ROMÂNII AU TALENT. Cei 200 de tineri care vor să construiască roboţii viitorului. REPORTAJ MULTIMEDIA

Viorel Spînu îşi face din palme portavoce. "Dacă nu se aude până în spate, ridicaţi mâna!" Sala în care îi învaţă pe studenţi să construiască roboţi e plină, ba chiar se întâmplă ca lumea să stea şi în picioare. Vin puştani de liceu, studenţi la Automatică şi chiar bunici trecuţi de 60 de ani. Unii au fost la întreceri internaţionale de roboţi, dar pe alţii îi apucă transpiraţiile atunci când au de schimbat un bec. Cursul e gratis, iar uşa e deschisă pentru toată lumea. "Sperăm să compensăm lipsa de practică din şcoală", spune Constantin Crăciun, cel care a venit cu ideea întâlnirilor.

Practică pe roboţi de 400 de lei bucata

Cu câteva săptămâni în urmă, aproape nimeni din sală nu ştia cum se ţine în mână pistolul de lipit, deşi mulţi sunt studenţi la Automatică sau la Calculatoare.

Acum, după o lună de muncă, pot să le explice roboţilor cum să evite obstacole, o caracteristică vitală pentru maşinăriile care intră în mine să salveze oameni sau pentru utilajele folosite de japonezi la Fukushima.
Viorel Spînu le-a adus până acum cursanţilor săi zeci de roboţi, care costă până la 400 lei bucata, o sumă uriaşă pentru facultăţile româneşti de pe care cade tencuiala şi care îi aşteaptă pe studenţi cu băncile rupte. Pentru că a trecut şi el prin Politehnică, Spînu s-a simţit obligat să facă ceva pentru aceşti tineri. A reuşit să-şi încropească un magazin online de electronice, şi aşa le aduce cursanţilor aparate din străinătate, pe care să experimenteze. Nu cere niciun ban pentru asta. A fost şi el student şi ştie cum stă treaba.
Pasiunea pentru roboţi e scumpă. Mai scumpă decât bursa.

Cum se programează un robot

"Un robot, dacă nu e programat, e la fel de inteligent ca o piatră", spune Ionuţ Cotoi, unul dintre cei patru profesori. Aşa că după patru lecţii în care le-a arătat cursanţilor cum se construiesc roboţii piesă cu piesă, foştii politehnicieni îi învaţă pe cei interesaţi ce înseamnă programarea unei maşinării.

"Robotul pe care o să-l programăm are trei părţi esenţiale: senzorii, procesorul şi motoarele", le povesteşte Constantin Crăciun cursanţilor. Cu un set de instrucţiuni drept model, toţi cei prezenţi la curs trebuie să scrie un program pe calculator, apoi să-l transfere în procesorul robotului, printr-un cablu USB. Aşa va şti maşinăria ce să facă. "Dacă eşti suficient de şmecher atunci când scrii codul, roboţii aceştia pot fi programaţi să iasă dintr-un labirint", spune Ionuţ Cotoi, programator de meserie. La final, jucăriile sunt testate în public, iar ce nu merge bine se schimbă, susţine şi Andrei Dore, un alt profesor de robotică.
"Intru direct în contact cu ei şi aflu imediat ce probleme au, adică nu pierd foarte mult timp gândindu-se cum ar putea să rezolve problema", povesteşte acesta. La început, studenţii sunt timizi, dar când văd că se descurcă, prind curaj. La finalul lecţiei, toată lumea trebuie să aibă proiectul gata. De multe ori, Andrei este întrebat de ce roboţii sunt cu firele la vedere şi n-au carcasă. "Cei care îi construiesc nu sunt interesaţi de aspectul artistic. O carcasă se construieşte greu şi costă foarte mult. Lumea, când aude de roboţi, se gândeşte la roboţi care seamănă cu oamenii. Robot înseamnă mecanism care face o muncă în locul oamenilor. Şi filtrul de cafea e un robot", explică el.

Un doctor în automatizări vine la cursuri de robotică

Printre studenţii celor patru foşti politehnişti se află Dumitru Zăgan, de 63 de ani. Bărbatul are un doctorat în automatizări şi spune că vine la cursurile de robotică "din plăcere şi nevoie". "Am făcut suficient de mult hard, iar softul mi l-au făcut alţii. Şi-atunci am zis să încerc să fac singur soft", povesteşte acesta. Tot cursanţi sunt şi patru tineri care au concurat anul trecut la competiţia internaţională Robot Challenge de la Viena. "Am participat la două probe, una de line follower cu obstacole, şi alta de colectare de pucuri", spune Mircea. Ştiu însă că maşinăriile lor pot fi mult îmbunătăţite. "Am văzut că roboţii celor de-acolo sunt mult mai competitivi decât ai noştri, pentru că noi am folosit un fel de LEGO care ne limita", continuă Andrei. La workshop vin şi coechipierii lor, Bogdan şi Marius, care şi-au propus să urce pe podium la întrecerile viitoare de roboţi.
"Mi-a plăcut că aceşti oameni chiar vor să ne înveţe ceva, gratis. Depun un efort pentru ca noi să învăţăm ceva practic, nu doar teoretic", afirmă Alex, unul dintre participanţii la cursurile de robotică, în vreme ce pentru Alina şi Ionuţ, studenţi în anul II la Automatică şi Calculatoare, roboţii sunt mai interesanţi decât ieşitul în oraş, la film. "În mod normal, nu facem aşa ceva la facultate, unde învăţăm mai mult teorie, pe care nu prea o punem în practică", explică Ionuţ.

Ce ştiu să facă roboţii

Viorel Spînu a adus la curs un robot controlat prin gesturi. "Telecomanda poate fi miniaturizată. Închipuiţi-vă că ar fi redusă la dimensiunile unui inel pe care îl prind pe deget. Am un robot care reacţionează la mişcările mâinii mele, pe care pot să-l controlez fără să apăs pe vreun buton. Robotul poate merge în faţă, în spate, la dreapta şi la stânga şi poate sta pe loc. Tehnologia se bazează pe măsurarea acceleraţiei gravitaţionale", spune el.

Şi-a propus să-i înveţe pe cursanţi să dezvolte un robot, cel care ştie să ocolească obstacole şi să-l transforme într-un luptător sumo. "Le dăm posibilitatea să-şi tuneze fiecare robotul. Iar la ultima şedinţă a workshopului, pe 14 mai, va fi concurs între cele 50 de echipe", mai spune profesorul. Câştigătorilor le va face cadou componente electronice. Unii dintre ei pot ajunge să facă practică la firme de soft din Bucureşti, ca să-şi dezvolte pasiunea pentru roboţi.

Floarea care îţi dă SMS când uiţi să îi pui apă

Cei mai buni cursanţi sunt invitaţi să participe la proiecte internaţionale pe www.harkopen.com, unul dintre puţinele site-uri de open source hardware din lume, creat de Constantin Crăciun, unul dintre cei patru profesori de robotică. Oameni de pe toate continentele pun acolo proiectele lor de maşinării pentru a le îmbunătăţi cu sprijinul cititorilor. "Harkopen.com a apărut din nevoia mea de a stoca proiectele pe care le acumulam într-un format digital şi pe care să îl împărtăşesc cu prietenii mei pasionaţi. Ne-am dat seama că nu există această opţiune şi internaţional şi atunci ne-am gândit să facem pentru toată lumea", afirmă Crăciun.

Cei patru instructori de electronică au şi un site în limba română, www.tehnorama.ro. Aici sunt postate lecţiile de la curs, dar şi proiecte, unele care pot fi construite acasă. Printre cele mai recente e ghiveciul inteligent, care îţi dă sms atunci când uiţi să îi pui florii apă. Două fire află cât de umed este pământul plantei şi trimit mesajul unui circuit imprimat. Dacă solul este uscat, se aprinde becul de avarie. Ca să funcţioneze, ghiveciul electronic are nevoie şi de o plăcuţă Arduino, care rulează un program specific.

Andrada Fiscutean
andrada.fiscutean@profm.ro
Foto, Video: Paul Ivan

Intră în comunitatea Facebook Gândul, locul unde ziarul vorbeşte cu tine