Salonul de frumuseţe din puşcăria pentru femei

Salonul de frumuseţe din puşcăria pentru femei

Unele sunt coafeze, altele văcăriţe pentru cireada închisorii

Sală de fitness, cameră cu jucării „mama şi copilul”, cursuri de fotografie

Intră acolo simple femei şi ies doamne. Deţinutele îşi vopsesc părul, şi-l şuviţează, şi-l fac permanent, îl tratează cu ulei de măsline, se pensează ca-n reviste şi, după toate astea, colegele de celulă nici nu le mai recunosc. Salonul „Coafură şi cosmetică Style” e mândria puşcăriei de femei de la Târgşor, judeţul Prahova. Din cele peste 570 de femei, zilnic trec pe aici vreo 12, 13. Se face programare înainte, ca la orice salon care se respectă. Cine n-are chef de frumuseţe merge cu vacile. În spate, pârnaia are o cireadă de câteva zeci de vaci. Văcăriţele sunt tot puşcăriaşe.

Frumoasele din faţa instanţei

Descui uşa grea de metal, veşnic zăvorâtă, şi ai intrat în coafor. Arată ca orice salon, numai că are ciment pe jos. Sunt chiuvete speciale de spălat părul, două oglinzi cu măsuţă, o cască, postere şi reviste glossy, perii de toate mărimile şi dulăpioare cu zeci de şampoane, geluri şi măşti de păr. E gratis pentru toată lumea.

Acum, coafeza o dichiseşte pe deţinuta Flori, arestată pentru înşelăciune. „Mă fac frumoasă fiindcă vin în vizită fetiţa mea şi cumnata. Îmi tund părul şi îl vopsesc negru de fiecare dată. Vreau să arate îngrijit, chiar dacă sunt închisă. Mă mai aranjez mereu când merg în faţa instanţei. Oricum, o dată pe lună tot vin la coafor, chiar dacă nu am vizită. Sunt aici de cinci luni şi mai am de stat încă doi ani şi trei luni. Eu credeam că închisoarea trebuie să fie o chestie foarte dură, în nici un caz nu-mi imaginam că o să găsesc aici un salon”, ne spune Flori. Aşteaptă cuminte să i se pună nişte cleştişori în păr şi ne povesteşte despre tratamentul cosmetic din închisoare, de care ea n-a apucat niciodată să-şi facă acasă, în libertate – se pune ulei de măsline pe păr, se înfăşoară capul într-un prosop şi se lasă să se usuce sub cască, la căldură. Stă acolo o oră şi mai bine, gândindu-se ce frumos ar fi să se plimbe acum liberă pe străzi. La final, părul se face lucios de zici că e vedetă. Alte fete se fac frumoase numai pentru alţi puşcăriaşi – se cunosc ba pe la instanţă, pe holuri sau chiar în sală, ba când merg cu teatrul de păpuşi pe la vreo puşcărie de bărbaţi. Unii s-au şi căsătorit aşa.

Coafeza care a ucis

Coafeze sunt două, calificate chiar în penitenciar. Cristina a ucis, acum coafează. Are 41 de ani şi refuză să vorbească despre faptă („să privim spre viitor, eu am şters cu buretele trecutul”, zice). Instanţa a decis că şi-a ucis copilul de câţiva ani, ea zice că a fost un accident. E blândă, delicată şi zâmbeşte mereu. Mai are un băieţel la Vaslui, pe care îl iubeşte ca pe ochii din cap.

„Astăzi se fac exact trei ani de când lucrez la salon. Într-un fel, le ajut astfel pe fetele cu moralul la pământ. Căci atunci când o femeie arată bine, se şi simte mai bine. Pentru mine nu e muncă, ci relaxare. Plus că le dau sfaturi celor nou-venite, în timp ce le aranjez părul. Le sfătuiesc să nu creadă în decrete şi în graţieri. Îmi permit să o fac, sunt aici de cinci ani. Mai am încă trei; aş fi avut mai mult, dar toţi anii ăştia am lucrat, ca să mi se scadă din pedeapsă. Am pregătit mâncarea, am măturat, am lucrat la fabrica de confecţii, înainte să se desfiinţeze, am făcut totul. Şi, pentru toate astea, o să plec acasă cu 420 de zile mai devreme”, spune Cristina. Nu primeşte nici un ban pentru munca ei, dar e mulţumită fiindcă, la o lună muncită în închisoare, pleacă acasă mai repede cu şapte zile. „Când am mers prima dată acasă în învoire, mama m-a întrebat dacă suntem bătute la închisoare. Îmi venea să râd, lumea nu ştie că aici nu e aşa de rău. Întregul personal se poartă foarte frumos cu noi, mai ales cei de la Reeducare. Eu nu am împrumutat vocabularul de aici, încerc să iau puşcăria ca pe o experienţă”, adaugă ea.

Camera intimă cu Biblie şi felinar roşu

Dar asta nu e tot. Mai au şi sală de fitness cu biciclete şi aparate pentru coapse, şolduri şi braţe. Acum s-a făcut şi cameră intimă pentru deţinuţii care vor să stea împreună două zile. Arată ca un dormitor obişnuit, dar cu un pat uriaş şi cu soare roşu pe perete, deasupra patului, pictat chiar de puşcăriaşe. Mai sunt veioze, un televizor şi, pe noptieră, o Biblie. Uşa are şi ea accente roşii, iar deasupra ei, la intrare, stă agăţat un felinar, tot roşu. Numai cine se poartă bine are dreptul la cameră. „După ce s-a terminat căsătoria în penitenciar, soţii pot sta aici de la două până la 48 de ore. Şi mai pot sta şi concubinii declaraţi, doar atât. Nu se intră oricum, înainte se fac cereri şi se analizează. Camera încă nu a fost folosită, abia astăzi am inaugurat-o”, ne spune Andrei Toma, şeful departamentului Educaţie.

Aproape jumate din fete sunt analfabete

Există şi „salon mama şi copilul”, ca la maternitate. Aici vin copiii mici să-şi vadă mamele închise. Zici că eşti acasă – camera are fotolii confortabile, jucării multe şi o baie frumoasă. „Copiilor li se spune că, de fapt, mama lucrează la o fabrică. Ei nu ştiu că sunt într-un penitenciar, nu trebuie. În camera aceasta pot veni numai mamele cu drept la vizită”, ne spune Mihaela Puşcaş, directoarea penitenciarului. În alt pavilion, femei în toată firea se chinuie cu alfabetul. „40% dintre deţinute intră aici analfabete, iar 75% n-au lucrat niciodată. Aşa că nimeni nu pleacă acasă nealfabetizat. Acum avem 70 de femei la curs, iar de la începutul anului am reuşit să calificăm alte 80 de fete pe diverse meserii. Vom avea şi un curs de fotografie. Un fotograf profesionist a venit aici şi a selectat cinci deţinute mai pricepute. Le-a dat camera foto pe mână. Avem aici şi o studentă la psihologie, face învăţământ la distanţă. E condamnată pentru omor. Ne străduim să le punem pe toate să facă câte ceva. Altfel, nu le-am pedepsi pe ele, ci locul în care se întorc”, mai zice directoarea.

Intră în comunitatea Facebook Gândul, locul unde ziarul vorbeşte cu tine