Războiul mocnit dintre locatari

Blocul, câmpul de bătălie modern

Cum să consumi o jumătate de metru cub de apă pe lună

Şedinţele comitetului de bloc, moderate de poliţişti

Locatarii blocului X din Drumul Taberei îşi amintesc şi acum cu înfrigurare ultima şedinţă a comitetului, ţinută la etajul 1. Preşedintele asociaţiei de proprietari, domnul G., om bătrân, de peste 80 de ani, dăduse citire unui interminabil raport de activitate. Mai bine de 10 coli A4, scrise mărunt de mână şi pe faţă, şi pe dos.

Rezumat, raportul le dădea de ştire locatarilor că s-a achiziţionat o pompă de apă necesară pentru desele inundaţii de la subsol. La final, preşedintele îşi anunţa demisia, argumentând că nu mai are puterea psihică de a face faţă atâtor probleme. Alegerea noului preşedinte a fost lăsată pentru finalul şedinţei. Urmaseră expunerea problemelor pe care le au proprietarii şi găsirea soluţiilor necesare. Primul care a vorbit a fost domnul V., de la etajul 5. Omul suferea de insomnii din cauza vecinului de deasupra, care avea obiceiul de a urina în toi de noapte direct în ochiul de apă al closetului... Zgomotul era de neîndurat...

Cu ochiul pe factura vecinului

După o deliberare scurtă s-a ajuns la concluzia că problema insomniilor domnului V. este de nerezolvat. A urmat însă problema mult mai spinoasă a facturilor la întreţinere. În colimator a fost luată doamna N., de la parter, care consuma suspect de puţină apă, ceea ce nu putea duce decât la două concluzii. Ori a găsit o modalitate de a păcăli apometrele, ori constituie un pericol pentru igiena clădirii...

Ottavio Şerbănescu, director general al unei firme care furnizează servicii de administrare de bloc, spune că facturile altora reprezintă principalul motiv de conflict dintre locatari. În special consumul de apă a devenit obsesie.

„Grosul conflictelor pleacă de la faptul că mulţi dintre proprietarii de apartamente sunt interesaţi, trăind în comun, mai mult de vecini decât de propria lor problemă. Când se afişează listele de întreţinere, sunt foarte mulţi oameni care se uită mai întâi la cât au vecinii de plată. Sunt şi foarte mulţi care se uită la cât au de plătit vecinii din alte blocuri. De aici apar nedumeririle. Eu mă spăl, consum 4-5 metri cubi de apă, atunci cum trăieşte vecinul cu jumătate de metru cub? Sunt oameni care, cu riscul sănătăţii lor şi al mirosului din apartament, folosesc foarte puţină apă”, povesteşte Ottavio Şerbănescu. „Am cunoscut o doamnă care prefera să-şi aducă apă pentru gătit de la o cişmea de lângă bloc... Nu vreau să mă gândesc cu ce se spăla... Am mai cunoscut un proprietar, la care am făcut o reparaţie în subsol, el stând la parter. Am vrut să verificăm dacă reparaţia a fost făcută bine, aşa că l-am rugat să tragă apa. A spus că el nu trage niciodată apa, pentru că nu vrea să consume”.

Metode ingenioase de economisire

În apărarea doamnei N. de la parter au sărit mai mulţi locatari, şi ei consumatori discreţi, afirmând că apa caldă nu consumă deloc, preferând să o încălzească pe cea rece la aragaz, pentru a face baie. Iar ce rămâne după ce s-au spălat folosesc pentru closet, pentru a nu mai trage apa. Odată rezolvată şi această problemă, a venit rândul domnului F., de la parter, să ceară să fie scutit de plata curentului pentru lift, afirmând că nu îl foloseşte.

Ca exemplu contrar a fost dată doamna O., de la etajul nouă, care ţine în casă patru câini şi îşi petrece toată ziua scoţându-i la plimbare. Cererea de scutire de la plată a fost respinsă, însă amendamentul privitor la câini a ridicat noi discuţii. Câinii nu consumă? De ce nu plăteşte în plus la întreţinere?Această problemă este bine cunoscută şi de Ottavio Şerbănescu.

„Am două blocuri în administrare unde asociaţia de proprietari a hotărât ca proprietarii de animale să plătească în plus 5 sau 10 lei pentru fiecare animal. E adevărat că un proprietar de câine foloseşte mai mult spaţiile comune. Foloseşte liftul mai des, iese mai des pe uşă... Sunt lucruri mărunte, dacă deschizi uşa de la intrare mai des, scoţând câinele la plimbare, nu cred că se uzează interfonul de la treaba asta. Cât priveşte proprietarii de la parter, aceştia pot fi scutiţi de plata curentului pentru lift. Asta spune şi în legislaţie şi asta se şi practică în anumite blocuri, dacă este de acord adunarea generală. Dar pentru eventualele reparaţii sunt obligaţi să plătească, pentru că, fiind proprietari, deţin şi o parte din liftul acela”.

Zgomote de baros şi ţipete

Locatarii blocului din Drumul Taberei se dovedesc a fi iubitori de animale, aşa că doamna O. este scutită de plata unor taxe suplimentare pentru câini. Se pune însă problema vecinului de la etajul trei, domnul Ş., care de luni de zile face reparaţii în casă şi a terorizat blocul cu zgomotele de baros şi ziduri sparte.

„Orice zgomot în casă care se simte în afară generează scandal. Or, nu poţi să-i interzici unui proprietar să-şi pună gresie, faianţă. Dacă omul nu lucrează noaptea, nu ai ce să-i faci. Dar dacă este un bloc cu o medie de vârstă ridicată, apar probleme. Apar reclamaţii întotdeauna”, povesteşte Ottavio Şerbănescu. În şedinţa comitetului de bloc are loc, însă, o răsturnare spectaculoasă de evenimente.

În apărarea domnului Ş. sare chiar vecinul de dedesubt, care cu ceva vreme în urmă chiar se pălmuise cu respectivul. Mărturiseşte că a apucat să discute cu domnul Ş. şi s-a dovedit că este un om de treabă. Domnul Ş. însuşi (care va deveni şi noul preşedinte de bloc) îşi ia angajamentul să termine lucrările în două săptămâni. Pacea se aşterne peste şedinţă, dar este tulburată de domnul P., de la etajul 7, care tocmai fusese înştiinţat că este dat în judecată din cauza restanţelor. Bătrânul preşedinte de bloc este numit tiran şi făcut cu ou şi cu oţet. Şedinţa se suspendă. Nimic nou, însă, pentru Ottavio Şerbănescu.

„Cine face treaba asta de administrator trebuie să aibă nervii tari. De exemplu, la încasări, când mai coboară câte cineva care nu a găsit nimic de văzut la televizor, a mai băut şi ceva şi, pentru că nu are ce face coboară să se ia de casierul care face încasări, să-l întrebe de ce nu îi merge becul din faţa uşii, fără să ştie că becul ăla poate cade în sarcina altuia. Am avut şi scandaluri la încasări, am chemat şi Poliţia. De obicei, de la alcool pleacă scandalurile mari. Am un bloc unde e scandal la fiecare încasare. Săracii au fost furaţi de fostul administrator şi au rămas fără apă caldă, aşa că au devenit foarte nervoşi. Acolo nu se poate ţine o adunare generală fără un poliţist şi un reprezentant de la Primărie. Altfel n-ai nicio şansă”, povesteşte Ottavio Şerbănescu. „Am avut un bloc cu cinci apartamente, câte un apartament pe etaj, nimeni nu se înţelegea cu nimeni. Sunt şi blocuri cu sute de apartamente, unde toţi se înţeleg”.

 

Intră în comunitatea Facebook Gândul, locul unde ziarul vorbeşte cu tine