DESTĂINUIRI Nea Jan – din poarta PSD, nea Vasile – din poarta PD-L

Politica văzută din ghereta paznicilor de partid

Oamenii lăsaţi de strajă în sediile centrale abia aşteaptă să se dezlănţuie ca analişti

Lui Băsescu i-au plăcut dintotdeauna lacrimile, independentul Oprescu are nostalgii, Năstase e proletar, Berceanu, Blaga şi Videanu sunt unşi cu toate alifiile, iar Geoană e un gânditor

4 foto 0 audio 0 video 0 alte fisiere

Nea Vasile, portarul PDL, fin analist al scenei politice româneşti, nu dă doi bani pe sondaje: ”Mie îmi trebuie ziar, eu nu văd ce se întâmplă? Realitatea cea mai bună e de la populaţie.E în stradă, în autobuz, în alimentara, în metrou”.

Jan Vlădoiu, portarul care deţine cheia sediului central al PSD, nu dă un viitor coaliţiei PSD-PC-PDL: „Mi-e frică să nu se-ntâmple ceva între ei. Văd că câteodată mai vin fulger, se umple curtea de maşini şi mai face câte-o şedinţă pe-aicea pe la 10-11 seara. E probleme, s-a înghesuit prea mulţi acolo, nu le convine posturile, e ceva, nu ştiu, dar după mine aşa, că nu-s chiar politician din ăsta aşa, dar mare mirare să nu se şucărească”.

Jan Vlădoiu îşi bazează premoniţiile pe o analiză personală în genul alba-neagra: „E de vină chestia asta cu trei partide. Cam fiecare ar vrea să fie ei jupâni. Ăla mai aşa, ăla mai aşa, ăsta a câştigat cu ăia, s-a unit cu ăia, ăia cu ăia. Ştii, era mai bine să fi câştigat unii”. Unii, dar nu oricine: „Normal alegerile le-a câştigat PSD-ul. E o prostie cu tragerea asta electronică la sorţi. Păi ce-i cu aparatura aia? N-auzi că ăla cu două voturi a ieşit şi ăla care a avut mai mult n-a ieşit? Cum vine asta, domne? N-am înţeles asta niciodată. Băbeşte: «Tu câte voturi ai?». «15». «Tu câte ai?». «2000». «Atunci tu ai ieşit»”. Nea Jănică nu vorbeşte ca outsider, ci ca fost jucător, retras din cursă când a obosit: „În ‘90, când a ieşit Iliescu şi Roman în faţă, aveam o bucurie să-i sprijin. Atuncea am plătit şi cotizaţia ca membru timp de câteva luni, când era FSN-ul. Dar pe urmă m-am mai răcit când am văzut că nu ţine cu poporul, că nu dă, că e viaţa asta grea aşa. De atunci nu mă mai interesează pe mine politica. Şi m-am mai gândit eu aşa că la ce bun să fiu membru, că neavând nici studii, cine m-ar fi pus pe mine sus? Sunt atâţia înaintea mea”.

Paznicul a mai avut o sclipire de speranţă politică în 2004, când a candidat Adrian Năstase la prezidenţiale: „Când am pus ştampila pe buletin în dreptul domnului Năstase am apăsat mai tare, să iasă votul mai bine, mai vizibil”. Visul lui Jan Vlădoiu de a-l vedea pe Năstase preşedinte nu s-a împlinit, în schimb a ajuns să-l vadă în fiecare zi: „Timp de un an, când eram paznic la sediul din Băneasa, îl întâlneam mereu, că el e preşedintele Consiliului Naţional şi are biroul acolo. Lumea zicea de el că a fost înfumurat ca prim-ministru, dar mie mi s-a părut popular. Mă saluta mereu, zâmbea. Poate şi cu necazurile astea, cum a tot primit, a mai lăsat-o mai moale. Geoană e diferit. Uneori e atât de prins de probleme, sau poate o fi având necazuri, ca fiecare, încât nici nu răspunde la bună ziua de îngândurat ce-i”.

Pe preşedintele Senatului îl apreciază pentru succesul zdrobitor obţinut în alegerile parlamentare, la Dăbuleni: „Eu sunt din Oltenia de loc, unde a candidat el şi cred că pe domnul Geoană l-a ajutat foarte mult la rezultat faptul că are în spate mulţi ani de carieră ca diplomat. A fost şi ministru de Externe iar înainte l-au trimis şi la Washington. Asta-i tradiţie de familie la el, că pare-mi-se că şi tatăl domnului Geoană a fost pe vremuri tot în diplomaţie”.

Ironia sorţii face ca la alegerile parlamentare, paznicul fidel al partidului să fie lăsat cu buza umflată de către partid: „Am votat în Sectorul 5, la Vanghelie al nostru. Acolo oamenii au primit sacoşe cu mâncare. Mie nu mi-a dat nimeni, dar m-am întrebat ce poate să conţină: un salam, doi pui, un zahăr şi un ulei. Păi cât poţi să mănânci dintr-o sacoşă de-asta? O săptămână maxim. Şi tu le dai votul să fure patru ani ca să-şi facă burţile mari”. Fix o lună mai târziu, portarul PSD a încasat-o din nou: „Aici la Kiseleff, de Revelion nu dă nici o sticlă de suc dacă mă credeţi. În partea ailaltă, la Băneasa, domnu Moraru senatorul dădea de fiecare An Nou câte-un milion, ne-a dat o sticlă, două de vin din ăla bun, doi cozonaci, portocale, banane, ne-a făcut adică cadou aşa. Ăştia nimic. Dar nici n-am vrut. Ce-s milogul lor? Mi-am luat eu singur o sticlă de suc”.

Ce-a fost a fost, aşa că-n noul an, nea Jănică scrutează cu privirea înspre viitor: „Vă spun că o să se certe coaliţia. După prezidenţiale, că nu cred că se tulbură apele până atuncea. Eu n-aş mai vrea să fie ăsta preşedinte, Băsescu. Se dă bine cu ăştia de la PSD. E diplomat, e şmecher vaporeanul ăsta cum îi spune ăştia marinarul, dar eu nu-l suport când îi văd figura aia aşa şi «Ha, Ha, Ha», râde aşa ca Becali”. Jean Vlădoiu are informaţii „pe surse” că PSD-ul îi pregăteşte febleţea drept contracandidat: „Cred că un candidat aşa mai sigur este domnu’ Năstase. Eu aşa cred. Am auzit voci printre voci. Altcineva nu ştiu”. Candidatura lui Sorin Oprescu i se pare puţin probabilă, dar Jan Vlădoiu nu-l elimină din ecuaţie de tot, mai ales că după demisie n-a închis toate ambasadele cu PSD: „Păi ce, Oprescu mai a venit şi pe-aicea, asta-i politica. Dar eu aş vrea să stea la Primărie acolo. Nu stă bine acolo? Ca primar e responsabilitate mare. E două milioane jumate de suflete la care trebuie să le dai. Dar şi ca preşedinte. E şi galonul mai mare, şi caşacavalul”.

Băsescu e singurul său contracandidat la prezidenţiale

Nea Vasile, paznicul sediului PDL de pe Aleea Alexandru, descrie ordinea care domneşte de opt ani în partid: „Sunt de 14 ani aici, dar dintre toţi oamenii mari cu care am lucrat, cel mai mult îmi place de Băsescu. Ăia mai mari e fiecare cu teritoriul lui: eşti la administraţie te ocupi de administraţie, eşti la propagandă te ocupi de propagandă. Şi asta numai de când a venit Băsescu. Înainte, când era Petre Roman, toţi erau şefi aicea. Băsescu e ăla care a băgat organizarea-n ei”. Riguros nu doar cu ceilalţi, ci exigent şi cu sine, când era şeful partidului, Traian Băsescu trudea până-n noapte târziu. Singura lui relaxare era binele pe care-l făcea semenilor lui: „Când era Băsescu la Primărie venea şi lucra seara. Dacă veneai la ora trei noaptea, îl găseai aicea. Pe la unşpe noaptea venea la el oameni cu nevoi, cu diferite probleme. Eu nu le spuneam nici că este aicea, nici că nu este aicea şi mă duceam la el şi-l întrebam: «Ia zi domne ce fac, că a venit nişte amărâţi?». «Lasă-i mă să vină că ştie că sunt aici», şi-i trimiteam sus pe nişte chestii minore. Când ieşeau chiuiau de bucurie şi le curgea lacrimile. E sufletist şi ştie să lucreze cu oamenii. De exemplu, când l-a ajutat pe Băsescu tineretul ăsta, studenţii, şi i-a făcut campania electorală, după aia s-au dus la Mărul de Aur să sărbătoarească. Băsescu s-a dus pe acolo să vadă care-i treaba şi când a văzut că nu aveau de băut, că erau studenţi săraci, s-a dus a luat băutură şi le-a dus acolo băutură la studenţi. Pe cuvântul meu”.

În legătură cu prezidenţialele, nea Vasile portarul a ştiut că şeful lui va ieşi: „Atuncea cu Băsescu era de aşteptat. Indiferent care ar fi fost în locul lui Băsescu dar care-ar fi procedat la fel ca el ieşea, că se săturase lumea de prostiile pe care le făcuse ăştia de la PSD. Dacă nu era Băsescu îl căuta şi scotea unul ca Băsescu”. Obţinerea unui nou mandat e însă mai problematică: „După părerea mea singurul contracandidat al lui Băsescu e el însuşi. Deocamdată dacă Băsescu nu-şi mai dă singur cu stângu-n dreptul, eu nu mai văd pe nimeni să-l ia. Dar trebuie să ţină cont de un singur lucru: bă nene, când eşti personalitate publică, şi acasă dacă eşti trebuie să ţii cont ce păsărele scoţi pe gură... Orice-a fi, Băsescu va rămâne cum a fost Iliescu, care cu toate că a făcut o grămadă de prostii are atracţie la oameni”. În ce priveşte soarta guvernării PDL-PSD-PC, portarul crede că nu se putea una mai stabilă de-atât: „După cum e criza asta, cred c-o duce patru ani. PSD-ul n-o să vrea să iasă de la guvernare, ăştia n-o să iasă. Oricum dacă au stat doi ani în opoziţie când i-a dat jos, Băsescu mergea cu oricine numai ca să scape de criza asta. O să fie nasol. Dar avem şansa cum spunea Băsescu, că suntem prăpădiţi şi n-avem exporturi, că dacă eram o ţară puternic dezvoltată ne afecta şi pe noi”. În privinţa miniştrilor: „Ăştia sunt ăia garnitura veche, ştiţi cum e, de-ăia unşi cu toate alifiile... iar pe cei noi nu-i cunosc... Nu l-am urmărit pe Pogea, nu ştiu ce capacitate are”.

După discuţie, nea Vasile s-a dus să-şi vadă de Revelion: „Am televizor şi sus, pot să mă duc şi-n birou la Blaga, am şi aicea”. În restul nopţilor lungi de iarnă, portarul visează la anotimpul călduros din grădina PDL: „Vara sunt teii ăştia, de drag vin. Dă un pic de ploaie, miroase aşa de frumos, un aer curat, de drag vin aici”.

Tăcerea spune tot

În seara de Revelion, nea Traian, portarul de la PNL, stă într-o gheretă cu chiuveta înfundată, de zidul căreia se sprijină o stavilă de vechituri. Atmosfera e sobră, cum le şade bine unor învinşi: „Nu ne putem gândi la distracţie. Dacă intram la guvernare, cu siguranţă aţi fi văzut un Revelion aicea! Ar fi fost o petrecere ca lumea”.