmare pot avea, romanii nu au pentru ca nu au avut si trag concluzia ca nu vor putea avea niciodata".