SPECIAL GÂNDUL: "România are şansă!" - Eleva perfectă: bună la toate materiile, olimpică la patru

SPECIAL GÂNDUL: "România are şansă!" - Eleva perfectă: bună la toate materiile, olimpică la patru

Campania "România are şansă!"

Începând de astăzi, ziarul Gândul vă va prezenta 20 de poveşti ale unor tineri (sau copii) de succes, care fac cinste României: unii dintre ei sunt olimpici, alţii au câştigat alte concursuri importante. La finalul campaniei noastre, cititorii vor putea vota pe site-ul ziarului una dintre cele 20 de poveşti, iar tânărul câştigător va primi suma de 2.500 de euro. Sponsorul campaniei este "ING Asigurări de viaţă". Votează aici povestea preferată.

Nu citea la trei ani, nici nu recita Luceafărul. Dar până acum, la 14 ani, eleva Crina Radu a strâns 22 de premii la olimpiade şi concursuri. Deşi vorbeşte perfect două limbi străine, acum învaţă germana, în particular, să nu se... plictisească. Vrea să studieze informatica în liceu, iar apoi să se facă chirurg în Canada. Părinţii se tem că atâta carte nu e bună

"Era linişte aici ca într-o mănăstire arsă şi noi două lucram la limba română. Iarna, eu cu şosete de lână şi cojoc împrumutat de la doamna bibliotecară, iar Crinuţa sclipindu-i ochii mereu, dorind să ştie totul. Pentru olimpiade am stat în neştire aici, ore întregi, am făcut sute de conspecte, amândouă mâncam covrigi sau pacheţelul de acasă, iar vinerea şi miercurea, cornuri cu gem", ne spune Florentina Sandu, profesoara de română a Crinei Radu. Se întâmpla aproape zilnic, în biblioteca Colegiului Naţional "Nicolae Titulescu" din Slatina, Olt. Caloriferele sunt mai în spate, dincolo de dulapurile grele, vechi de vreo 35 de ani. Iarna, căldura nu prea ajungea la cele două, profesor şi elev. Se încălzeau cu ceaiuri fierbinţi, servite de colega bibliotecară. La urmă, Crina îşi punea din nou ochelarii pe nas, îşi dădea buclele într-o parte şi deschidea alt caiet.

O opresc doar olimpiadele puse în aceeaşi zi

"Şi lucram aici mereu, după ore şi ştiţi de ce? Fiindcă asta mică venea la mine cu ochii mari şi mă întreba obsesiv: când mai veniţi? Când mai veniţi? Şi nu puteam să nu vin. Dar are colegi în clasă care nu sunt în stare să scrie corect de pe tablă... ce dracu să-i mai întreb de un atribut substantival în dativ fără prepoziţie?". La analiza sintactică a frazei, Crina "citea" din prima fraze kilometrice, formate din 40 de propoziţii, de le pierduse rândul până şi profesoara. Şi acum, la 14 ani, căuta să afle ce-o fi vrând să spună Cioran în textul: "Răul ne dezvăluie substanţa demonică a timpului, binele - potenţialul de veşnicie al devenirii. Răul este abandonare, binele, un calcul inspirat". Apoi acasă, între răţoiul Donald şi Mickey Mouse cel pluşat, scria eseuri de om trecut prin viaţă: "Trebuie să facem cunoştinţă cu noi înşine pentru a şti cine suntem, căci dincolo de poartă se află în mod surprinzător o întindere fără margini, unde nu există interior şi exterior, sus şi jos, aici şi acolo, bine şi rău. Este lumea apei în care pluteşte tot ceea ce este viu, iar viu este... sufletul meu".

Dar dacă ar fi numai astea şi medaliile de aur la olimpiada internaţională de română, poate n-ar fi aşa surprinzător. Însă ciudată e combinaţia: Crina se întoarce câştigătoare şi de la concursurile de matematică, şi de la naţionala de biologie, ba s-a calificat şi la fizică, tot la naţională. Dar a sacrificat fizica, căci o puseseră în aceeaşi zi cu româna, iar una se ţinea la Arad, cealaltă la Constanţa. Cu totul, are 22 de premii la concursuri şi olimpiade. Vorbeşte perfect franceza şi engleza, iar acum s-a apucat de meditaţii la germană, că la şcoală nu face. Învaţă germană... să nu se plictisească. "Păi acum, într-a opta, n-am mai fost şi la olimpiada de biologie şi am vrut să-mi ocup timpul cu ceva. Mă gândeam eu demult că e bine să ştiu măcar trei limbi, pentru a-mi construi o temelie bună. Am descoperit că germana e o limbă foarte frumoasă. La anul, în clasa a noua, aş vrea să merg la olimpiadă nu numai la română, dar şi la fizică, biologie şi chimie (face o pauză)... desigur, dacă mă lasă mami".

"Să se facă profesoară de română? Nu, Doamne fereşte!"

Mama ezită. Uneori i se pare că fiica vrea prea mult, parcă peste puterile ei. Unii care au studiat prea mult au ajuns la nebuni. Unele lecturi încearcă să i le mai interzică, altfel copilul ar devora totul dintr-o dată. "Quo Vadis" a citit-o prima dată la 11 ani şi de atunci a recitit-o de trei ori. Eliade şi tot teatrul absurd al lui Eugen Ionescu, la fel. "Acum câteva zile mi-a venit cu «Nana» de Émile Zola. I-am zis: «Ba pardon, pe asta să o citeşti dumneata cu o săptămână înainte să te măriţi, că nu e vremea ei acum». Ea ştie de ce, căci i-am spus de atâtea ori să nu strivească corola de minuni a lumii...", spune profesoara Sandu.

Am întrebat-o pe Crina ce vrea să facă mai departe. "Profesoară de română? Nu, Doamne fereşte! Dacă nu arzi intens, o iei razna!", a sărit profesoara. Fata, însă, nici nu visează filologie, cum credeau ai ei. La liceu vrea informatică şi pe urmă va da la medicină să se facă doctor chirurg în Canada. Sau în Germania, se mai gândeşte ea. Facultatea, poate în România.

"Căci şi noi avem facultăţi bune aici. Dar după, chiar n-aş vrea să rămân. În primul rând pentru că aici tinerii nu prea au multe şanse să se dezvolte", ne explică Crina.

Nota opt la sport că nu putea să se rostogolească

N-a citit la trei ani, ca supradotaţii, şi nici nu ştia Luceafărul pe dinafară. A învăţat alfabetul la şcoală, în rând cu ceilalţi copii, iar apoi a început să citească simple poveşti, stând pe burtă, în pat, sprijinită în coate, câte cinci ore. Primul ei succes a venit în clasa a patra, când deja muncea la program de om mare. Din clasa a cincea au început olimpiadele, iar ea venea cu premii de la toate naţionalele. Peste doi ani a luat locul doi şi premiul special la olimpiada internaţională de limba şi literatura română, "pentru capacitatea de înţelegere a textului liric".

Anul acesta a primit locul întâi şi încă două premii speciale. Unul i-l acordaseră pentru "profunzimea abordării". Aici veneau copii români nu numai din ţară, ci şi din Bulgaria, Serbia, Ucraina, Germania sau Ungaria.

Cum a reuşit asemenea performanţe într-o clasă slabă, unde media bate pe la şapte, mister. Niciodată n-au tras-o înapoi colegii şi de când se ştie a avut numai nota zece. Cu excepţia sportului unde a luat odată un opt fiindcă nu putea să se rostogolească. A plâns mult şi a exersat prin casă până i-a ieşit media zece şi la sport.

La televizor se uită, poate, o dată pe săptămână, căci e prea ocupată. În orele libere face schiţe şi pictează. Dar nu orice, ci imagini din cărţile citite, lucruri care i-au rămas în minte şi de care n-a mai putut scăpa.

Intră în comunitatea Facebook Gândul, locul unde ziarul vorbeşte cu tine