15 comentarii 149 afișări

SPECIAL GÂNDUL: "România are şansă!" - Geniala pictoriţă Maia Oprea: „În primul rând, sunt artist român şi abia apoi, unul internaţional”

Postat la: 01.06.2010 19:58 Ultima actualizare: 02.06.2010 13:08

Geniala pictoriţă Maia Oprea: „În primul rând, sunt artist român şi abia apoi, unul internaţional”

Campania "România are şansă!"

Începând din 17 Mai ziarul Gândul vă va prezenta 20 de poveşti ale unor tineri (sau copii) de succes, care fac cinste României: unii dintre ei sunt olimpici, alţii au câştigat alte concursuri importante. La finalul campaniei noastre, cititorii vor putea vota pe site-ul ziarului una dintre cele 20 de poveşti, iar tânărul câştigător va primi suma de 2.500 de euro. Sponsorul campaniei este "ING Asigurări de viaţă". Votează aici povestea preferată

A început să picteze la doi ani, iar primele expoziţii le-a avut la Veneţia, Londra, Southampton şi Liverpool, la 17 ani. Atunci a şocat criticii pictând fetuşi şi ferestre. După asta a câştigat o bursă în America, de unde s-a întors şi cu trei premii. Acum, după multe distincţii naţionale şi peste 20 de expoziţii, pictoriţa Maia Oprea ar putea să aibă o carieră afară, dar preferă România. Sărăcia de aici inspiră mult un artist

"În primul rând, sunt artist român şi abia apoi, unul internaţional", spune pictoriţa Maia Ştefana Oprea. "Poate că aş fi putut să rămân în America, dar nu mi-a plăcut, nu m-am integrat. Eu mă simt bine în România, mă regăsesc aici mai mult decât oriunde. Chiar şi sărăcia, criza de la noi pot fi surse de inspiraţie pentru un artist. Nu mă deranjează România, atâta vreme cât pot să călătoresc în afară. Uite, de pildă, acum trebuie să plec cu o bursă Erasmus în Franţa, pentru şase luni. Dar mă voi întoarce", mai zice. Era o adolescentă când a devenit membru de excelenţă al Irsca Gifted Education, un club cu tineri supradotaţi.

Acum Maia are 22 de ani, iar din pictură trăieşte de la 17 ani, cu muncă militărească în faţa şevaletului, de dimineaţa devreme până spre seară. Şi tot i se pare puţin. În fiecare zi, face câte o schiţă şi pictează rapid, ameţitor, fără să frământe pânza prea mult. "Când încep să pictez, simt nevoia să o fac continuu, fără să mănânc, fără să mai dorm", spune. A ţintit sus de la început, iar primele ei expoziţii le-a avut nu aici, ci în Italia şi în Marea Britanie. După asta, românii au început să o considere un mic geniu. Au urmat câteva premii internaţionale, alte câteva naţionale şi peste 20 de expoziţii individuale şi de grup. "Şi nu, nu sunt multe premiile. Ci suficiente", zice.

Atelierul de la etajul zece, cu şevalet şi câine

În garsoniera ei din Bucureşti, Maia şade pe podea, ghemuită pe o pernă veche şi bea ceai. Mereu bea ceai când pictează. A renunţat la cafea, un artist trebuie să mănânce, să doarmă sănătos şi să nu piardă nopţile aiurea. Are cam un centimetru de păr, că iar s-a ras în cap. A făcut-o de vreo şase ori până acum, de câte ori avea de rezolvat o problemă importantă. Mama cu tata stau câteva blocuri mai încolo, dar fiica preferă să stea cu chirie ca să aibă spaţiu de lucru. De fapt, întreaga garsonieră este atelier - şevalet şi scăunele mici, rotunde, în loc de mobilă, folii întinse pe jos în loc de covoare colorate, jucării de pluş aruncate prin colţuri, mobilă veche, grea şi dezordine de artist. Printre toate astea mai are loc şi câinele. Maia stă la etajul zece şi nici n-ar putea mai jos - ori la parter, ori la ultimul etaj, întotdeauna!

Istoria cu pictura s-a petrecut puţin ciudat: în adolescenţă şi-a dorit mult să intre la Liceul Tonitza, dar după doi ani şi-a îngheţat studiile. N-a prea înţeles nimeni de ce. "Pictam opt ore pe zi, era ca un job, mă simţeam foarte obosită. Cred că era prea mult dintr-o dată. Eu nu puteam să beau o cafea liniştită sau să mă plimb, căci aveam mintea veşnic ocupată: cum să pictez una sau alta, ce trebuie să fac cu lucrarea asta... Încă speram că mă pot opri... am încercat. Aşa că am stat pe bară un an de zile, dintre care o vreme aproape că m-am izolat în camera mea", povesteşte Maia.

A încercat atunci să se abţină de la pictură, dar n-a putut. Cu toată izolarea ei, într-o zi s-a pomenit iar în faţa şevaletului, iar în faţa culorilor, iar măcinată de idei, de întrebări. A pictat fetuşi, ferestre şi copii, iar tablourile ei au ajuns la Veneţia, Londra, Southampton şi Liverpool. După ce priveau, şi italienii şi britanicii deveneau intrigaţi cum poate o puştoaică de 17 ani să picteze aşa ceva. În vremea asta, colegii ei de clasă îşi vedeau de treabă cuminţi, la Tonitza, dar Maia era departe de toate acestea, căci acolo, la Venezia tocmai îşi începuse adevărata carieră.

"Până atunci nu ieşisem din ţară şi nici nu-mi imaginam că prin artă chiar pot să realizez ceva. Îmi amintesc că lucrările din perioada aceea erau foarte diferite între ele, ca filele unui jurnal. Fiecare dintre ele era o zi din viaţa mea".

Citeşte mai departe în pagina următoare

Intră în comunitatea Facebook Gândul, locul unde ziarul vorbeşte cu tine

Tag-uri:: maia oprea; ,pictoriţă; ,artist; ,campanie; ,gândul

[+] Adauga un comentariu

× Citeşte mai mult »

#1 Teo 2.06.2010 03:42

Raspunde

Este o bucurie sa vezi o tanara talentata,calatorita ,care nu se simte "jenata" sa declare ca este legata "ombilical"(ca sa-l citez pe marele Beligan)de Romania.Ce diferenta fata de miticii si "fetele" care intre doua trotuoare nu uita sa declare intr'o romana stilcita dupa doi ani de stat in Italia,ca nu s'ar mai intoarce in Romania!!!Personal,ratacesc in lume de 4 decenii,dar pentru mine "acasa"a ramas Romania si mai ales,Bucurestiul,
unde vin sa-mi reincarc bateriile anual ,in speranta ca odata ma voi intoarce definitiv.Teo

#2 laurentiu 2.06.2010 06:07

Raspunde

domnilor ziaristi ... ati auzit de kitsch (culori incorecte in pictura)?

#3 Radu B. 2.06.2010 15:24

Raspunde

Maia este super tare! si este, in ciuda talentului masiv, de o modestie si de o decenta rara. Am cunoscut-o, pe ea si pe cainele ei simpatic si zapacit, intr-un mediu restrans si mai curand izolat - un curs pentru mine si o mica vacanta pentru ea. ea era cea mai mica de varsta din grup insa m-a frapat mereu maturitatea gandirii ei si seriozitatea, doua chestii care nu pot fi mascate de stilul lejer si boem.
La tot mai mare, Maia!

#4 ioana 2.06.2010 16:17

Raspunde

no comment

#5 eu 2.06.2010 16:49

Raspunde

@laurentiu
trebuia sa apara imdiat unul care sa carteasca, care nu a facut nimic in viata lui dar isi zbiara frustrarile aici... prietene, e ceea ce simte ea in tablurile alea. daca asa vede ea culorile, pot sa se dea cu * de pamant mameluci ca tine pt ca nu a respectat regulile...

#6 Dracula 2.06.2010 16:53

Raspunde

@laurentiu
laure draga, mai pune mana pe o carte, mai fa un cornet de seminte, asa se exprima unul mai tuciuriu catre distinsa sa sotie .... la fel de tuciurie.... cam asa si cu definitia ta "originala" la adresa kitsch-ului.
As vrea sa cred ca esti si tu in stare sa produci asemenea "kitsch-uri" si mai ales in ritmul asta ametitor .... ai avut macar curiozitatea sa vezi toate tablourile Maiei??? Eu da si am ramas impresionata... Si stilul, care e exact cum spune ea, fiecare zi e altfel ... pentru mine toate sunt capodopere, inclusiv cele cu natura moarta ...

Felicitari, Maia ! Sper sa iti poti trai visul si cred ca ai dreptate, ar trebui (macar o vreme) sa lasi lumea exterioara si sa asculti vocea ta interioara. Stiu, pare nitel nebunesc, dar arta adevarata ascunde in ea si o doza de nebunie ... asta e !

Si oricum il ai pe cutul tau, sunt convinsa ca vorbesti cu el asa cum si eu vorbesc cu pisoii mei, care sunt cei mai buni prieteni: nu spun niciodata nimanui secretele mele si ma iubesc neconditionat.

#7 eu 2.06.2010 18:39

Raspunde

ar fi fain daca v-ati arunca o privire si asupra literaturii tinere, sunt si in acest domeniu multi tineri care au castigat zeci de premii nationale si chiar internationale la poezie, proza, o simpla cautare pe net pe listele castigatorilor concursurilor nationale este de f mare ajutor. merita sa se scrie despre ei , nu neaparat in cadrul acestei competitii, ci ca act de promovare a talentelor. si literatura are nevoie de mediatizare, de sprijin in felul asta ajutam la o crestere uniforma a tuturor artelor si a culturii in general.

#8 laurentiu 2.06.2010 18:50

Raspunde

Am zis pentru "comentatori", pentru ca de obicei sunt in "haite" ... Daca tot mergeti pe ideea ca toti suntem tampiti in tara asta si nu ne dam seama de nimic in afara de manele, seminte, frustrari si nu mai ce stiu ... atentie lucrul acesta provine de la un ziar, care spune ca se respecta ... atunci eu nu mai am nimic de comentat ... pentru cititori, intrebati si voi un expert despre lucrari, de exemplu profesorul vostru de arta de la scoala ... nu are sens sa vorbesc.

Parerea mea este ca faceti parte din "schema de promovare" ... am mai observat fenomenul in mai multe locuri, pui un articol si toti "spala creierii" cat de "genial este". Din ce am vazut aici este 50% kitch si 50% mai merge, mai are de lucrat mult talentul promovat de voi ... cine stie, poate chiar o sa ajunga cineva, dar nu datorita la niste comentarii la unii "vanzatori" si "promovatori"

Poate pentru nivelul vostru este bine, dar pana la genialitate este mult ... a spus-o un roman prost, care nu se pricepe la nimic decat manele, seminte, frustrari si care traieste intr-o tara din lumea a treia, pentru ca asa i se spune zilnic.

P.S. un limbaj exceptional "devoratorilor de arta"

#9 anonimul de servici 3.06.2010 11:04

Raspunde

@laurentiu: daca ai fi spus ca tie nu iti plac tablourile as fi inteles. nici mie nu mi-au placut dar pentru ca nu mi-au atins sufletul.

insa niciodata nu mi-a placut termenul de kitsch pt ca denota o atitudine superioara a acelui care pronunta cuvantul si o evaluare dupa un set de reguli.
daca e sa ma intrebi pe mine: parerea despre arta a unuia care a studiat pictura o viata nu este cu nimic superioara fata de a unui cioban care sta la oi (si vorba ta... mananca seminte).

regulile tehnice in arta mi se par efemere si inutile iar cei care stau sa le studieze si sa le analizeze au la dispozitie mult timp de pierdut. cand mai ai timp sa mai si creezi ceva ? se pare ca te numeri printre acei pierzatori de vreme. Eminescu ii numea "flori desarte".

#10 laurentiu 3.06.2010 15:11

Raspunde

@anonimul de servici
"regulile tehnice in arta mi se par efemere si inutile iar cei care stau sa le studieze si sa le analizeze au la dispozitie mult timp de pierdut" ... super tare! bravo! cum nu m-am gandit la acest lucu ... mai citeste odata ce ai scris. In titlu era scris ceva despre "genialitate".

Kitsch este un termen din arta, nu o stare de "superioritate" sau nu mai stiu ce ... astea sunt niste aberatii ce ai scris acolo.

Nu-l bagati pe Eminescu in toata "treaba" asta, aici e vorba de altceva din cate vad, e ceva mai degraba, cine nu este cu noi, este "mancator de seminte"

Vezi toate »