|
INEDIT Copiii care învaţă să fie mândri de etnia lor
„Oamenii fac ochii mari când află că, deşi sunt ţigan, sunt deştept”
de Alina BĂDĂLAN TURCITU | 14 AUGUST 2009
400 de copii, majoritatea discriminaţi, învaţă cu ajutorul psihologilor cum să fie mândri de etnia lor. Unii sosesc în tabără umili, cu capul plecat şi se întorc acasă „zmei”
Parada modei specifice n Fotografii: Octav Ganea
Pe copii i-a apucat durerea de burtă, după primul prânz în tabăra de la Timişul de Sus (Braşov). Picau pe capete în pătuţuri, ca bolnavii adevăraţi. Organizatorii s-au speriat şi i-au dus la spital. Ce să fie, oare? Dar şi pentru doctor era prima dată când vedea aşa ceva.
„Sunt sănătoşi… numai că le-aţi dat trei mese pe zi. E prea mult pentru ei, stomacul lor e obişnuit cu o singură masă pe zi. De abia în câteva zile se va adapta şi va putea să suporte trei”, le-a explicat. Alţii n-au păţit nimic doar fiindcă s-au ridicat de la masă după felul doi, crezând că s-a terminat.
Nu-şi puteau imagina savarina de la desert. Acasă, mama nu le pune niciodată şi desert la masă. Şi au mai fost copiii care se spală la lighean şi numai în filme au văzut cum arată duşul. Cum au ajuns în tabără, s-au dus glonţ la baie, s-au băgat în cadă şi o oră n-au mai ieşit de acolo. Alţii şi-au făcut nevoile direct în bideu; ei au acasă veceu în fundul curţii. Cei mai mici au şapte ani.
În prima lor zi de tabără, copiii aceştia ţineau capul plecat, ca atunci când faci ceva rău. Puşti de şapte ani păreau chiar resemnaţi, cu un aer de moşulică, ne spune un psiholog. După patru zile de activităţi în tabără, însă, au devenit „zmei”, gata să dărâme munţii. Ideea taberei este o noutate pentru România: 400 de copii învaţă, prin jocuri, să fie mândri că sunt ţigani şi... să se stimeze mai mult.
Organizatorii sunt tinerii programului S.P.E.R, program antidiscriminare finanţat prin fonduri PHARE. În tabără sunt mulţi copii care, atunci când s-au dus la magazin să-şi ia o acadea, vânzătoarea le-a răspuns sec: „nu servim coloraţi”. Dar sunt şi din aceia care trăiesc în puf, prin palatele din Toflea.
Om mare la 16 ani
Anişoara este „părinte” la 16 ani. Îşi îngrijeşte mama bolnavă şi pe cei patru fraţi – îi spală, îi îmbracă şi îi trimite la şcoală. Nu merge niciodată la discotecă, are prea multă treabă acasă. În timpul liber vine pe la vecine, să le ajute la murături sau la bulion. Când au auzit-o cum cântă, trainerii din tabără au amuţit. Avea cea mai bună voce neprelucrată din tot ce auziseră ei până atunci. Dar fata ştia demult asta, numai că niciodată nu a îndrăznit mai mult. „Visul meu este să cânt, dar imposibil, numai cei bogaţi pot face asta”, şi-a spus. De fapt, se teme că nu va reuşi fiindcă este ţigancă. Însă după vreo patru zile de activităţi în tabără, Anişoara a început să se schimbe. Prin jocuri de rol, a învăţat despre originea etniei ei şi despre tradiţii de care habar n-avea. La final, a jucat şi într-un filmuleţ. Apoi, a fost propusă ca solistă într-o formaţie din etnia ei. Acum nu mai vorbeşte despre imposibil.
„Rafael cânta foarte bine la acordeon, dar voia să renunţe de tot la şcoală. Avea 13 ani. În tabără am reuşit să-l convingem nu numai să nu renunţe la şcoală, ci să facă şi şcoala de muzică. Înainte, el nu credea că ar putea să facă asta. Mai cunosc cazul unui copil premiant care până în clasa a treia a avut numai 10 pe linie. Apoi i s-a schimbat învăţătoarea şi la o lucrare de control i-a dat nota şapte, deşi copilul făcuse perfect. A motivat exact aşa: dacă unui ţigan îi dau 10, unui român ce notă trebuie să-i dau, 14?”, ne spune Ciprian Necula, coordonatorul programului.
Limba romani, soră cu „limba zeilor”
Dar cum anume poţi să-i faci pe copii să fie mândri de etnia lor? „Eu le-am explicat că limba romani se trage din limba sanscrită, aşa-zisa limbă a zeilor. Imediat au devenit mândri de ei. Apoi, facem filme împreună cu regizori adevăraţi, iar actorii sunt ei, copiii. Filmele sunt tot despre tradiţia şi istoria lor. La final, fiecare primeşte câte un CD cu filmul în care a jucat. Imediat, stima de sine îi creşte, că îşi zice: mamăă, ce chestie importantă am făcut eu! Un băieţel a făcut trei pălării şi era foarte mândru că cineva a avut încredere în el şi l-a pus tocmai pe el să facă pălăriile alea”, ne povesteşte Sorin Aurel Sandu, actor la Teatrul Masca. Dintre toţi copiii, cel mai mult l-a şocat George, 15 ani, fruntaş la şcoală. I-a spus simplu: „Mie îmi place când sunt subestimat. Fiindcă oamenii fac ochii mari atunci când descoperă că, deşi sunt ţigan, sunt totuşi deştept”. Încep filmările. „Linişte la cadru, motor, acţiune!”, strigă regizoarea. Se filmează o scenă din istoria etniei.
Copiii sunt îmbrăcaţi toţi în ţigani, unii sunt lăutari, alţii dansează. Psihologul Mugur Ciumăgeanu îi analizează de pe margine, cu un joben alb şi lung pe cap. E caraghios, dar jobenul ăla îl ajută să se lipească mai bine de copii. Dă indicaţii de regie: „ţiganii... aici, în dreapta. Lăutarii, dincolo!”. Şi nici un copil nu se simte lezat la cuvântul „ţigan”.
De dimineaţă, psihologul ţinea lecţii copiilor pe terenul de sport, făcând un joc pe seama oamenilor graşi şi celor slabi. După ce s-au contrazis care or fi mai deştepţi, graşii sau slabii, au ajuns şi la o concluzie: „Dar de fapt, de ce trebuie să găsim diferenţe, dacă noi suntem toţi la fel?”.
|
EDITORIAL 
"Totul
trebuie regândit în jocul lui Nadal. Loviturile, tactica, strategia
pe termen lung. Atitudinea mentală reclamă schimbări din temelii".
Rafa a murit. Nu pot să exprim altfel sentimentul de după finala
Shanghai Masters. Acel băiat nebun care întindea cu 3-4 metri
suprafaţa activă de joc a unui teren de tenis, care se mişca
stânga-dreapta ca o săgeţică de mouse pe ecranul de computer, care
pleca la stopuri ca un ghepard cu burta la pământ, lovind decisiv
din poziţii imposibile din punct de vedere biomecanic, nu mai
există.. 
Postat de gandul.info la 13.08.2009 22:02
Pe copii i-a apucat durerea de burtă, după primul prânz în tabăra de la Timişul de Sus (Braşov). Picau pe capete în pătuţuri, ca bolnavii adevăraţi. Organizatorii s-au speriat şi i-au dus la spital. Ce să fie, oare? Dar şi pentru doctor era prima dată când vedea aşa ceva.