Salahorii Justitiei

de Alina BADALAN Postat la: 27.09.2006 00:00 Iei zece kile de hartii, le pui pe burta si "pleci in excursie" cu ele prin salile de judecata. Daca ai noroc, la o sedinta tarasti asa vreo 40 de dosare; daca nu, cari pana la 180. Gravidele se opintesc si ele cu maldarele de hartie deasupra pruncului. Burta lor e cea mai buna la carat, incap pe ea de doua ori mai multe hartoage decat pe o burta plata. Puse cap la cap, foile dintr-un singur dosar se pot intinde pe kilometri. Astea sunt dosarele cu greutate. Ai pierdut o foaie, faci puscarie. Dar se cheama ca ai meserie respectabila: esti grefier la Curtea de Apel Bucuresti. Grefierelor sarite de 30 de ani vechime, o prajitura, un parfum nu le mai spun nimic. Si-au pierdut gustul si mirosul dupa ce au inghitit kile de praf. O grefiera - arhivar se recunoaste usor: se scarpina tot timpul, se sufoca, ii curg ochii, nasul, i se umfla fata si are buboaie in palme. Prin degetele Eugeniei Helvei juri ca au trecut gloante. Este sefa grefierelor de la sectia a treia civila a Curtii de Apel, dar asta nu o scapa de cosmarul umblatului cu dosare. Manusi nu poarta, zice ca in meseria asta treaba buna se face cu mainile goale; trebuie sa simti foile, altfel risti sa fi sarit vreo fila importanta si raspunzi apoi cu capul. "Cand dosarele au implinit cateva zeci de ani, le defrisam. Adica ducem hartia la retopit si mai pastram doar sentintele. Imi amintesc de o defrisare facuta la vechiul sediu, cel de pe Oltenitei: am stat cateva luni intr-un subsol intunecos, cu sobolani, cu rafturile gata sa pice, cu praful de doua degete si cu mainile bagate in dosare din anii 50... Ca sa putem respira, ne astupam gura cu niste batiste ude, le legam in chip de masca. Atat de mizerabil era aerul, incat batistele se innegreau imediat si, din sfert in sfert de ora, trebuiau schimbate", povesteste Eugenia Helvei. Statul zice ca toata breasla grefiereasca este perfect sanatoasa. Nu recunoaste nimanui astmul, rinita, nici una dintre bolile profesionale. Care merge la doctor primeste acelasi verdict: ori se pensioneaza, ori isi schimba jobul. "Noi nu mai avem viata personala. Acasa mergem ca la hotel. Stim cand intram in sedinta, dar nu stim cand mai iesim. Se poate sa terminam la doispe noaptea. La penale se intampla destul de des sa te cheme de acasa noaptea, daca e vreun caz urgent de judecat", zice Stefania Teleman, sefa grefierelor din sectia a patra civila. Si daca termini la doispe noaptea, iti dau bani de taxi? Grefiera se pune pe ras: "Taxi? Ce-i aia? Haideti sa fim seriosi! N-ati auzit niciodata de grefiere care au murit de epuizare? Acum un an chiar la Oradea a murit o femeie, in plina sedinta. Noi nu mai stim ce-i aia sa lucrezi opt ore pe zi. Muncim, in medie, cam 14 ore". Apoi: "Sa spunem ca unele dintre noi am luat si bataie de la justitiabili? Ca mie mi-a pus un cetatean pistolul intre ochi fiindca-l somasem sa-mi dea hotararea pe care-o furase din dosar?" Grefiera si femeie de serviciu Arhivele din noul sediul al Palatului de Justitie sunt doar o idee mai aerisite decat cele din Oltenitei. Angajatele s-au mutat aici de cateva saptamani, dar cum au pus pe rafturi primul calup de hartii, au si bagat inauntru mirosul baltit de arhiva. Stai zece minute, te pocneste durerea de cap, te ia ameteala si-ti vine sa vomiti. Intr-o singura camera zac vreo 4000 de dosare, plus registre informative. Astea din urma trebuie rasfoite in fiecare zi - sunt groase de trei degete si cuprind intregul circuit al dosarelor: scrie acolo pe unde s-au plimbat si cat au stat pe la instante. Registrele sunt arme bacteriologice in toata regula: daca nu-ti dezinfectezi mainile dupa ce le atingi, poti sa-ti imbolnavesti pielea pentru toata viata. Zilnic, isi baga nasul in ele zeci de oameni, uneori si sute, avocati, parati, petenti. Camerele - arhiva nu au aer conditionat. N-au pus ca sa nu strice imaginea Palatului de Justitie, doar e cladire istorica, din 1895. Dar nici cu ventilatoare nu e voie, sa nu zboare foile din dosare. Dupa ce l-au slefuit ani la rand, Palatul de Justitie este acum o bijuterie. Sali de judecata cu monograma maestrului Ion Mincu, tamplaria din stejar de acum o suta de ani, dantelarii, sculpturi si marmura ca oglinda, pardoseli din granit aduse din China, curti interioare cu verdeata, un adevarat palat. La parter insa, holurile cu grefiere si arhivari aduc a spital. La 500 de incaperi, cat are tot Palatul, deocamdata sunt doar cinci femei de serviciu. Cele doua grefiere - sef si-au adus de acasa matura, faras, mop si curata singure. Fiindca s-au saturat de toate astea, grefierele, arhivarii si aprozii din Bucuresti n-au mai lucrat luni si marti: au iesit afara, pe scari, si-au pus mainile in san si au fluierat toata ziua. S-au suspendat si sedintele de judecata. Doar urgentele s-au mai tinut. Grevistii au cerut alta lege a salarizarii, care sa le mareasca lefurile macar cu 40%. De pilda, o absolventa de Drept, care face si scoala de grefieri si se angajeaza imediat la Curtea de Apel, ia in mana cat o femeie de serviciu: patru milioane de lei vechi. Cine a avut nervi sa ramana inca 7 ani pe baricade e un fericit - primeste 17 milioane de lei. La Judecatorie in schimb, un grefier arhivar treapta intai are o leafa de 7 milioane de lei si un pic. Cu toate astea, pe joburile de grefieri e bataie. Tinerii accepta lupta cu dosarele, sperand ca, dupa o vreme, vor avea fericirea sa ajunga avocati sau judecatori.

Intră în comunitatea Facebook Gândul, locul unde ziarul vorbeşte cu tine