36 comentarii 93 afișări

Preotul din mijlocul drogaţilor

Postat la: 26.03.2009 20:21 Ultima actualizare: 26.03.2009 21:22

Toxicomanii vin nechemaţi în biroul preotului la consiliere spirituală, ca să le mai oblojească din rănile sufleteşti

De şase ani, toxicomanii din spitalul Sfântul Stelian se tratează, pe lângă metadonă şi consiliere psihologică, şi cu Dumnezeu

Preotul ortodox Iulian Scarlat a renunţat la ideea de a avea o parohie din beton şi cărămizi, pentru a-şi ridica o biserică vie, din suflete salvate de la heroină

„Ce ştii tu, mă, despre sevrajul meu?” e replica rostită adesea de drogaţii care intră întâia oară pentru consiliere spirituală în biroul-capelă al preotului Iulian Scarlat. Clericul aşteaptă şi cinci ani numai să-şi ia revanşa: „Când unul se recuperează, simţi că se naşte a doua oară şi tu odată cu el”. A urmat teologia visând la parohia lui, dar soarta l-a făcut asistent social la spitalul Sfântul Stelian: „Ştiu că Dumnezeu a rânduit şi sunt fericit că-s şi asistent social, şi preot. De şase ani, dependenţii, scumpii de ei, mă cam ştiu, s-a cam dus vorba că părintele e ataşat şi sufleteşte de ei. S-a creat un oarecare folclor, să zicem aşa, în cercurile lor, să nu fie spre laudă”. Pe cât e de popular în mediile underground, pe atât de puţin cunoscut e între confraţii lui: „Stând numai cu toxicomanii, am pierdut legătura. Eu nu mai ştiu deloc preoţii din Bucureşti dacă stau mereu pe aici”.

Din 2003 încoace a spovedit şi a făcut dezlegări pentru sute de toxicomani, i-a dus în excursii pe la mănăstiri şi i-a transformat în cinefili. Zeci dintre ei au scăpat definitiv de drog sub îndrumarea lui şi a psihologilor din spital. Alte sute de tineri sunt încă pe drum. La baza succesului său se află cea mai simplă dintre filosofii: „Important e să nu judeci omul, să înţelegi că întâi de toate e drama lui, drama unei vieţi care se ratează. De multe ori decade din demnitatea umană pentru că el este modificat de substanţa pe care o consumă şi care l-a înrobit. La o anumită vârstă, a luat un tren prost în viaţă şi este un tren din care nu prea mai poate să se dea jos prin propria putere. Soluţia e empatia, sau «împreuna suferinţă» cum îi spunem noi, ortodocşii. Cauţi să înţelegi ce s-a petrecut în vieţişoara aia a lui. Îi abordez după cum mă luminează Dumnezeu: «Scumpule, caut să înţeleg ce se întâmplă în sufleţelul tău»”.

Modest şi ruşinos, preotul spune că această atitudine faţă de drogaţi a deprins-o de la asistentele medicale din Sfântul Stelian: „În 2003, când am fost detaşat cu jumătate de normă de către arhiepiscopie, am fost foarte plăcut surprins că drogaţii erau abordaţi cu apelativul „mamă” de către infirmiere. Ştiţi, căldura aceasta e unul dintre factorii care m-a determinat să mă ataşez de spital şi să cer normă întreagă aici”. În viziunea părintelui Scarlat, tinerii pică în capcana drogurilor din cauza democraţiei prea libertine, în care limitele şi direcţiile călăuzitoare au dispărut: „E o libertate haotică din care s-au născut plăceri şi dorinţe bolnăvicioase. Se împlinesc cuvinetele sfinţilor când oamenii vor zice binelui rău şi răului bine şi oricine va mai face binele va fi socotit nebun.

Azi vedem tineretul cât de prost e orientat. Cine are interesul să propovăduiască o libertate atât de haotică din care să se nască plăcerile astea drăceşti, dorinţe nesănătoase şi manifestări la un moment dat aberante şi chiar bizare. Vorbeam ieri cu un pacient care este în abstinenţă, a terminat şi cu tratamentul de metadonă, s-a lăsat şi de tutun, un progres foarte mare, dar el spune că din când în când mai arde şi el cauciucurile la maşină, că: «aia să nu faci», «ailaltă să nu faci», e deja prea mult. Le arde pur şi simplu. Turează motorul, bagă maşina în viteză cu frâna pusă şi arde efectiv cauciucurile. Văzându-mi mirarea, alt pacient de-al meu vine cu o completare: «Ce vă surprinde aşa? Există cauciucuri pe culori în funcţie de ce nuanţă de fum vrei să scoată»”.

„Ai muşcat la drog”

În cursul consilierii spirituale, preotul Iulian Scarlat le vorbeşte drogaţilor pe limba lor: „Noi avem un jargon: «Ai muşcat la drog». Este o expresie extrem de crudă, dar asta e realitatea. Dacă ai muşcat greşit, viaţa nu te iartă”. Alt cuvânt ştrengăresc din vocabularul preotului e „băieţeală”. Definiţia lui nu e în DEX, însă sensul l-au explicat doi dintre pacienţii preotului: „Unul din ei şi-a injectat odată pastile ce ar trebui administrate pe cale orală. El însă şi le-a pisat şi şi le-a administrat intravenos, au făcut blocaj pe venă şi cert e că până la urmă au ajuns să-i taie mâna. Apoi au venit amândoi la mine în capelă şi s-au pus pe filosofat: «Uite, mă, am zis că suntem băieţaşi şmecheri şi uite ce s-a ales de băieţeala noastră. Eu de la constipaţie nu-mi fac nevoia mare cu săptămânile şi, când încerc să ies afară, îmi explodează burta, iar tu ai rămas fără mână»”. Cu toată mila lui, părintele nu s-a mai abţinut şi i-a dojenit: „Uite ce vă mai învaţă necuratul, dar nici pe el nu mai pot da vina, că nici lui nu-i dă prin cap ce vă dă vouă”.

Spovedania care dă aripi

Deşi meseria de asistent social te face să înţelegi de o manieră profesionistă problema dependenţei de droguri, de când a călcat pragul spitalului Sfântul Stelian, preotul Iulian Scarlat a descoperit că „puterea sutanei” e mai de folos în vindecarea toxicomanilor: „Literatura spune că boala lor este o boală bio-psiho-socio-spirituală, deci e şi spirituală. Deznădejdea pe care au căpătat-o e pentru că ei fac lucruri care intră în contradicţie dură cu morala creştină. Lipsa asta a lui Dumnezeu din vieţile lor ei o resimt mereu şi simt că nu se mai pot realiza înaintea lui Dumnezeu. Nu mai au acest curaj de a tânji după El. Se simt ca nişte Caini. A fost ca o izbitură să-ţi dai seama că cei care au accesat resursele bisericii, care au venit şi s-au spovedit s-au recuperat mult mai frumos şi mai repede decât cei care n-au făcut treaba asta.

Este eliberarea pe care el o simte în momentul în care se apropie iar de Dumnezeu şi reuşeşte oarecum să se împace, deşi în sufleţelul lui oricum vor rămâne ceva reţineri”. Însă, de cele mai multe ori, preotul trebuie să aştepte şi un an până când drogatul alege să îşi deschidă sufletul rănit şi să ceară leac de Sus: „În primele luni citim dezlegările iar până la spovedanie este un urcuş mai anevoios şi nici nu este bine să dai buzna în viaţa lor, să le ceri totul dintr-odată”.

Cinemateca din spital

Părintele Scarlat şi-a propus să înfiinţeze la spital şi o şcoală informală, care oferindu-le o alternativă de petrecere a timpului liber, să-i ajute pe tineri să se rupă de anturajul păcătos: „Le-am creat o videotecă aici cu 600 de filme şi zilnic le punem filme cu tematică creştină sau cu pilde după care le discutăm. Am încercat să punem filme care abordează teme legate de viaţa consumatorilor, dar am renunţat. Ce să le mai pui, că drame de-astea au tot trăit. Viaţa lor este o dramă. Astăzi am pregătit «Kingdom of Heaven», ieri le-am pus «Gladiatorul», dar le mai scap şi filme şocante, care să-i zgâlţâie, ca «Human Trafficking»”. Fiindcă toxicomanii trebuie să înveţe să scoată iar capul în lume, preotul îi strânge ca pe puişori în jurul lui şi-i scoate în excursii pe la mănăstiri sau iese cu ei după-amiezile în parcurile din Bucureşti :”Mă mai întreabă unii câteodată: «Domne, dar n-ai o reţinere, nu ţi-e frică să ieşi cu ei, să fii singur în mijlocul a 20 de drogaţi?». «Nu, domne, chiar nu mi-e. Am fost de atâtea ori cu ei şi, dacă investeşti în ei, le arăţi că ai încredere în ei, ei săracii se străduiesc să fie pe măsură»”.

Intră în comunitatea Facebook Gândul, locul unde ziarul vorbeşte cu tine


 

 

Tag-uri:
preot
,misionar
,drogaţi
[+] Adauga un comentariu
Urmareste Gandul.info prin:
facebook
twitter
RSS  | mobil

36 Comentarii [+] Adauga un comentariu

#1 gandul.info 26.03.2009 22:21

„Ce ştii tu, mă, despre sevrajul meu?” e replica rostită adesea de drogaţii care intră întâia oară pentru consiliere spirituală în biroul-capelă al preotului Iulian Scarlat. Clericul aşteaptă şi cinci ani numai să-şi ia revanşa

 
#2 ana 26.03.2009 22:21

ma bucur ca spuneti si lucrurile bune pe care le fac preotii

 
#3 ion 26.03.2009 23:38

doamne ajuta, multa sanatate si ajutor de la dumnezeu parintelui. sincere felicitari !!!!! bravo

 
#4 grohhhhh 27.03.2009 03:30

felicitari parinte....sper sa fie vindecati cit mai multi......e f greu....din cei care au luat heroina procentul de recuperare totala e de.... 2 (doi) la 100......restul recidiveaza si.....au un sfirsit trist.....

 
#5 d 27.03.2009 04:41

Capitalismat its best !! no comment.

 
#6 Toni 27.03.2009 09:54

un om extraordinar!!!
ati putea face un reportaj televizat poate si alti preoti l-ar urma sau familiile toxicomanilor ori chiar cei care vor sa se lase de acest viciu ar gasi ajutor.

 
#7 KTLiN 27.03.2009 10:04

cel mai important lucru, e ca acest preot a inteles ce inseamna cu adevarat ce este si ce presupune preotimea: dumnezeu este in tot si in toate. de ce sa am nevoie de o biserica mare si rece, cand pot indruma si altfel credinciosii, si pot face bine si sa-l slavesc pe dumnezeu?
cinste lui si la mai multi asemenea....

 
#8 KTLiN 27.03.2009 15:13

numai eu nu am inteles nimic din biserica si din ce presupune mersul la casa domnului. da ce? pentru ca sunt batut in cap. de ce sa am nevoie de minte ca doar cap am si daca nu-mi ploua in git e perfect.eventual sa mergem in casele calde de rugaciuni ale sectantilor.sa-l slavim pe zeul ban si sa facem voia lui satan.

 
#9 dana 27.03.2009 15:39

daca postati in continuare reportaje cu oameni deveniti preoti impinsi de credinta ca pot sa faca bine in jurul lor poate le vor lua exemplu si tinerii care mai au pana ce devin preoti.nu numai avutie si binele propriu primeaza in aceasta viata.doamne ajuta¡

 
#10 da preoti angajati 27.03.2009 15:49

cu salar in slujba statului!_______parin te pentru 1.400 de copii _____________________ andreea tuliga__________ duminica, 08 martie 2009__________ un preot din valea plopului este mân gâierea pe care o primesc sute de copii abandonati de parinti. nicolae tanase îi creste ca pe propriile odrasle. la 15 kilometri de valenii de munte, în satele valea screzii si valea plopului, judetul prahova, îsi duce traiul o familie „grozava”, care numara 286 de suflete. parinte le este preotul satului, nicolae tanase, care, dupa ce a vazut la începutul anilor ’90 cum ard copiii avortati la crematoriu, a decis sa lupte împotriva fenomenului. n-a banuit nicio clipala început ca, în urma luptei, va obtine si copiii. pâna acum, preotul a avut în grija peste 1.400 de micuti, pe care i-a crescut cu ajutorul binevoitorilor. „ne-au chemat în maternitate si ne-au pus în brate 13 copii. «dv. ati zis, noi am ascultat, ce facem cu ei?». când i-am adus aici, vreo doua zile ne-a luat pâna i-am împartit prin sat. asa am început timp de 4 ani sa gazduim copii fara niciun fel de forma institutionalizata”, povesteste preotul, care adunase într-un an peste 80 de copii. „suntem o familie zdravana”_____ despre copiii lui, parintele vorbeste cu dragoste, în timp ce-si mângâie barba lunga. s-a atasat mult de ei, desi considera ca e periculos, dar n-are ce sa faca. spune ca unii dintre locatari l-au mai suparat, dar a avut si satisfactii mari, când au fost premianti la scoala, când au pictat biserica din valea plopului sau când s-au casatorit: „o zi obisnuita arata asa... ca în familie. familia nu are un program scris, dar trebuie sa te duci la timp la scoala, nu trebuie un program prea strict. stim sa servim cafea, sa punem furculita pe dreapta si nu pe stânga. suntem o familie zdravana, numai ca unii vin, altii pleaca. asa e si în familie, lucrurile se tot schimba”. „un om bun, care ne ajuta”__copiii roiesc în jurul preotului tanase si se b ucura de câte ori îl vad venind în tabara, îmbracat în sutana. îi mângâie parinteste pe createt, îi asculta si le da sfaturi. „andreea se duce mâine la recuperare. de ce nu te duci si tu?”, i se adreseaza unui baiat cu probleme locomotorii, în timp ce îi aranjeaza sacoul pe care îl poarta. „este un om bun, care ne ajuta. pot sa merg la scoala, sa fac liceu si facultate”, spune elena, 12 ani, din sibiu, ai carei parinti au plecat în spania. fiecare locuitor are o ocupatie, dupa vârsta si posibilitati: de exemplu, este de serviciu la bucatarie sau facec urat în camera. atelierul de tâmplarie, desi nu produce decât pentru uzul intern al taberei, le asigura celor mici o ocupatie: „avem vaci, nu sunt rentabile. dar cinci fete se ocupa de ele. pentru un copil bolnav sa faci ceva e mare lucru”. milostiv. casele construite de preot adapostesc sute de copii sarmani casa si zestre pentru cei care se casatoresc pâna acum, preotul i-a cununat pe opt dintre ei, dar spune ca pe lista are 41 si spera sa-i aseze c urând la casele lor. dupa ce a început sa construiasca tabara si a cumparat case vechi din sat, la preturi mici, parintele s-a apucat sa le construiasca locuinte celor care se vor casatori: „cine îsi da fata dupa un baiat care n-are casa? cine ia o fata fara zestre? când am maritat fetele, sase la numar, le-am dat frigider, aragaz, plapuma, masina de spaat, sifonier, pat, perne, iar baietii au avut casa sau am pus umarul daca a fost neterminata”. „zi si tu «buna ziua!»” pentru ca micutii din valea plopului s-au înmultit, o alta tabara pentru copii a fost construita în valea screzii, începuta în urma cu 12 ani si care se tot extinde. aici rasuna doar ciocanele si fierastraiele muncitorilor care construiesc acoperisul unei case si muzica religioasa de la o boxa asezata pe un pervaz. cele vreo 15 case cu etaj ale copiilor, înconjurate de dealuri, se zaesc de departe, iar în vârful dealului, doua biserici micute parca îi ocrotesc pe locuitorii din vale. la ora 11.00, în tabara sunt doar copii foarte „nu e pisicmici, restul se afla la gradinita sau la scoala, în sat. într-una din încaperi, o asistenta citeste pentru trei micuti o poveste. nu e pisica e vulpe, e vulpe”, este corectata o fetitade un baietel de 4 ani, blond, îmbracat în rosu. în camera alaturata, un bebelus de 6 luni zâmbeste imediat ce i se acorda putina atentie. mihaela a fost adusa aici împreuna cu cele doua surori ale ei, din camera cu povesti, pentru ca parintii nu au posibilitati sa-i...
continuare
cu salar in slujba statului!_______parinte pentru 1.400 de copii _____________________ andreea tuliga__________ duminica, 08 martie 2009__________ un preot din valea plopului este mân gâierea pe care o primesc sute de copii abandonati de parinti. nicolae tanase îi creste ca pe propriile odrasle. la 15 kilometri de valenii de munte, în satele valea screzii si valea plopului, judetul prahova, îsi duce traiul o familie „grozava”, care numara 286 de suflete. parinte le este preotul satului, nicolae tanase, care, dupa ce a vazut la începutul anilor ’90 cum ard copiii avortati la crematoriu, a decis sa lupte împotriva fenomenului. n-a banuit nicio clipala început ca, în urma luptei, va obtine si copiii. pâna acum, preotul a avut în grija peste 1.400 de micuti, pe care i-a crescut cu ajutorul binevoitorilor. „ne-au chemat în maternitate si ne-au pus în brate 13 copii. «dv. ati zis, noi am ascultat, ce facem cu ei?». când i-am adus aici, vreo doua zile ne-a luat pâna i-am împartit prin sat. asa am început timp de 4 ani sa gazduim copii fara niciun fel de forma institutionalizata&rdq uo;, povesteste preotul, care adunase într-un an peste 80 de copii. „suntem o familie zdravana”_____ despre copiii lui, parintele vorbeste cu dragoste, în timp ce-si mângâie barba lunga. s-a atasat mult de ei, desi considera ca e periculos, dar n-are ce sa faca. spune ca unii dintre locatari l-au mai suparat, dar a avut si satisfactii mari, când au fost premianti la scoala, când au pictat biserica din valea plopului sau când s-au casatorit: „o zi obisnuita arata asa... ca în familie. familia nu are un program scris, dar trebuie sa te duci la timp la scoala, nu trebuie un program prea strict. stim sa servim cafea, sa punem furculita pe dreapta si nu pe stânga. suntem o familie zdravana, numai ca unii vin, altii pleaca. asa e si în familie, lucrurile se tot schimba”. „un om bun, care ne ajuta”__copiii roiesc în jurul preotului tanase si se b ucura de câte ori îl vad venind în tabara, îmbracat în sutana. îi mângâie parinteste pe createt, îi asculta si le da sfaturi. „andreea se duce mâine la recuperare. de ce nu te duci si tu?”, i se adreseaza unui baiat cu probleme locomotorii, în timp ce îi aranjeaza sacoul pe care îl poarta. „este un om bun, care ne ajuta. pot sa merg la scoala, sa fac liceu si facultate”, spune elena, 12 ani, din sibiu, ai carei parinti au plecat în spania. fiecare locuitor are o ocupatie, dupa vârsta si posibilitati: de exemplu, este de serviciu la bucatarie sau facec urat în camera. atelierul de tâmplarie, desi nu produce decât pentru uzul intern al taberei, le asigura celor mici o ocupatie: „avem vaci, nu sunt rentabile. dar cinci fete se ocupa de ele. pentru un copil bolnav sa faci ceva e mare lucru”. milostiv. casele construite de preot adapostesc sute de copii sarmani casa si zestre pentru cei care se casatoresc pâna acum, preotul i-a cununat pe opt dintre ei, dar spune ca pe lista are 41 si spera sa-i aseze c urând la casele lor. dupa ce a început sa construiasca tabara si a cumparat case vechi din sat, la preturi mici, parintele s-a apucat sa le construiasca locuinte celor care se vor casatori: „cine îsi da fata dupa un baiat care n-are casa? cine ia o fata fara zestre? când am maritat fetele, sase la numar, le-am dat frigider, aragaz, plapuma, masina de spaat, sifonier, pat, perne, iar baietii au avut casa sau am pus umarul daca a fost neterminata”. „zi si tu «buna ziua!»” pentru ca micutii din valea plopului s-au înmultit, o alta tabara pentru copii a fost construita în valea screzii, începuta în urma cu 12 ani si care se tot extinde. aici rasuna doar ciocanele si fierastraiele muncitorilor care construiesc acoperisul unei case si muzica religioasa de la o boxa asezata pe un pervaz. cele vreo 15 case cu etaj ale copiilor, înconjurate de dealuri, se zaesc de departe, iar în vârful dealului, doua biserici micute parca îi ocrotesc pe locuitorii din vale. la ora 11.00, în tabara sunt doar copii foarte „nu e pisicmici, restul se afla la gradinita sau la scoala, în sat. într-una din încaperi, o asistenta citeste pentru trei micuti o poveste. nu e pisica e vulpe, e vulpe”, este corectata o fetitade un baietel de 4 ani, blond, îmbracat în rosu. în camera alaturata, un bebelus de 6 luni zâmbeste imediat ce i se acorda putina atentie. mihaela a fost adusa aici împreuna cu cele doua surori ale ei, din camera cu povesti, pentru ca parintii nu au posibilitati sa-i creasca. în mai putin de ora, copiii se întorc de la scoala. coboara dealul în grupuri, iar galagia lor este tot mai mare. „zi si tu «buna ziua!»”, îi da o fata un cot alteia. camin. copiii sunt îngrijiti si iubiti ca într-o familie viata dura „ziua de poimâine era grava” micutii din valea plopului si valea screzii traiesc din ceea ce primesc. fundatia pro vita pentru nascuti si nenascuti, desi are 26 de angajati, se bazeaza pe sprijinul voluntarilor, precum doctorul care vine de doua ori pe saptamâna sau profesoarele care vin si fac meditatii în weekend. parintele tanase n-a refuzat niciodata pe nimeni, cu toate ca a avut perioade în care „ziua de poimâine era grava. astazi nu mai este”, spune preotul, care deschide brusc usa unei camari, unde sunt depo - zitate o parte din alimentele pentru copii: „nu ajung, dar e bine ca sunt”. mai mult, uneori face mese comune cu copiii din sat pentru a-i ajuta sa se integreze pe cei din tabara si pentru ca aceia din sat ss nu se simts discriminati. preotul explica faptul ca viata în valea plopului si valea screzii nu este roz, ca a facut „picatura în ocean” si, pentru ca are senzatia ca nu mai sfârseste, vrea sa se opreasca, sa-i transfere pe locuitorii din tabara în satele vecine, pe masura ce se casatoresc.

 
Vezi toate »

Adauga un comentariu

Comentariile care conțin injurii, un limbaj licențios, instigare la încălcarea legii, la violență sau ură vor fi șterse. Îi încurajăm pe cititori să ne raporteze orice abuz vor sesiza in comentariile postate pe Gândul. Campurile marcate cu rosu nu sunt valide! Comentariul a fost adaugat!

Cod captcha invalid!

Introdu numarul din imagine:
Versiune mobil | completa