Patron de restaurant si poet in Atena

de Caterina NICOLAE Postat la: 17.10.2006 00:00 In Atena sunt trei restaurante romanesti. Al lui Lucian Lela se numeste Carpatica. Cand treci de terasa si intri in localul propriu-zis, dai cu ochii de un televizor imens fixat pe programe romanesti. Lucian a amenajat restaurantul ca la el acasa - mobila simpla, fete de mese albe, curate, nimic extravagant. Muzica e la cererea clientilor, adica mai tot timpul se asculta manele. Deasupra barului atarna discret tricolorul. Micii sunt cele mai cautate bucate si de catre clientii romani, si de cei greci. In rest, Lucian s-a straduit sa traduca in meniu sarmale - lahanodoluates, mamaliga - pliguri, varza murata - bobota, dar, pana nu le gusta o data, grecii n-au curajul sa comande asa ceva. Lucian a emigrat in Grecia acum 10 ani. In tara lucra la o fabrica de mobila curbata din Pancova. Cand a ajuns in Atena, a inceput sa lucreze la negru in constructii. Apoi s-a angajat legal la firma de constructii a unui grec care lucra intr-o banca. S-a imprietenit cu patronul si, cum grecul n-avea timp sa stea pe santiere, Lucian a devenit un soi de administrator. Acum are propria sa firma de constructii si restaurantul. Sediul l-a inchiriat de la un grec. A bagat 60.000 de euro in amenajari, cat a mai dat si pe casa din Atena, si pe cea din Romania, e dator la banci pana la batranete. Spune ca nici nu stie cand au trecut zece ani. Mai intai, voia doar o camera in care sa stea singur, apoi si-a dorit sa-si aduca familia si sa aiba o casa pentru nevasta si copil, apoi si-a dorit o masina, o firma... Acum merge dimineata pe santier, ca muncitorii, daca nu isi vad seful, se lasa pe tanjeala, dupa-amiaza este in restaurant si, de la 1 noaptea, cand ii pleaca ultimul client, isi ia nevasta si trece pe la discoteca romaneasca din Atena. Zice ca asa te faci cunoscut - stai la o terasa, mergi la discoteca, te duci la petreceri... La restaurantul sau, el deschide, el inchide. Are si ajutoare, dar nu le lasa singure. Lucian cunoaste fiecare client pe nume, stie ce-i place, cand e fericit, cand are probleme. Sta si asculta pe toata lumea. La el vin patronii greci in cautare de muncitori si romanii in cautare de locuri de munca. Apropierea de clienti l-a scapat de multe belele. In primul rand, oamenii pleaca multumiti si se intorc tot la restaurantul lui, unde nu se simt doar consumatori. Apoi, cat de beat o fi vreun roman sau vreun grec, de obrazul lui Lucian nu face niciodata scandal in restaurant. Pleaca si-si varsa naduful sau matele pe strada. Munca pe branci in Grecia l-a costat sanatatea - de la lucrul pe santier a facut apa la genunchi si varice la 32 de ani. Lucian spune ca vrea sa se intoarca acasa, dar asteapta sa se limpezeasca apele. Cand o sa fie sigur ca se poate castiga bine si in Romania din munca cinstita, o sa-si deschida afaceri si in tara. In Valea Viseului are o casa batraneasca si o curte de 3 hectare, de care se ocupa acum doar maica-sa. A adus-o in Grecia, dar nu i-a placut, el n-are timp sa stea mai mult de o saptamana in Romania, asa ca ii scrie poezii. Stie ca le citeste la tot satul. Ultima a scris-o la bar, intr-o seara in care clientii nu se mai indurau sa plece din restaurant: "Stau in loc si ma gandesc/ Cat pe ce sa-nnebunesc/ Oare cat putem munci/ Viata-i grea, greul ne-apasa/ De multi ani plecat de-acasa/ Intre griji si suferinti/ Fara frati, fara parinti". (Atena, Caravana Presei Romanesti)

Intră în comunitatea Facebook Gândul, locul unde ziarul vorbeşte cu tine