Rahova promite să devină un „Soho“ al Bucureştiului

Clădirile vechi ale Capitalei, „mesaje“ din alte vremuri

În urmă cu câţiva ani, am aterizat pentru prima dată în Rahova căutând prin praf şi ruine o clădire numită Palatul Bragadiru. În jur, totul era aproape pustiu, iar câţiva puşti romi se jucau în faţa unei clădiri în ruină pe care scria Bursa de mărfuri.
 

N-am renunţat, în ciuda peisajului dezolant, fiindcă voiam să onorez o invitaţie din partea British Council care organiza aici un „tur ghidat” propus de artistul britanic Peter Reder, cel ce impusese acest concept pe piaţa de spectacol engleză. Amestec de nostalgii personale transpuse prin intermediul multimedia, spectacolul avea nevoie de o clădire veche, a cărei istorie să hrănească „turul ghidat”, amestecându-se cu istoria povestitorului. După spectacol, am ieşit la o bere la Berăria Becker-Brau de lângă palat şi am povestit despre comoara ascunsă în praful bucureştean pe care şi ziariştii români, şi artistul englez tocmai o descoperiseră. Ne părea rău tuturor de clădirea din cărămidă roşie de peste drum, a cărei eleganţă impresiona privitorul ca un mesaj din alte timpuri.

Acum cred că, într-un fel, totul a început cu Palatul Bragadiru. Totul –adică renaşterea zonei Uranus-Rahova, pe ruinele fostului cartier distrus aproape integral de demolările dictate de Ceauşescu pentru construirea Casei Poporului din apropiere. Rahova a ajuns un loc „black and white”, un loc unde vechiul se luptă din greu cu noul. La puţină vreme după spectacolul cu pricina, Palatul Bragadiru a devenit locul preferat de marile corporaţii pentru organizarea de evenimente, recepţii, întâlniri, aerul decadent al locului fiind garanţia unor întâmplări neconvenţionale.

După aproximativ 5 ani de la acel moment, dintr-o zonă cunoscută drept rău famată, motiv pentru care nici un taximetrist nu era peste măsură de fericit să te ducă acolo, Uranus-Rahova a devenit „zona hip” a Capitalei. A apărut între timp un focar de interes major: fosta clădire a Bursei Mărfurilor, a cărei ruină o priveam cu părere de rău, a renăscut în urma unei intervenţii arhitecturale profesioniste, şi sub numele de „The Ark” găzduieşte acum sediile unor companii şi organizaţii independente din industriile creative (agenţii de publicitate, firme de consultanţă, agenţii de comunicare, firme multimedia), iar două dintre spaţiile reamenajate sunt disponibile pentru închiriere pentru evenimente corporatiste sau culturale. Dar lumea veche din Rahova nu moare uşor.

Piaţa de Flori, în alb şi negru

Ce vezi în faţa lui „The Ark”?  Tomberoane revărsate pe trotuar, mormane de gunoaie cu moţuri de cartofi stricaţi, ţigănci adormite pe scaunele lor de plastic. Unele au aţipit direct pe cartoane, cu brânza şi salamul la cap, prânzul zilnic. Este Piaţa de Flori a Bucureştilor, controlată de romi. Clădirea e pitică, zici că e grajd şi are acoperişul putred, ţi-e frică să stai prin preajmă. Niciodată nu e linişte în piaţă, negustorii mişună cel mai mult noaptea, când sosesc TIR-urile din ţară, să alimenteze florăriile. Ziua, câteodată eşti obligat să stai cu batista la nas. Şi trebuie să fii cu ochii în patru pe unde calci – peste tot pe lângă trotuar sunt grămezi de flori stricate, aflate în descompunere. „Domnii” care vin la „The Ark” sunt îmbiaţi să cumpere ferigi, „cinşpe la o sută”, ori coroane de mort.    

Şi domni vin, pentru că, în Piaţa de Flori de lângă „The Ark” se organizează în weekenduri Târgul Ţăranului Român, unde găseşti alimente organice aduse de producători din toată ţara. De curând, în curtea clădirii monument istoric, peste drum de Piaţa de Flori, a apărut un restaurant unde din când în când găteşte chiar proprietarul, Amarjit, un indian stabilit de mai mulţi ani în România. Serile petrecute aici, cu mâncăruri condimentate şi ceaiuri cu gheaţă preparate în casă, sunt completate de concerte şi proiecţii video, aşa încât nu poţi să nu revii la „Musafir”, cum şi-a botezat indianul restaurantul.

Şcoala de fumat de lângă Centrul „LaBomba”

Un alt loc complet neconvenţional este Centrul „LaBomba” – o fostă cârciumă de cartier, unde funcţionează acum un atelier de croitorie şi unde organizaţia independentă „Ofensiva Generozităţii” a dus timp de trei ani, după orele de program ale lucrătorilor, o campanie pentru conştientizarea problemei chiriaşilor rămaşi fără adăpost în urma retrocedărilor, dar şi pentru restabilirea relaţiilor locuitorilor din zonă cu locul în care trăiesc – prin discuţii, piese de teatru, ateliere pentru copii.

Lângă „La Bomba”, un grup de ţânci din Uranus ne învaţă să fumăm. Dănuţ are zece ani, e analfabet, dar ştie să scoată fum şi pe gură, şi pe nas. „Am învăţat repede să trag în piept, am zis de câteva ori «caii popii» şi gata”, zice. Stă în mahala, umblă pe străzi pe jumate despuiat şi are părul vopsit în mov, albastru, galben şi roşu. Ai lui se hrănesc mai mult din gunoaie. Cam aşa trăiesc mulţi oameni din Uranus. Îi ocheşti  pe stradă cărând cartoane cu cârca,  amestecându-se  lejer cu eleganţii care ajung pe aici special pentru vreo discuţie sau pentru vreo piesă de teatru.     

Din fericire, zona a fost revitalizată şi de apariţia unui mall, Liberty Center, care are propriul patinoar şi un cinematograf digital cu proiecţii în 6D, dar şi de apropierea de Muzeul Naţional de Artă Contemporană (MNAC) care, deşi aflat într-o aripă a Casei Poporului, a căpătat, probabil şi din cauza contrastelor, o aură „cool”, fiind unul dintre locurile preferate ale tinerilor de azi. Nu atât expoziţiile, cât evenimentele de tot felul şi party-urile de pe terasa MNAC asigură un flux constant de vizitatori.

Intră în comunitatea Facebook Gândul, locul unde ziarul vorbeşte cu tine