Pioşenie de consum: „Dacă mai zice unu’ că e criză în hipermarket îi dau un pumn în cap!“

Tinerele mămici - în căutarea cadourilor de Iepuraş pentru copii Fotografii: Octav Ganea

Criza financiară nu a tulburat cu nimic entuziasmul cumpărăturilor de Paşte

Mieii şi cozonacii – cele mai disputate produse din hypermarketuri

Soţul, om respectabil, clipeşte abulic din spatele ochelarilor. Soţia, mai practică, manevrează anevoios căruciorul de cumpărături. Doar copilul de doi-trei ani dinăuntru se bucură de ceea ce vede – marea de oameni venită să smulgă pe ultima sută de metri un miel de Paşte din hypermarket. E Joia Mare şi chiar la intrarea în magazin dai de secţiunea lumânărilor, dar soţul nu se poate abţine să nu remarce prea puţin pios: „Dacă mai zice unu’ că e criză, îi dau un pumn în cap”. Primele semne că masa de Paşte nu ţine cont de crizele financiare pot fi văzute încă din parcarea magazinului. Maşinile continuă să vină în valuri, dar locurile de parcare sunt mult prea rare şi se ocupă cât ai clipi. Cine a scăpat mai devreme de la muncă iese acum din hypermarket cu grijă să nu i se reverse cumpărăturile din căruciorul umplut cu vârf. Degeaba dau târcoale maşinile în jurul locului de parcare pe cale de a fi eliberat. Transferul alimentelor în porbagaj este anevoios şi trebuie făcut metodic. Întâi, scoţi mielu’ de la fundul căruciorului şi îl îndeşi cât mai ergonomic, apoi faci un pat de sticle şi peste presari zarzavaturile şi dozele de bere. Alţii deja nu mai au răbdare şi, după ce fac boroboaţa, aruncă scârbiţi la cel mai apropiat tomberon cofrajul de ouă sparte zicând că nu mai pun nici picaţi cu ceară piciorul în hypermarket şi că vor lua altele de la piaţă.

Aburi de cozonac

Înăuntru eşti întâmpinat de o combinaţie ciudată de mirosuri. În tot hypermarketul plutesc aburii cozonacilor, dar mai dai şi peste arome de săpun de lux, la mare interes printre cei care caută cadouri de Paşte şi nu doar mâncare. Odată intrat printre rafturi, începe adevăratul chin. Fiecare om cară după el un cărucior, pentru că, acum mai mult ca niciodată, are nevoie de provizii în cantitate mare. Îţi sugi burta, te strecori, dar tot eşti înghiontit din fiecare parte. La raionul de iepuraşi de ciocolată e forfotă mare. Copiii au loc să se bage pe sub cărucioare şi printre picioarele adulţilor, iar părinţii trebuie să alerge după ei să-i recupereze. Reuşeşti să treci, dar n-ai făcut mare brânză, pentru că e aglomeraţie şi la raionul de haine. Muşterii probează de zor costume şi cravate, probabil cu gândul la vizitele pe care trebuie să le facă de Paşte. Reuşeşti să te strecori mai departe şi ai impresia că ai găsit o oază de linişte. Este raionul de peşte, care nu mai atrage pe nimeni zilele astea.

Cozi în cerculeţ la miei

Raionul de peşte îţi dă ocazia să răsufli, pentru că ce este mai greu abia urmează. Lipiţi de zid, pentru a nu fi loviţi de cărucioarele care vin din ambele sensuri, mai bine de o sută de oameni stau resemnaţi la coadă la cârnaţi. Angajaţii hypermarketului duc lupte grele de lămurire cu nefericiţii care stau în dreptul uşilor de la depozite. „Dacă nu îmi faceţi loc, nu am cum să mai aduc marfă”, le explică aceştia. „Dacă mă dau la o parte, nu am cum să mai intru înapoi în rând”, este replica muşteriilor. Coada de la cârnaţi pare însă o glumă bună când vezi ce este la galantarul cu carne de miel. Coada se întinde până la un raft cu legume, dar nu se termină şi o coteşte de-a lungul rafturilor cu băuturi alcoolice. Din când în când nervii izbucnesc: „Nu vezi, dom’le, că intru în zid. Ce tot împingi de cărucior!” Incriminatul se disculpă, arătând că el se împinge în virtutea inerţiei. Alţii împing mai din spate, dar sunt atât de departe încât nu pot fi identificaţi. Nervii altora par a fi cedat de tot. Din loc în loc mai vezi câte un cărucior plin vârf care a fost abandonat. Nu este exclus nici să fi fost scăpat din mâini şi împins acolo de deriva cumpărătorilor.

Confluenţa cozilor la cozonac

Am trecut de miei şi deja miroase a Paşte. Este sectorul produselor de panificaţie, iar angajatele ţin cozonacii în mâini ca pe trofee. Locul strâmt duce însă la încurcături. O coadă pleacă de la secţiunea de carne, alta vine din sens opus şi cere întâietate. Nu ajută nici faptul că tocmai unde se vând cozonacii abia scoşi din tavă au fost expuşi şi cozonacii deja ambalaţi. Nimeni nu mai ştie, până la urmă, la ce coadă se aşază. Cei mai huliţi sunt însă muşterii nou veniţi, care naufragiază în acel loc cărând două cărucioare goale după ei şi căutând cu totul altceva decât se vinde acolo. Sunt trimişi învârtindu-se de ambele tabere, iar cărucioarele lor se pierd în mulţime. În preajma caselor de marcaj încurcătura este cea mai mare. O doamnă în costum tradiţional ţigănesc urlă disperată după nepot. Acesta apare ţinut de o mână şi cu picioarele atârnând în aer de către maică-sa. Câţiva naivi se înfig unde pare că, prin minune, coada nu are decât câteva persoane. Zeci de voci îi atenţionează că rândul începe mult mai din spate, doar că e mascat de nişte rafturi. „Atenţie, cumpărători! Casa norocoasă este casa R2!”, anunţă o voce entuziastă la difuzorul hypermarketului. O bătrână prăbuşită aplecată peste cărucior pomeneşte ce face ea în norocul casei R2, după care ţipă către toţi şi nimeni. „Dar la casa asta de ce nu vine nimeni?”.

 

Intră în comunitatea Facebook Gândul, locul unde ziarul vorbeşte cu tine