SPECIAL GÂNDUL- "România are o şansă": Orator la 19 ani: „Vreau să fiu avocat în România. Din afară nu aş putea ajuta la fel de mult”

SPECIALGÂNDUL- "România are o şansă": Orator la 19 ani: „Vreau să fiu avocat în România. Din afară nu aş putea ajuta la fel de mult”

Campania "România are şansă!"

Începând din 17 Mai ziarul Gândul vă prezintă 20 de poveşti ale unor tineri (sau copii) de succes, care fac cinste României: unii dintre ei sunt olimpici, alţii au câştigat alte concursuri importante. La finalul campaniei noastre, cititorii vor putea vota pe site-ul ziarului una dintre cele 20 de poveşti, iar tânărul câştigător va primi suma de 2.500 de euro. Sponsorul campaniei este "ING Asigurări de viaţă". Votează aici povestea preferată

După multe premii la oratorie, tânărul Călin Mureşanu ar putea să se facă politician, dar nu vrea. Visează să fie avocat în ţară. Anul trecut a dus echipa României spre medalia de bronz, în Bosnia, la internaţionale. Acum urmează mondialele din Olanda, dacă face rost de 2.300 de euro, să poată participa

Un întreg discurs şi l-a alcătuit în minte, fulgerător, în câteva minute, atunci când, în finala concursului, s-a lansat tema dezbaterii: "Ar trebui menţinute măsurile afirmative în educaţia copiilor romi". Până atunci, tânărul Călin Mureşanu deja electrizase juriul cu pledoariile sale. De aici încolo, l-a cucerit de tot, a luat premiul întâi individual şi a devenit unul dintre cei mai buni elevi-oratori din ţară, la 19 ani.

Şi echipa a dus-o tot pe locul întâi. Poate i-a purtat noroc cămaşa inamicului din concurs; a luat-o pe el în finală, căci a lui păţise un accident. "Inamicul" era bunul prieten Radu Văleanu din Iaşi, aşa s-a nimerit. Erau la concursul naţional "Tinerii dezbat", ţinut la Palatul Parlamentului, cu vreo 60 de oameni în public. Cele două echipe - trei oameni din Cluj şi trei din Iaşi - îşi cântăreau fiecare cuvânt, fiecare gest, fiecare privire. Învăţaseră pe rupte din bibliografie, dar nu era suficientă cultura generală. Se punctau nu numai discursul, în substanţa sa, ci şi mimica, dicţia sau glumiţele bine plasate, şi intonaţia, şi atitudinea oratorului.

La Radu, de pildă, a atârnat mult un act de curaj: a sărit peste masă şi s-a aşezat fix în mijlocul arbitrilor. I se părea că, acolo unde-l aşezaseră stă prea departe de juriu. Se aflau în Sala Drepturile Omului, masa era aşezată în formă de cerc şi, dacă voiai să stai la mijloc, trebuia ori să o sari, ori să treci pe dedesubt. "Formatul de dezbatere a fost Karl Popper fiindcă se baza pe ideile enunţate de el. De pildă, primele două discursuri ţineau câte şase minute, iar ultimele patru - câte cinci minute. Timpii nu se depăşesc, poate se acordă câte 15 secunde în plus, dar nu mai mult.

Debaterul vorbeşte fără a fi întrerupt. Între discuţii are loc o sesiune de interogatorii, când se răspunde la întrebările celeilalte echipe. Căscatul nu se manifestă la echipe… poate la public", ne explică tânărul Călin. "Şi funcţionează ca şi cum s-ar dezbate o lege în Parlament. O echipă este afirmatoare, cealaltă - negatoare. La concursuri, eu, indiferent dacă sunt afirmator sau negator, îmi aleg să prezint argumente în care cred. E mult mai uşor să câştigi atunci când îţi alegi argumente în care crezi cu adevărat".

"Dacă aş putea să renunţ la vorbitul graseiat, nu aş face-o"

Dacă tot se punctează şi dicţia, ai putea zice că tânărul n-are multe şanse la o carieră de debater: vorbeşte graseiat. "Cu toate acestea, dacă aş putea să renunţ la asta, nu aş face-o", zice. De fiecare dată, însă, juriul apreciază vorbitul lui graseiat şi cam alert.
În patru ani, Călin şi echipa lui au obţinut grămezi de premii. "Acela de care sunt cel mai mândru este bronzul pe echipe din vara lui 2009, la IDEA Youth Forum în Bosnia. Este un fel de campionat mondial de dezbateri, pentru elevi. Din România au fost trei echipe şi am concurat cu Macedonia, Georgia, Cehia, Coreea de Sud şi altele. Moţiunea a fost legată de mediu, de poluare şi de încălzirea globală", spune Călin. Şi de aici discuţia a alunecat către dileme de genul: este "moral corect" să defrişezi păduri întregi în favoarea economiei, aşa cum fac unele state? Imposibil de spus, mai ales când amândouă echipele vin cu argumente imbatabile.

Primul premiu a venit în clasa a noua, când a şi început oratoria. Era un boboc pe atunci, dar orice temă îi dădeai, o diseca frumos şi logic. A fost anul în care a luat, în ţară, cinci premii pe echipe şi trei premii individuale: două erau premiul întâi şi unul - premiul doi. Un loc întâi l-a obţinut bătându-se cu oratori mai mari cu patru ani decât el. Într-a zecea a mai luat cu echipa un loc doi, într-un turneu regional, şi se tot întreba cum să facă rost de bani să meargă la turneele internaţionale. Căci clubul nu asigura cheltuielile, iar deplasarea unei echipe ajungea şi la 4.000 de euro. Şi a găsit soluţii: într-o vară s-a angajat la un internet-café, altă dată a fost barman. Au mai fost, apoi, un loc cinci pe echipe, la europene, o participare la un turneu din Slovenia şi altele. Acum urmează campionatele mondiale din Olanda şi se dă peste cap să facă rost de cei 2.300 de euro.

Ar face admiterea la facultate cât mai grea, dacă ar fi politician

"Nu vreau să părăsesc România nici după facultate, din două motive: primul că îmi doresc să am o carieră în avocatură sau ca profesor universitar de Drept şi al doilea fiindcă aş vrea să mă implic şi să dezvolt mişcarea de dezbatere din ţară. Iar de afară nu aş ajuta la fel de mult ca de aici. Şi facultatea tot în România vreau să o fac, chiar acasă, în Cluj. Merg la Drept cu ideea de a fi cel mai bun", spune Călin. Crede că şi în ţară un tânăr se poate dezvolta frumos, cu condiţia să tragă din greu: "Poate că aici îi va fi mult, mult mai greu decât în altă parte, dar cu siguranţă se poate".

Ce ar schimba la România, dacă ar fi politician? "Aş face mai grea admiterea la facultate, în sensul de a nu mai fi o chestie de masă, ci una de elită. Aş vrea să văd facultăţi mai puţine, dar cu profesori mai bine pregătiţi. Apoi, aş creşte salariile profesorilor. Aş tăia mai mult din altă parte, de la politicieni, de la parlamentari. Şi apoi aş introduce dezbaterea în şcoli, ca materie obligatorie. Căci te ajută nu numai să ştii să vorbeşti, ci şi să gândeşti rapid şi logic.Oricum, oricâte cărţi ai citit, oricâte traininguri ai făcut, nimic nu te învaţă mai bine să vorbeşti în public decât vorbitul în public, experienţa. Eu, unul, sunt mulţumit de cariera mea de debater, e cel mai util lucru pe care l-am făcut în liceu".

Intră în comunitatea Facebook Gândul, locul unde ziarul vorbeşte cu tine