Noaptea, în Bucureşti, a crescut temperatura, s-au dilatat terasele

Noaptea, în Bucureşti, a crescut temperatura, s-au dilatat terasele

Ploaia timidă care a căzut mai pe seară nu i-a speriat cu nimic pe bucureştenii care, ca ciupercile, au răsărit imediat după apusul soarelui, la terase. Petrecăreţii Capitalei au văzut în vremea mai caldă care s-a lăsat de câteva zile exact semnalul pentru a invada localurile, aşa cum s-au obişnuit de ceva ani. Pe terasa Teatrului Naţional, o mulţime de puşti în haine colorate îşi fac apariţia „La Motoare”. Vestita terasă este deja umplută, în locurile acoperite, de studenţi care stau unul peste altul. Pe jos zac zeci de kilograme de şerveţele şi pliante luate de vânt şi udate de ploaie, dar nimeni nu se sinchiseşte de mizeria din jur. Grosul petrecăreţilor abia acum vine şi îi vezi că apar din toate soiurile. Rockeri de modă veche, cu haine negre mulate, indivizi cu tunsoare rasta, câte o tânără vopsită roz la păr şi îmbrăcată în toate culorile curcubeului. Berea este ieftină, cu 4 RON ai rezolvat şi problema setei, iar muzica nu este atât de tare dată încât să nu auzi ce spune cel de lângă tine. Conversaţiile sunt însă molcome, iar fiecare îşi vede de treaba lui. La câţiva metri deasupra adunării pluteşte un nor de fum de ţigară, iar castroanele ce servesc drept scrumieră sunt pline de mucuri care stau să se reverse.

De la serviciu – la narghilea

La o aruncătură de băţ de „La Motoare”, pe Calea Victoriei, în pasajul Villacrosse, oameni de alt soi s-au adunat la cafeneaua cu specific egiptean „Valea Regilor”. Îmbrăcaţi mai elegant sau veniţi direct cu hainele purtate la serviciu, grupuri de oameni ce bat spre 30 de ani stau înăuntru şi fumează narghilea cu arome de măr şi pepene galben, în acordurile muzicii orientale. Alţii beau cafea la nisip sau sorb un ceai cu scorţişoară. Asta, însă, numai pentru a nu zice că au venit la un local cu specific, de pomană. La a doua comandă se revine la convenţionala bere, mult mai scumpă ca „La Motoare”, dar de mai multe feluri. De altfel, berea este cerută din start de cei ce s-au aşezat pe terasa din pasaj. Fiind în aer liber, îşi permit să discute şi ceva mai tare decât cei din interior. Într-un grup de vreo 10 persoane se dezbate cu argumente pro şi contra pe marginea sexului anal. Petrecăreţii îşi dau însă repede seama că au depăşit măsura şi încep să vorbească mai încet. Alţii discută probleme de serviciu, iar stresul despre care aduc vorba pare să se topească într-o înjurătură adresată cine ştie cărui şef.

Miezul nopţii, întâmpinat la terasă

Cine nu a mai încăput la un local cu specific s-a refugiat pe una dintre multele terase răspândite de la Cişmigiu în jos spre Operă. Aici iese în evidenţă doar cine nu vorbeşte tare. Problemele zilei au fost deja epuizate în conversaţie, iar acum au început bancurile şi poveştile haioase despre prietenii comuni. Totodată, începe o luptă surdă în sânul grupului de petrecăreţi. Bărbaţii abia au prins chef şi stau cu ochii după chelneriţe să mai ceară un rând. Femeile deja s-au plictisit şi cer să se facă nota. Este miezul nopţii şi s-a cam lăsat răcoarea, pretextul ideal pentru cele din urmă să dea stingerea. Grupuri-grupuri ies la trotuar, iar taximetriştii stau la pândă.

Orele mici îi prind pe petrecăreţi în cluburi

Cine nu s-a săturat de petrecere, însă, dă acum fuga în cluburi. Cum nu lipsă de asemenea localuri duce Bucureştiul, fiecare club încearcă să atragă clientul pus pe petrecere cu câte o ofertă specială. De exemplu, seara topless la The Gate, club situat între Agronomie şi Arcul de Triumf. Găseşti aici canapele lungi şi oameni care au dat deja gata o sticlă de whisky. Aerul e plin de fum, feţele sunt roşii, iar lumea în picioare. Muzica dată foarte tare nu îţi mai permite să te înţelegi cu cel de lângă tine, aşa că petrecăreţii răcnesc unul la altul fără să dea însă vreun semn că ar şi înţelege ce spun. Oricum, limbile sunt împleticite de la alcool, iar mişcările dezlânate. Apar în scenă (e un fel de a spune, pentru că nu există propriu-zis o scenă) dansatoarele şi, până să rămână fără sutien, petrecăreţii chirăiesc impacientaţi. Odată faptul produs, parcă se mai liniştesc. Văd ce e de văzut şi nu merg mai departe. Deja dimineaţa e mai apropiată decât miezul nopţii care a trecut şi mâine e o zi de lucru. E un singur drum către ieşire pe care petrecăreţii îl parcurg pe mai multe cărări. Câte un grup răzleţ mai zăboveşte, însă, şi cere curajos încă o sticlă de ceva.

Intră în comunitatea Facebook Gândul, locul unde ziarul vorbeşte cu tine