Primele secunde ca români

Primele secunde ca români /// Foto: Octav Ganea

"Aştept momentul acesta de 12 ani şi acum vreţi să mai stăm cinci minute?", a răsunat un protest în momentul în care celor 334 de oameni îngrămădiţi într-o sală neîncăpătoare a Institutului National al Magistraturii li s-a zis că mai durează puţin până să devină cetăţeni ai României. Încă cetăţeni ai Republicii Moldova, cei 334 de oameni s-au înarmat cu răbdare şi, făcându-şi vânt ba cu buletinele, ba cu mâna au continuat să repete jurământul de credinţă scris pe nişte bileţele distribuite fiecăruia. Norocoşii prinseseră câte un loc pe scaun, ghinioniştii făceau echilibristică pe metru pătrat. Sala se umpluse deja de praf, iar căldura cauzată de atâţia oameni adunaţi la un loc devenise înăbuşitoare. Câteva femei însărcinate respirau aerul mai curat de pe coridor, atente, însă, să nu rateze momentul în care responsabilii români vor sosi şi, odată cu ei, şi momentul depunerii jurământului. "Tolea, sună-mă dacă vine, eu nu pot să mai stau, mi-e rău", răsuna glasul unei femei de pe coridor. Alta încerca să îşi calmeze fiul de câteva luni, zicându-i că nu mai durează mult.

Cetăţenie după şapte ani

Majoritatea îndura însă cu răbdare. "Aştept de şapte ani să primesc cetăţenia", povesteşte Tudor, un aspirant la cetăţenia română. "De ce am venit în România? Asta mă întreabă toată lumea, dar este o întrebare retorică pentru noi, moldovenii. Este un alt fel de viaţă aici. Muncesc de şase ani în România. Fiul meu a venit aici cu învăţatul. Am adus şi soţia, am mai făcut şi alţi copii cât am tot aşteptat să devin român", povesteşte Tudor. În timpul petrecut în România s-a învăţat şi cu birocraţia. "La mine soţia este înscrisă în toate actele româncă. Acum trebuie să recapete din nou cetăţenia. De ce? Asta e o întrebare tot retorică. Mai e şi altă problemă. Alţii au aplicat după mine şi au primit cetăţenia înaintea mea. De ce?"...
Între timp apar reprezentanţii Ministerului român al Justiţiei care îşi croiesc cu greu drumul către pupitrul cu microfon. Sala răsuflă uşurată. După ce viitorii cetăţeni români sunt rugaţi să închidă telefoanele mobile, aceştia sunt ridicaţi în picioare şi îndemnaţi să depună jurământul de credinţă. Fiecare are bileţelul cu frazele corecte scrise pe ele, însă jurământul este deja ştiut pe de rost. După ce este declamat de cei 334 de oameni, reprezentaţii Ministrului de Justiţie îi declară pe toţi români. "Trăiască România", izbucneşte unul dintre proaspeţii cetăţeni în timp ce toată lumea aplaudă.

Au descoperit libertatea în România

Primele secunde petrecute în calitate de români sunt petrecute de cei 334 la coadă. Certificatele de acordare a cetăţeniei sunt distribuite în ordine alfabetică, lucru care merge greu pentru că din cauza mulţimii, dacă te-ai nimerit mai în spatele sălii nu prea ai cum să înaintezi. Nimeni nu îndrăzneşte, însă, să iasă pe coridor de teamă să rămână fără certificat. După primirea documentului urmează îmbrăţişările cu soţii sau soţiile care aşteaptă afară. "Mă simt foarte bine", spune una dintre noile românce arătându-şi certificatul ca pe un premiu "I-l dedic fetiţei mele. Am venit în România la studii, am urmat Facultatea de Teologie Ortodoxă şi m-am căsătorit aici. Îmi doresc să fac şi un doctorat când o să mai crească fetiţa. Este un vis mai vechi acela de a mă stabili aici. Când eram acasă, în Chişinău, şi printre prieteni şi la şcoală mi se spunea românca. Am avut mereu un spirit mai patriotic. De aceea a dobândi cetăţenia înseamnă foarte mult pentru mine", a povestit aceasta. Altă femeie povestea că a descoperit libertatea în România. "Este o cu totul altă atmosferă. Aici nu mă mai simt manipulată, este alt aer".

Intră în comunitatea Facebook Gândul, locul unde ziarul vorbeşte cu tine