SPECIAL GÂNDUL - "România are şansă": Viorel Petra, salvatorul de vieţi – actual voluntar, vrea să fie doctor în România

Viorel Petra, un voluntar care lucrează şi pe ger, şi pe caniculă şi care se pregăteşte să devină doctor în România n Foto: Gândul/Octav Ganea

Campania "România are şansă!"

Începând din 17 Mai ziarul Gândul vă prezintă 20 de poveşti ale unor tineri (sau copii) de succes, care fac cinste României: unii dintre ei sunt olimpici, alţii au câştigat alte concursuri importante. La finalul campaniei noastre, cititorii vor putea vota pe site-ul ziarului una dintre cele 20 de poveşti, iar tânărul câştigător va primi suma de 2.500 de euro. Sponsorul campaniei este "ING Asigurări de viaţă". Votează aici povestea preferată.

De doi ani salvează oameni, scoate hipotermici din nămeţi, ajută bătrâni şi orfani. Viorel Petra are 22 de ani, e voluntar al Crucii Roşii Buzău şi acum se pregăteşte să devină medic în România

Când l-au tras din zăpadă pe bebele de doi ani şi i-au scos fularul, i-au găsit pe spinare sloiuri de gheaţă. Încă puţin şi ar fi dat ochii peste cap. Când l-au întrebat "ţi-e frig rău?", copilul le-a răspuns dârdâind: "nnnu, nuu!". Voluntarii Crucii Roşii i-au băgat pe gât un ceai cald, l-au înfăşurat în două pături, l-au pus pe ATV şi l-au dus urgent la maşina jandarmilor, la cald. Era 13 decembrie 2009, cea mai blestemată zi a iernii trecute, când s-au blocat în zăpadă şi trenuri, şi trafic auto, şi toată ţara.

Dar aici, pe câmpul de la Cotorca (între Ialomiţa şi Buzău) era mai rău ca nicăieri: sute de oameni degerau de 24 de ore în câmp, la minus 15 grade, înşiraţi în coloană de maşini de şase kilometri. Ningea dens de nu te vedeai om cu om. Maşinile, multe dintre ele, erau îngropate de tot în nămeţi şi oamenii se refugiaseră în TIR-uri sau în camioane. Petreceau a doua zi de infern, noaptea o făcuseră acolo, în vifor, iar acum mai erau şi rupţi de foame.

Câţi oameni a salvat în ziua aia Viorel Petra, voluntarul de 22 de ani? Habar n-are, o sută, poate. Bătea în fiecare geam, le dădea oamenilor ceai cald şi eugenii, îi cerceta dacă au dat în hipotermie, apoi îi înfăşura în pături groase şi îi ducea la cald, la poliţie şi jandarmi, în capătul coloanei. De acolo erau cazaţi la un han.

"Am urcat într-un autocar cu oameni refugiaţi, că-şi abandonaseră maşinile în câmp şi, dintre toţi, era unul care părea mai bolnav. Toţi tremurau, numai de pe el curgeau apele şi tuşea cu sânge. Mi-am pus masca pe faţă, căci m-am gândit la un TBC. I-am verificat pulsul, să vedem dacă mai rezistă drumului până la spital, l-am evacuat de urgenţă până la capătul blocajului, am chemat Ambulanţa şi i l-am predat. De fapt, omul avea o pneumonie puternică", povesteşte Viorel. Apoi, în drum, s-a mai întâlnit şi cu un rebegit cu două prosoape învârtite pe cap. Rătăcea în mijlocul câmpului, gata să-l zboare vântul, cu un bidon de cinci litri plin cu benzină. Se aventurase patru kilometri în infern, degerat tot, să se milogească de combustibil. Viorel l-a luat cu el şi l-a dus până la maşină că mai avea puţin şi făcea şi el hipotermie.

"Am dat peste un bărbat într-un Mercedes de Iaşi, se vedea clar că e superbogat. Când a deschis geamul şi i-am întins să mănânce, a zis aproape plângând: «N-am crezut în viaţa mea că o să mă bucur atâta că primesc o eugenie». I-am dat vreo şase, că era mort de foame", povesteşte Gina, colega de la Crucea Roşie. Spre seară, tinerii au plecat cu acelaşi ARO vechi cu care veniseră. "Are 20 de ani şi e pe gaz. Mergem la acţiuni cu el, e bun, dar are şi el o mică problemă: nu prea stă drept pe şosea", râde Viorel. Oricum, şi pe ei i-a lăsat în drum, spre casă. S-a oprit ARO şi n-a mai vrut să meargă. Când, în final, a ajuns acasă, Viorel n-avea stare. "M-a sunat toată noaptea să mă întrebe dacă pot să dorm. Zicea că el nu poate deloc, când îi ştie pe oamenii ăia încă înzăpeziţi. I se părea că nu făcuse destul pentru ei".

Preşedinta filialei, Floarea Bârzu, abia l-a potolit: "Nu puteam să-l las să plece iar noaptea în câmp, căci mă temeam pentru el, să nu păţească ceva". Viorel, însă, îşi aranjase frumos uniforma lui cea roşie cu emblemă, să sară în ea şi să fugă iar, dacă se agravează situaţia. Nu s-a agravat. A doua zi degeraţii rămaşi au fost scoşi din nămeţi, graţie sătenilor, tractoarelor şi băieţilor cu ATV-uri, sosiţi de la Club Aventura Buzău.

Treabă de voluntar: să trezeşti din leşin şase sute de băbuţe şi moşnegi

Vreo şase sute de băbuţe şi moşnegi s-au trezit din leşin când au turnat voluntarii apă rece peste ei. Era anul trecut, la sfinţirea unei catedrale din Buzău. "Toată lumea încerca să intre în altar. Când am văzut mulţimea de oameni, mi-am pus mâinile în cap, la propriu. În tot centrul oraşului, om lângă om, blocaj total. Bătrânii leşinau pe capete că nu mâncaseră nimic în ziua aia, să poată lua anafură. Pe o femeie la 50 de ani am dus-o cu targa, după ce mi-a vomitat în palmă ceva verde... era bolnavă de fiere şi tocmai făcuse o criză", spune Viorel. Cine nu leşinase încă suferea de entorse şi luxaţii. "Când îl vedeau cu sticlele de apă, mulţimea deja întindea mâinile spre el", povesteşte Floarea Bârzu.

Citeşte mai departe în pagina următoare

Intră în comunitatea Facebook Gândul, locul unde ziarul vorbeşte cu tine