Nascuti sa ajute

Postat la: 01.02.2007 00:00

Nascuti sa ajute

Englezoaicele Kelly si Gemma muncesc cate un an pentru a strange bani de transport, masa si cazare. Nu ca sa plece in vacanta, ci pentru a putea participa la actiuni caritabile. Platesc ca sa ajute oameni si asta le da o mare satisfactie. Kelly a venit de cateva zile in Romania pentru a participa ca voluntar la programele pentru copii derulate in scoli. La 21 de ani, este deja veterana. Povestile ei din Africa par niste intamplari din alta lume. "Intr-un orfelinat, copiii erau intinsi pe jos si noi trebuia sa ne alegem unul de care sa avem grija. Erau copii de trei sau patru ani care ii hraneau pe cei de sase luni, pentru ca pur si simplu nu exista persoane care sa-i ingrijeasca", povesteste Kelly una dintre experientele traite in Africa. Tanara englezoaica a plecat ca voluntar, sase luni, pe continentul negru. Dupa ce timp de patru ani a participat la diferite programe de voluntariat in Anglia, la 19 ani a aplicat la "Changing Worlds", un proiect pentru copiii din Africa. A fost aleasa tinandu-se cont si de experienta de pana atunci si a plecat in Tanzania, impreuna cu un grup de alti 19 voluntari. "Am ajuns la o scoala mai nou infiintata. De obicei, clasele au 100 de copii si doar 20 de manuale. E foarte dificil sa invete. Clasa mea avea 30-40 de copii. Profesorii predau doar matematica, engleza si stiinte. Ceea ce m-a ingrozit a fost metoda lor de a-i educa: pur si simplu ii bateau. Era oribil! Si daca nu isi faceau temele primeau bataie. Este pacat ca trebuie sa ii bata pe copii, pentru ca sunt niste profesori foarte buni, dar asta e metoda acolo", continua Kelly. Tanara povesteste cum s-a atasat de copii, cum i-a invatat teatru sau sa cante pe voci, in cor. "Sunt multi copii care dorm la scoala pentru ca nu au unde, nu au parinti. Seara veneau la noi, ii tineam pe genunchi, ne povesteau ca sunt orfani, noi jucam carti cu ei si cantam. Sunt disperati sa invete. Acolo, daca nu stii engleza, nu faci nimic", zice tanara. Kelly spune ca a mers si intr-un orfelinat in care erau internati copii cu dizabilitati. "Din pacate, acolo nu inteleg ce inseamna asta. Copiii sunt dati la o parte. Am intalnit un baietel cu sindromul Down pe care l-au numit retardat si prost, dar era un copil tare inteligent. Cat am stat cu el am incercat sa-l fac sa inteleaga cat mai multe", povesteste vizibil marcata Kelly. Cand vorbeste de copiii pe care i-a intalnit, ochii fetei aduna lacrimi pe la colturi. "Sunt niste copii minunati, sunt atat de afectuosi, cer o atentie cat de mica, o imbratisare. Te iubesc pentru ca ai pielea alba si te ciupesc sa vada daca e neagra dedesubt", spune englezoaica. Kelly povesteste cum l-a rasplatit pe un pusti cu un baton de ciocolata si el a impartit-o cu toti cei 30 de colegi din clasa. "Stiu ce inseamna sa nu ai. Si jocurile lor sunt simple. Habar nu au de playstation sau alte asemenea", continua tanara. Ea spune ca in cele sase luni cat a stat in Africa, o luna, in timpul vacantei scolare, a mers in excursie prin tarile din sudul continentului, doar cu autocarul. "Asa am vazut adevarata Africa. In brate aveam copii, iar dedesubt erau gaini. Am dormit in corturi, nu gaseam toalete sau dusuri cu zilele. Era o adevarata binecuvantare cand ajungeam intr-un oras mai dezvoltat si puteam sa ne spalam", zice englezoaica. Povestea ei despre continentul negru pare a nu avea sfarsit. "Cand m-am intors in Anglia am fost trista mult timp. Si acum imi mai este dor de copiii de acolo. Este extrem de usor sa uiti ca exista foarte multi copii pe lume care au nevoie de ajutor. Daca toti am face macar putin atunci ar conta enorm, dar oamenii nu vor sa se implice. Este admirabil atunci cand vezi pe cineva ca isi dedica viata pentru copii", crede tanara. In Romania, unde a sosit de cateva zile, Kelly a cunoscut-o pe Gemma, tot o voluntara din Anglia. Dar, pentru Gemma, Romania este primul proiect in afara granitelor tarii sale. "Cel mai mult mi-a placut un proiect pe care l-am facut la cursul de drama de la universitate. Am facut o piesa bazata pe lucruri pe care noi le consideram relevante si am prezentat-o intr-o inchisoare pentru femei. Toate astea au avut ca scop reintegrarea sociala, apropierea de familie si prieteni", spune Gemma. Programul s-a bazat pe desfasurarea unor seminarii si pe improvizarea unor scenete, cu diferite situatii cu care s-ar putea confrunta femeile dupa ce vor iesi de la inchisoare. "Seminariile acestea tineau cam doua ore. Incepeau cu unele jocuri, pentru ca ele sa se simta confortabil, deoarece noi eram foarte tineri in comparatie cu multe dintre ele. Urma piesa de teatru, iar apoi faceam un cerc si discutam situatia respectiva, dar si alte situatii care le interesau pe ele. Din proiectul asta am invatat ca teatrul si jocurile, adaptate varstei, pot stimula conversatia, pot ajuta oamenii, chiar daca e vorba de lucruri marunte. Daca un om e fericit un minut, chiar conteaza", crede Gemma. Tanara a mai fost voluntara la o scoala unde erau copii cu probleme de integrare sociala, care nu stiau cum sa se comporte la scoala sau nu se puteau acomoda. "Aici a fost mai greu, pentru ca nu reuseam sa comunicam cu ei. Suna ca un cliseu, dar chiar am gasit partea buna a fiecaruia", povesteste tanara. Cele doua au ajuns in Romania prin RealGap, un site in care sunt diferite proiecte de voluntariat si poti sa te inscrii la care vrei. La toate proiectele la care au participat, tinerele au suportat toate costurile de transport, masa si cazare. "Am lucrat un an ca sa strang bani si sa pot veni in Romania. Stiam de comunism si de saracie, dar chiar nu stiam la ce sa ma astept", povesteste Kelly. Cele doua tinere spun ca Bucurestiul nu este ca nici unul dintre locurile pe care l-au vizitat si asta in sensul bun. "Poti citi orasul prin arhitectura. In plus, casele sunt foarte aproape de strada, ceea ce la Londra nu vezi. Aici sunt multe lucruri familiare, cum ar fi mallul sau fast-foodurile, dar cand iesi si vine la tine un copil cersind iti dai seama ca nu esti acasa. E o experienta buna. De fapt, orice experienta, fie ea buna sau rea, in final e buna pentru ca te face mai puternic", continua Gemma. "Imi place contradictia orasului. E un oras nebun, intr-un mod pozitiv, e interesant sa vezi ce a ramas dupa comunisti. Si la noi este saracie, dar sunt multe familii si multe adaposturi care se ocupa de asta. Trebuie sa aducem Romania la acelasi nivel. Acum stiu ca mi-ar placea sa ma intorc aici", adauga Kelly. Cele doua spun ca dupa ce se vor intoarce in Anglia vor munci o perioada ca sa stranga bani si sa plece voluntare in alte colturi ale lumii. "Nu ne mai vedem ca nefacand asta niciodata", spun ele la unison.

Intră în comunitatea Facebook Gândul, locul unde ziarul vorbeşte cu tine