Românul care lucrează la Mercedesul viitorului

Sistemul de recunoaştere a pietonilor a studiat un milion de siluete umane

Dariu Gavrilă (41 ani) este “senior research scientist“ în cadrul Daimler, fiind responsabil de dezvoltarea echipamentelor care să permită automobilelor Mercedes să detecteze din timp pietonii şi să evite singure accidentele. O altă realizare a românului, care e şi profesor la Universitatea din Amsterdam, este proiectul „Cassandra“ - un sistem unic care combină camerele video şi microfoanele pentru detectarea comportamentului agresiv din spaţiile publice, de exemplu, un grup de suporteri care se bat pe peronul unei gări, după care sună automat la poliţie şi anunţă locaţia unde are loc incidentul. Pentru sistemul de detectare a agresorilor, Dariu Gavrilă a obţinut anul trecut de la Organizaţia Olandeză pentru Cercetare Ştiinţifică (NWO) premiul pentru calitatea cercetării a cărei aplicabilitate e pusă în slujba cetăţeanului.

Dariu Gavrilă este fiul profesorului Mihai Gavrilă, cercetător la Harvard, care a fost obligat să plece în 1974 din ţară de către comunişti. După un masterat în ştiinţa computerelor obţinut în 1990 la Universitatea Vrije din Amsterdam, un doctorat obţinut în 1996 la Universitatea din Maryland şi un stagiu în calitate de “visiting researcher la Laboratoarele Media ale MIT”, acum 12 ani Dariu Gavrilă s-a angajat în Departamentul de Cercetare al gigantului Daimler, locat în Ulm, Germania, iar din 2003, a fost numit profesor cu jumătate de normă la Facultatea de Ştiinţe a Universităţii din Amsterdam. Dariu Gavrilă are însă şi o neîmplinire: “Pentru că lucrez prea mult, nu am avut timp să-mi găsesc aleasa inimii, cu toate că părinţii insistă să-mi caut o nevastă în România”.

Mercedesul cu ochi, creier şi reflexe

În ciuda computerelor de bord tot mai sofisticate, se pare că maşinile momentului sunt destul de primitive ca IQ. Dariu Gavrilă ştie că viitorul aparţine vehiculelor inteligente care nu mai au nevoie de inputuri din partea omului, deoarece văd cu propriii lor ochi, înţeleg ce se petrece pe şosea, după care reacţionează în consecinţă: “Maşinile actuale sunt încă «oarbe şi surde», nu pot percepe mediul înconjurător în complexitatea lui, limitare care le împiedică să fie autonome şi să aibă un comportament pro-activ. Tema principală a cercetării mele constă în focusarea pe percepţia vizuală pe care viitoarele maşini trebuie să o aibă asupra celor mai importante obiecte cu care pot interacţiona: oamenii.

De aceea dezvolt tehnologia care permite maşinii să vadă ce se petrece pe carosabil şi să detecteze, să recunoască şi să înţeleagă comportamentul pietonilor”. Rolul sistemelor inovative dezvoltate de român în laboratoarele de cercetare ale Daimler e de a detecta situaţiile periculoase în care sunt implicaţi pietonii şi de atenţionare a şoferului din timp, pentru a evita producerea accidentelor, iar în caz de impact iminent, maşina nu mai aşteaptă comenzile şoferului şi frânează automat: “Sistemul de detectare a pietonilor pe care îl dezvoltăm noi e foarte valoros când şoferul e distras. Imaginaţi-vă că rulaţi pe şosea şi sunteţi ocupat cu căutarea unui post de radio, când deodată un copil vă sare în faţa maşinii.

Chiar dacă nu sunteţi pe fază, «ochii» maşinii care monitorizează încontinuu carosabilul văd copilul şi computerul o frânează în condiţii de siguranţă”. Preocupările clujeanului de la Mercedes pentru detectarea şi evitarea situaţiilor periculoase din trafic se potrivesc mănuşă României: “În UE, mai mult de 150.000 de pietoni sunt răniţi şi 7.000 ucişi în fiecare an în trafic. Iar în România doar în 2007 au fost ucişi 1.100 de pedeştri, ceea ce reprezintă o rată uriaşă din totalitatea victimelor accidentelor rutiere, 40%, comparativ cu 20% cât e media EU”.

Maşina – instruită să recunoască pietonii

Ca un Mercedes să devină inteligent, nu-i de ajuns doar să fie echipat cu camere video pe post de “ochi”, ci are nevoie să fie dăscălit exact ca un şcolar: “Pentru un om e foarte uşor să recunoască un alt om, însă pentru maşină e foarte dificil. Principala problemă constă în variabilitatea uriaşă a formelor umane, datorată îmbrăcăminţii diferite, luminii incidentale, diferitelor poziţii ale corpului, unghiurilor de filmare şi backgroundurilor diverse.  Sistemul nostru constă în implementarea unui model statistic de recunoaştere a pietonilor, pe care l-a învăţat din studierea a un milion de exemple de cum arată oamenii în imagini, folosindu-se de indicii ca forma corporală, mişcări specifice şi textură”.

Deşi e tobă de teorie, Mercedesul minune mai are din când în când “halucinaţii”, detectând pietoni acolo unde nu-i nici unul, în special în condiţii de trafic dezordonat, cel mai adesea confundând oamenii cu indicatoare rutiere sau cu tufişuri. Prototipurile echipate cu detector de pietoni au fost testate în condiţii diverse de trafic în Germania, Olanda, Marea Britanie, chiar şi în Tokyo, neavând însă activat decât sistemul de avertizare a şoferului în caz de pericol. Testele în care maşina e lăsată să decidă singură când trebuie să frâneze se fac pe o pistă specială: “În scenariile de crash, folosim un manechin pe nume Hans.

Oricât de critică ar fi situaţia, Hans e neînfricat, cu toate că odată, în urmă cu câţiva ani, el a trebuit să stea câteva zile la «terapie intensivă», după ce a fost luat pe capotă”. În ciuda progreselor făcute în laboratoarele Daimler, Dariu Gavrilă crede că “filme ca Knight Rider, IRobot and Minority Report răsfaţă aşteptările publicului” şi că de-abia peste 30-50 de ani maşinile nu vor mai avea nevoie de şofer. Iar pentru ca automobilele să se descurce singure în oraşe precum Amsterdam şi Bucureşti, “vom avea nevoie de mult mai mult timp”. Primele locuri unde vom vedea maşinile circulând singure-singurele vor fi autostrăzile, deoarece nu vin nici maşini de pe contrasens, nici biciclişti sau pietoni, însă şi acolo pot răsări pericole din ceaţă şi din zona rampelor de intrare/ieşire de pe autostradă.

Detectorul de bătăuşi

Împreună cu doctoranzii săi de la Universitatea din Amsterdam şi Universitatea din Groningen, românul lucrează la “Cassandra” - aplicaţie înrudită cu cea folosită la maşinile inteligente. De fiecare dată când detectează ceva în neregulă, sistemul alertează imediat poliţia: “Camerele video detectează mişcările bruşte, rapide, în timp ce microfoanele analizează conţinutul energetic al spectrului de frecvenţe sonore”. Ca s-o înveţe pe “Cassandra” să distingă situaţiile periculoase de alarmele false, Dariu Gavrilă s-a transformat pentru câteva zile într-un Steven Spielberg de mâna a treia: “Am colectat un set realist de date imagistico-sonore în cooperare cu Compania de Căi Ferate Olandeze dintr-o staţie de tren din Amsterdam.

Am angajat actori profesionişti care au jucat o serie de scenarii, de la comportamentul unui călător normal cu bagaje şi grupuri de oameni care vorbesc pe peron, până la fani ai unui club de fotbal care se încaieră. În unele din aceste situaţii scenele au fost atât de realiste încât călătorii adevăraţi erau cât pe ce să cheme poliţia”. Neobosit, la fiecare 2-3 săptămâni Dariu Gavrilă ia trenul din Ulm şi porneşte într-o călătorie de şase ore până la Amsterdam, unde timp de două zile îşi consiliază doctoranzii pe temele de cercetare alese. Cercetătorul îi invită şi pe studenţii români în ştiinţa computerelor să intre din când în când pe www.gavrila.net şi să verifice dacă apar locuri vacante în echipa lui. Asta ca o datorie morală.

 

Intră în comunitatea Facebook Gândul, locul unde ziarul vorbeşte cu tine