Sorina Ionaşc
Sorina Ionaşc
100319 vizualizări 1 mar 2015

Cum nu există o taxă fixată de Patriarhie pentru oficializarea cununiilor religioase, a botezurilor şi a înmormântărilor, fiecare biserică îşi pune propriul tarif. Din acest motiv, preţurile diferă ca la afacerile imobiliare: mărimea bisericii, dotările ei şi numărul de preoţi cresc considerabil „taxele” pe care trebuie să le achite credincioşii ce beneficiază de aceste slujbe. Şi pentru că este o afacere, la cele mai multe biserici trebuie achitat şi un avans. De regulă, pentru avans se dă chitanţă. Pentru restul sumei, facturarea rămâne la latitutudinea preotului.

„Una este o biserică mică, slujba o face un preot sau doi, alta e când sunt cinci preoţi”

Adelina şi Mihai vor să se căsătorească pe 3 octombrie, o dată la finalul sezonului de nunţi. Au mers, prin urmare, alături de naşii Adrian şi „Gabriela” - „Gabriela” fiind reporter gândul -, în căutarea bisericii perfecte. Au început cu Biserica Sf. Dumitru (video, mai sus), situată în zona Colentina. Acolo au avut un şoc: preotul le-a cerut 1.200 de lei, cu un avans de 600 de lei, nerambursabil.

“Sunt condiţii, nu le îndeplinim, plecăm. Ne întoarcem când le îndeplinim. Contribuţia pentru biserică este de 1.200 de lei, adică 12 milioane de lei vechi. Zic şi aşa, şi aşa, ca să se înţeleagă. În suma respectivă intră şi corul”, spune părintele.

Întrebat de ce costă aşa mult, explicaţia lui a venit numaidecât: cu cât e biserica mai mare, cu atât cheltuielile sunt mai mari, deci şi preţul pentru cununia religioasă e mai mare.

“Una este o biserică mică, slujba o face un preot sau doi, alta e când sunt cinci preoţi. Noi trebuie să asigurăm salariul pentru toţi, începând de la omul de serviciu până la preotul paroh.[...] Dacă nu contabilizăm ceea ce primim de la credincioşi, nu avem de unde să plătim. Noi, puţin câte puţin, de la fiecare strângem. Dacă dvs. căutaţi o biserică cu un preţ mai mic, mergeţi la o biserică mai mică. Vreţi biserica mare cu slujitori şi aşa, că sunt oameni care caută anumite treburi...”, explică preotul.

"200, 300, 400..."

Adelina, Mihai, Gabriela şi Adrian au mers mai departe, până la biserica Sf. Ioan Botezătorul, în apropierea parcului Plumbuita. Acolo nu l-au găsit pe preot, însă un domn binevoitor le-a deschis uşa bisericii.

“Dom`le, aici slujba e frumoasă. Sfânta Taină e cea mai importantă! Vouă să vă placă şi să fiţi fericiţi! Nu e încă pictată, că e scump, până-n toamnă ajungem cam la jumătate...dar Taina e cea care contează!”, spune domnul, parcă lăudându-şi marfa.

“Şi cam cât costă nunta aici?”, întrebăm noi, în şoaptă. “200, 300, 400...”, zice el, dând uşor din cap.”Euro?”, întreabă naşa.

“Lei, doamnă, lei! Dar eu nu ştiu nimic! Vorbiţi cu părintele, eu doar aşa, ce-am mai văzut...Dar eu nu ştiu nimic!”, încheie domnul binevoitor discuţia.

La biserica din lemn

În Sâmbăta Morţilor e greu să găseşti preoţi liberi pentru discuţii. Aşa că, după ce au nimerit la o înmormântare, două botezuri şi alte două biserici goale, mirii şi naşii au poposit la o frumoasă biserică din lemn, răsărită în Balta Albă, în parcul Gheorghe Petraşcu.

Pe dinafară, o imagine idilică. Aveai impresia c-ai ajuns într-un vârf de munte. Intri în biserică, iar muzica religioasă auzită pe fundal îţi adânceşte sentimentul că eşti departe. Aproape că te convinge să alegi biserica Sf. Ioan Iacob-Hozevitul pentru cununia religioasă.

Ajunşi în faţa părintelui, viitoarea naşă întreabă care ar fi condiţiile pentru o cununie religioasă. “Vă interesează câţi bani, că aici ar fi problema”, răspunde preotul, foarte direct.

“La noi, ca să-i uşurăm un pic pe naşi, se procedează în felul următor: tinerii miri vin şi plătesc 300 de lei contribuţie, iar naşii 300 de lei la sfârşitul cununiei”, continuă el. Dacă doresc mirii, pot veni şi doi cântăreţi, în loc de cor.

Video: Gândul.info

Următoarea oprire a fost la Biserica Sf. Mercurie, din zona Potcoava, bulevardul Constantin Brâncuşi. Aici, preotul gata de plecare, cu cheile de la maşină în mână. „Dacă veneaţi cu un minut mai târziu....”, îi dojeneşte el pe musafiri.

Data de 3 octombrie e aproape plină, doar două locuri libere. De altfel, biserica este una mare, cu o curte spaţioasă şi multă verdeaţă. Preţul este aproape fix. Adică mirii trebuie să plătească un avans de 300 de lei, când se face programarea, totul pe chitanţă, iar după cununia religioasă e treaba naşilor. „300, 400 de lei...vedem după. Păi eu nu-s SRL”, spune părintele, scurt.

Video: Gândul.info

Preoţii fără preţ

Deşi poate pare greu de crezut, există şi biserici unde preoţii nu cer niciun fel de contribuţie, asta deşi sunt poziţionate în zone semi-centrale.

Primul exemplu este chiar în zona Universitate, lângă Facultatea de Arhitectură, la Biserica Sf. Nicolae. Aici, preotul şi diaconul sunt ambii tineri şi reuşesc să-i cucerească pe enoriaşi mai ales prin predicile pe care le ţin după slujbă. Biserica e micuţă, dar foarte îngrijită şi frumos pictată.

Iar „doamna de la lumânări” te ajută cu toate informaţiile. „Aici, corul este 300 de lei, pe care îl plătiţi la mine, iar la părinte daţi ce doriţi”. Scurt.

Şi din poveştile altor tineri căsătoriţi, la respectivul lăcaş de cult, preotul refuză orice plată din partea naşilor.

Video: Gândul.info

Tot în zona Lacului Tei se află, în spatele unor blocuri, şi Biserica Sf. Treime din Tei. La fel de îngrijită ca cea de la Universitate şi cam la fel de micuţă. Aici, preotul este foarte direct: „La mine nu există preţ. Dacă vreţi cor, pot chema trei-patru băieţi de la Teologie care cântă frumos, pe care îi plătiţi dumneavoastră cu 50-100 de lei fiecare”, ne-a spus părintele.

La final, „daţi cât vreţi. La noi nu e preţ”.

Poziţia Patriarhiei

Contactat de gândul, purtătorul de cuvânt al Patriarhiei, părintele Constantin Stoica, a afirmat că taxele pentru cununie şi botez sunt stabilite de consiliul parohial al fiecărei bisericii în parte, iar cuantumul lor depinde de nevoile şi activităţile pe care parohia respectivă le are, fiind diferite de la o zonă la alta. "La fiecare parohie, Consiliul Parohial, care este format din reprezentanţi ai parohiei, stabileşte cuantumul contribuţiilor benevole la serviciile religioase - vorbim de botezuri şi cununii. Acestea sunt stabilite de Consiliul Parohial şi reprezintă una din sursele de venituri pentru bugetul parohiei. Aceasta nu înseamnă că dacă nu există un caz social acestea nu se oficiază gratuit sau dacă cineva doreşte să ofere mai puţin nu se acceptă oficierea serviciului religios", a afirmat părintele Constantin Stoica.

Acesta a făcut şi o comparaţie cu ţările nordice sau Germania, unde credincioşii care nu îşi plătesc taxele către biserică nu beneficiază de niciun serviciu religios.

"Noi trebuie să înţelegem că lăcaşurile de cult sunt întreţinute din donaţiile credincioşilor. Aceste donaţii se fac la Sfânta Liturghie şi la serviciile religioase, în principal. O altă sursă de venit o reprezintă vânzarea de lumănări, carte bisericească, obiecte religioase la pangarul fiecărei biserici. Acestea sunt cele trei surse de venit ale bisericii. Toate aceste resurse financiare sunt folosite la completarea salariului personalului deservent, pentru că de la bugetul de stat nu se primeşte decât un sprijin financiar care reprezintă circa 60% din salariul unui preot, iar salariul unui preot este comparabil cu cel al unui profesor din învăţământul gimnazial. Mai sunt folosite la plata impozitelor şi CAS-urilor pe salarii. De asemenea, aceşti bani sunt folosiţi pentru plata utilităţilor şi întreţinerea bisericii. Mai mult decât atât este şi activitatea socială şi educaţională. De exemplu, dacă o parohie are pe lângă, aşa cum au multe acum, un aşezământ pentru vârstnici, o mare parte din cheltuieli sunt acoperite din donaţii. La fel şi în cazul after school-urilor pe care le au unele biserici", a explicat reprezentantul BOR.

Părintele Constantin Stoica a vorbit şi despre existenţa în marile oraşe a "bisericilor de cununii" în care sunt solicitate "cununii cu fast". "Se cere cor cu 20 - 30 de persoane, de exemplu. Şi de aici apar contribuţiile acestea mai mari, pentru că trebuie acoperită plata membrilor corului respectiv. Aici se fac şi programări cu un an înainte. Repet, aceasta nu înseamnă că nu sunt onorate cazurile sociale", a mai precizat acesta.

Purtătorul de cuvânt al Patriarhiei a afirmat, în continuare, că în special în zonele rurale enoriaşii plătesc o contribuţie anuală la biserică în baza căreia le sunt asigurate toate serviciile religioase solicitate pe parcursul întregului an. "În Bucureşti nu există această contribuţie anuală de susţinere a bisericii de către comunităţi", a mai spus părintele Constantin Stoica, susţinând că pentru toate contribuţiile se eliberează chitanţă înregistrată în registrul de botezuri şi cununii al parohiei. "Aceşti bani nu intră în buzunarele preoţilor, ci în bugetul parohiilor. Există parohii, unde cuantumul contribuţiilor pentru servicii religioase este lăsat la latitudinea celor care le solicită", a mai precizat el.

Cu cât a finanţat Guvernul Bisericile în 2014

Bisericile au primit în 2014, anul electoral în care au avut loc alegerile prezidenţiale şi cele europarlamentare, aproape 130 milioane lei, prin bugetul de stat, rectificări bugetare şi alte acte, suma fiind de aproape patru ori mai mare decât anul precedent. În intervalul 2012-2013, Guvernul a alocat pentru construirea şi repararea lăcaşurilor de cult 64,2 milioane lei, respectiv 35 milioane lei.

Anii electorali au fost întodeauna mană cerească pentru Biserică. Anul trecut, Guvernul a alocat aproape 130 milioane lei pentru construirea şi repararea lăcaşurilor de cult. Comparativ, o sumă mai mare a fost acordată de Guvern, pentru construirea şi repararea lăcaşurilor de cult, în 2008, an de asemenea electoral, în perioada Cabinetului Tăriceanu, când fondurile alocate cu această destinaţie s-au ridicat la 266,6 milioane lei.

Din suma totală de aproape 130 milioane lei alocată anul trecut, Biserica Ortodoxă Română a primit 109,7 milioane lei, sumă care acoperă şi salariile personalului clerical şi neclerical.

 

Citește și: