Publicat

12

octombrie

2006

00:00

28

vizualizări

Oltenita - locul de unde miliardarii europeni isi cumpara iahturi

Oltenita - locul de unde miliardarii europeni isi cumpara iahturi

Drumeagul care candva a fost, probabil, drum in toata regula, e inecat acum in namol si inconjurat de un saivan prapadit si de ramasitele fostului santier naval din Oltenita. Un strop de civilizatie mai razbate din prezenta unor stalpi din fier pe care tiganii nu au apucat sa-i sustraga. Daca urmezi sageata de pe placuta, descoperi si mai mult la periferia orasului populat cu precadere de someri. Ca o mina de aur dintr-o groapa de gunoi, in capatul santierului mancat de vremuri capitaliste si rugina rasare un colt de rai de unde isi culeg jucariile bogatasii Europei. 69 de insi din putinii care au un loc de munca in Oltenita se ocupa, sub comanda lui Markus, un olandez de 28 de ani, ca visurile tipilor care isi permit orice sa se implineasca. Moftul ii costa intre 300 de mii si doua milioane de euro. Gheorghe Ionita e constructor navalist de-o viata. A trecut de la vapoarele mari, pe care le executa pentru regimul comunist, la iahturile de lux. O sansa nesperata in vremuri in care parea ca nimeni nu va mai avea vreodata nevoie de el. In doua hale ale fostului santier naval, omul conduce acum echipa de lucratori a olandezilor de la Stentor Maritime, singurul constructor de iahturi de tip unicat din Europa de Est. In hala de constructie a corpului, sub indrumarea unui alt priceput, Nicu Iordache, trei sudori mesteresc la Charlotte L, iahtul unui client austriac. Centimetru cu centimetru e luat la mana din ceea ce a capatat deja forma unei barci care pare imensa privita de jos. Asa si este. Sudorii ajung la munca cu scara. Cele 15 tone de otel vor pluti pe apa, in primavara, precum o frunza uscata. Barca trebuie sa arate exact ca in desenul lui Markus. Il viseaza si noaptea baietii. Etapele se succed rapid sub mainile care executa totul, neajutate nici de roboti industriali si nici de masinarii sofisticate. Muncitorii sunt fericiti ca au scapat de polizorul cu aer si au trecut la flexuri. Dupa sudura, vine indepartarea ruginei si vopsirea. Sase pensule se plimba de-a lungul zecilor de metri ce fac inconjurul ambarcatiunii. De la Iordache, nava se muta in sectia de armare. Aici o preia brigada de tamplari care se plimba continuu intre punte, dormitorul pentru oaspeti, bucatarie si salon. Se lucreaza numai cu lemn nobil - mahon si tec, rezistent la apa marii. Sandu e la pupitrul de comanda. Se indeletniceste cu o clapa cu sertar, unde proprietarul isi va tine hartiile de navigatie. Sandulescu se lupta cu o usa. Trebuie sa o faca sa se inchida perfect. Mirel lipeste furnirul, Nicu asaza profilele. Cu totii lucreaza dupa cerinta, dorinta si capriciul clientului, singurul care decide, stie tot si care nu poate fi contrazis. Cea mai grea operatiune e finisarea. Ion Panait se ocupa de asta. El da viata iahtului, e cel care te lasa fara grai cand si-a ispravit treaba. Dupa Panait doar proprietarul mai intervine cu mici fineturi ce tin de decor. Finisarea dureaza cel mai mult. Este etapa in care se taxeaza orice greseala. Presiunea termenului de predare nu e nici ea usor de suportat. N-ai voie sa fii neserios. Clientul se poate razgandi in orice moment, in orice privinta. De la felul in care arata mobilierul in ansamblu, pana la tipul de sertar pentru lenjerie agreat de sotia proprietarului. Toate astea nu doar ca intarzie lansarea la apa, dar aduc multa tristete echipei. "E dureros cand trebuie modificat ceva, dar cand platesti atatia bani ai voie sa fii oricum", spune Ionita. Un proiect poate dura si trei luni, dar si un an, din acest motiv. Timp in care clientul vine personal ca sa verifice stadiul si calitatea lucrarii. "In momentul cand pleaca de aici, se rupe ceva din noi", spun constructorii despre bijuteriile pe care au invatat sa le faca din mers si mai ales dintr-o mare nevoie. Pe puntea iahtului numarul doi, cu care echipa merge in paralel, agitatia e si mai mare. Subansambluri de inox, feronerie din cea mai pretioasa (cea mai scumpa parte din tot iahtul), vreo zece kilometri de cablu ce compun tabloul electric, motorul, axul, elicea si carma, catargul si ancora cu lantul ei interminabil isi asteapta randul la montare. Pana la lansare mai e putin. Incep emotii greu de stapanit. Pentru verificari si masuratori - parte electrica, mecanica, incalzire, aer conditionat, stabilitatea navei - un specialist vine tocmai din Olanda. Sub ochii incantati ai stapanului, nava se asaza pe niste carucioare care se monteaza pe sine si se duce pe chei. O macara de 120 de tone o asteapta ca sa o ridice de pe uscat si sa i-o daruiasca stapanului direct pe apa. Peste toate Markus priveste cu calm. E atat de sigur pe el, incat, privit cu ochii lui, totul pare o joaca. A construit prima barcuta la 12 ani si primul iaht adevarat la 21.

Citarea se poate face în limita a 250 de semne. Nici o instituţie sau persoană (site-uri, instituţii mass-media, firme de monitorizare) nu poate reproduce integral scrierile publicistice purtătoare de Drepturi de Autor fără acordul Mediafax Group.

ULTIMA ORĂ
BREAKING NEWS! Serena Williams l-a făcut praf pe Ilie Năstase: ”Cam asta e tot!”

Lasă-ne feedback despre noul site Gândul.info