Adaptare Mâncare la discreţie şi o „colivie” uriaşă

Păsărele de hipermarket

Majoritatea numelor mari din retail au „în dotare“ cel puţin 40-50 de vrăbiuţe care au migrat în hipermarket

Ei sunt, însă, vectori pentru 32 de specii de ciuperci producătoare de toxine nefrotoxice, neurotoxice şi hepatotoxice

2 foto 0 audio 0 video 0 alte fisiere

Vrăbiuţele sătule se retrag în „raioanele calde“

Cinci vrăbiuţe dolofane stau cocoţate pe marginea raftului cu orez din Carrefour Orhideea, aşteptând ca vreun client să scape din greşeală o pungă pe jos. După 30 de secunde de aşteptare-n van, pornesc în stol spre raioane mai calde, ca patiseria. Însă chiar când survolează zona de produse refrigerate, o băbuţă care de-abia împinge de coş, sparge o pungă de mazăre şi zeci de bobiţe verzi se rostogolesc care încotro.

Două vrăbiuţe se depart de escadrilă, intră în picaj şi „ciup! ciup!”, ciugulesc din bobiţele reci, fără să se sinchisească de megafoanele care repetă la infinit înregistrarea cu: „Dragi clienţi. Este interzis consumul oricărui produs în incinta magazinului nostru”. Imediat apare o lucrătoare cu o mătură şi-un făraş şi vrăbiile se refugiază pe un neon cu urme de găinaţi uscaţi, de unde privesc cu jind cum le este aruncată bunătate de mâncare la coş. Aceeaşi poveste se repetă cu mici variaţii şi-n Kaufland, Auchan, Cora, Billa şi Metro.

Mănâncă salam pe post de gândaci

Cercetătorul Gogu Mircea, directorul Centralei Ornitologice Române (COR), implicat în mai multe campanii de culegere a vrăbiuţelor din hipermarketuri în anii trecuţi, a rămas uluit de inteligenţa lor: „Vrăbiile din magazine recunosc culorile de la pachetele de făină. Nu sparg pungile de făină de grâu. Doar pe alea de mălai le sparg, lasă să curgă mălaiul şi mănâncă până li se face sete”.

Ciripesc scurt, fac de două ori fâl-fâl din aripi şi aterizează în zona de peşte congelat: „Acolo e sursa de apă, de la gheaţă. Dau jos o bucăţică, aşteaptă până se topeşte şi beau apă liniştite”. Nu prea mănâncă peşte, că nu le place, ne asigură ornitologul Mircea Gogu, ”în schimb mănâncă la mezeluri cu E-uri şi resturi de carne căzute pe jos, pentru proteină, iar pentru vitamine dau iama în zona de zarzavaturi, unde mâncau salată, pătrunjel, salată verde, varză. Le-am văzut cu ochii mei”.

Biologul Angela Petrescu de la Muzeul de Istorie Naturală Grigore Antipa crede că vrăbiile atentează la salamuri şi cârnaţi fiindcă în hipermarket cam duc lipsă de gândaci: „Pe timpul verii, vrăbiuţele sunt omnivore, asigurându-şi necesarul de proteină din insectele şi gărgăriţele care mişună pe sol. În hipermarket, cum nu există gândaci, trebuie să-şi ia proteina animală de undeva”. Ca să scape de jărăgaiul de după festin, vrăbiuţele îşi aleg câte un fruct neaoş precum para, sau mai exotic, dar „portocale nu, că au coaja amară, însă bananele le mănâncă, că le priesc”.

Operaţiunea „Păsărica”

Migrarea păsărilor în hipermarket s-a mai diminuat, dar în urmă cu patru ani vrăbiuţele se înmulţiseră atât de mult încât managerii s-au luat cu mâinile de păr: „Cei de la un hipermarket plin de bani s-au trezit la un moment dat cu vreo 300 de vrăbii în zona de vânzare şi nu ştiau cum să scape de ele. Pe unde se aşezau, se găinăţau”. Ornitologul Gogu Mircea, cu o experienţă de 30 de ani în capturarea păsărilor protejate în rezervaţii naturale, a fost rugat de manageri să-i ajute.

Înarmat cu binoclu şi fileu japonez, lui Mircea Gogu i-a trebuit o lună şi ajutorul a alţi doi cercetători ca să „recolteze” toate păsărelele din magazin: „În primele trei zile scoteam câte 40-50, dar vrăbiile-s inteligente şi s-au prins, aşa că din a patra zi am ajuns să prind câte cinci pe zi, iar în ultima zi numai două, pentru că în aceste filee pe unele le prinzi iar altele scapă. Iar cele care scapă ţin minte şi comunică celorlalte prin ce au trecut sau dau avertisment. În cântecul lor există anumite fraze sonore care indică anumite stări emoţionale. Şi cele care au mai fost prinse, când vedeau plasa sau o intuiau, dădeau un semnal de alarmă şi restul vrăbiilor se risipeau”.

Cuiburi de vrăbii, din pungi şi resturi de la raionul de haine

Operaţiunea s-a desfăşurat numai noaptea, când în hipermarket nu mai rămânea ţipenie de om: „Atunci să auzi veselie. Stolurile de păsărele puneau stăpânire pe raioane şi în liniştea aia să le fi auzit ciripitul. Era superb, din punctul meu de vedere. Magazinul era ca o junglă”. În cele cinci luni petrecute prin diverse hipermarketuri, ornitologul a avut timp berechet să le studieze vrăbiuţelor inclusiv modificările de bioritm: „Când sunt mulţi clienţi, nu sunt foarte active.

Cel mai mult se manifestă seara, pentru că dimineaţa fac ăia de la cleaning curat şi pardoselile strălucesc, în schimb seara este finalul zilei şi sunt numai resturi pe jos”. O altă ciudăţenie observată de Mircea Gogu la vrăbiile din hipermarketuri în ciuda belşugului de calorii, e lipsa fertilităţii: „Nu cred că se reproduc, că n-am văzut pui. M-am uitat pe sus cu binoclul şi am văzut două simulacre de cuiburi făcute din resturi de plastice şi petice de material textil culese de la raionul de haine, am văzut şi un comportament sexual la un moment dat, dar n-am văzut tineri printre sutele de vrăbii pe care le-am prins”.

Vrăbiuţe-vectori de microbi 

În timp ce presta servicii pentru lanţurile de retail, Mircea Gogu n-a uitat că e cercetător, aşa că a prelevat de la vrăbiuţe probe de salivă, de fecale, de pe limbă, pene şi gheare, le-a pus pe mediu de cultură şi a descoperit vreo 32 de specii de ciuperci: „Unele din ele erau nefrotoxice, altele neurotoxice, altele hepatotoxice. Le-am găsit în cantităţi foarte mici, dar ele sunt toxice: distrug sistemul nervos, ficatul sau rinichiul, dacă întâmplător ajung în concentraţii mari. Şi să nu uităm că păsările sunt cei mai rapizi vectori din lume pentru boli”.

Dar cea mai interesantă descoperire sunt „trei specii de ciuperci noi pentru România. Colonialele, mirodeniile şi seminţele aduse din Africa sau Orient au fost importate cu aceste ciuperci pe ele. Vrăbiile le-au halit şi au luat şi fungul respectiv. Astea erau inofensive, dar nu poţi şti când apare ceva periculos”. Vrăbiile se refugiază în hipermarket mai ales în anotimpul rece „prin gate-uri, zonele unde intră truck-urile alea mari de 15-20 de tone cu marfă.

Sunt porţi foarte mari şi iarna, fiind frig afară iar în depozit cald, ele intră la căldură. Sunt ca o escadrilă de avioane care plonjează de colo-colo prin magazin, după hrană, şi aruncă torpile de găinaţ care pică pe pâine, pe salamuri sau prin depozit”.  Oricât de mult le-ar urî, şefii lanţurilor de retail trebuie să se poarte cu vrăbiuţele politicos: „Există o lege care protejează fauna sălbatică. Dumneavoastră n-aveţi voie să prindeţi nici o vrăbiuţă, ci numai oamenii calificaţi. Legal, dacă abuzul e de mică amploare, puteţi lua o amendă, dacă e de mai mare amploare puteţi face şi puşcărie”.

„În hipermarketuri n-am găsit nici o vrabie moartă, că sunt pisici şi le mănâncă hoitul imediat. Intră în magazin la fel cum intră vrăbiile, se ascund pe sub transpaleţi, îşi fac culcuş şi nu le găseşti, că sunt abile. Eu, cum tot umblam noaptea prin magazin, le-am învăţat. Era una albă cu pete gri, una neagră şi vreo patru gri. În timp ce eu prindeam vrăbiuţe, ele mergeau frumos la sectorul de «Pet food» şi fiecare îşi alegea felul de mâncare preferat. Aia albă în fiecare seară mânca o pungă verde cu gust de peşte. Ştia unde e, se ducea, îşi lua punguliţa, o rupea într-un colţ şi după aia o mânca. La cea neagră îi plăcea mâncarea cu sos de pui. Restul nu ştiu ce meniu aveau”.

„Cei care au făcut magazinele au preluat proiectul arhitectural al clădirilor utilizate în Franţa în loc să-l adapteze faunei de la noi. Acolo populaţiile de vrăbii sunt mici şi nu intră în magazin. Pe când aici e alt habitat şi vrăbiile se manifestă altfel. Sunt antropofile, se dezvoltă în cantitate mare în zonele locuite şi de aici şi impactul ăsta”.  -  Gogu Mircea (directorul „Centralei Ornitologice Române”)