61 comentarii 125 afișări

Suferinţele şi umilinţele naşterii în România: „În timpul travaliului, gravidele împart bani”

de Raluca ION Postat la: 03.03.2010 21:03 Ultima actualizare: 03.03.2010 21:39

În ultimii ani, experienţa naşterii în spitalele româneşti a devenit ceva mai umană, dar istoriile nefericite sunt departe de a fi o raritate

Femei în travaliu care sortează în sala de naşteri plicurile pentru doctor, asistente şi brancardier, infirmiere care urlă la gravide, halate decolorate, tandreţe şi miracole sunt lucrurile despre care se povesteşte în "Naşterea. Istorii trăite", cartea coordonată de Mihaela Miroiu şi Otilia Dragomir

Ca să ajungă să privească un miracol, femeile care nasc în spitalele din România trec prin suferinţe şi umilinţe asemănătoare chinurilor prin care treceau sfintele, în vremurile cele vechi. Susţin asta şi poveştile din cartea "Naşterea. Istorii trăite", coordonată de Mihaela Miroiu şi Otilia Dragomir, în care 20 de femei, cu vârste cuprinse între 20 şi ceva şi 70 şi ceva de ani, scriu despre cum şi-au adus copiii pe lume.

Maximum două cezariene pe lună în spitalele comuniste

"În acest volum, găseşti nenumărate poveşti cu femei îmbrăcate în halate roz - culoarea maţelor, crăpate în spate, care, în timpul travaliului, stau în sală în papuci şi strâng bine la piept geanta cu bani. În timpul travaliului ele sortează plicurile şi sunt atente să nu-l încurce pe cel pentru asistentă cu cel pentru doctor sau cu cel pentru brancardier", povesteşte Mihaela Miroiu. Ea însăşi a avut o experienţă cumplită la naştere: deşi avea nevoie de cezariană, medicii nu au putut să i-o facă, pentru că îşi epuizaseră norma de cezariene stabilită de regimul comunist: două pe lună. "Medicii mi-au spus să încerc să mă abţin până în februarie şi stăteam nemişcată, încercând să nu nasc. Nu au putut să îmi facă cezariană, că epuizaseră norma, şi am rămas cu sechele pe viaţă", povesteşte profesorul universitar. Experienţa venirii ei pe lume, în 1955, este însă mult mai senină: acasă, cu moaşa, înconjurată de familie şi oameni dragi.

Taţii beţi pulbere, o modă trecută

Pentru volumul "Naşterea. Istorii trăite", publicat la Polirom, profesorul universitar Mihaela Miroiu a cerut poveşti de la nenumărate femei, dar în final, doar 20 au fost dispuse să le spună, două dintre ele fiind ea şi mama ei. "De obicei, aceste experienţe trec drept lucruri care se pot povesti în gineceu, în spaţiul privat, femeile nu vorbesc despre ele în spaţiul public, le consideră prea intime". Naşterile despre care se vorbeşte în carte au avut loc între anii 1955 şi 2009.

Până în 1965, medicii şi asistentele mai păstrau încă din vechea tradiţie a apropierii de pacient, ştiau numele gravidelor şi le tratau cu politeţe şi grijă. După 1965, în era decreţeilor, "actul medical s-a depersonalizat şi dezumanizat", crede Mihaela Miroiu. Femeile erau atunci considerate producătoare de copii, era datoria lor faţă de ţară să nască şi nu meritau pentru asta niciun strop de compasiune.

"Urmează perioada 1990-2000, în care ciubucăreala devine punctul esenţial al naşterii şi perioada de după 2000, în care, odată cu alternativa clinicilor private, actul medical a devenit mai igienic, mai uman", spune Mihaela Miroiu. Cartea este plină de experienţe traumatizante. "Cel mai rău lucru în maternităţi este, după cum spune Otilia Dragomir, lătratul din vocea celor care îţi ordonă să naşti, ordinul imperativ care îţi este adresat, de parcă ai fi un criminal periculos într-o închisoare de maximă securitate ", zice Mihaela Miroiu.

Însă, deşi vorbeşte despre chinuri şi umilinţe, cartea reuşeşte să nu te umple de deznădejde, este tandră şi iubitoare, iar finalurile sunt fericite. "Sunt poveşti de agonie şi extaz, de suferinţă şi fericire. Nu există moment al împlinirii mai mare pentru o femeie decât sarcina asumată şi vederea copilului după naştere", e de părere Mihaela Miroiu. Taţii, crede ea, s-au schimbat mult cu timpul. Dacă pe vremuri se îmbătau pulbere după ce aflau că au un copil, acum stau la naştere alături de mamă. Şi nu doar atât: umblă cu ecografia copilului în buzunar şi o arată cunoscuţilor şi pregătesc cum se cuvine venirea acasă a copilului.

"Încălzeam apa pe calorifer"

Scriitoarea Ioana Nicolae a publicat o carte despre sarcină, "Cerul din burtă", dar prea traumatizantă i s-a părut experienţa naşterii într-o maternitate bine cotată din Bucureşti, ca să o mai poată transforma în literatură şi să-i găsească un loc în paginile volumului ei.

"Eu, născând acum 7 ani, am avut experienţa pe care o au 99% dintre femeile care nasc într-un spital de stat din România. Sala de naşteri era la etajul 2, iar femeile în travaliu urcau pe scări să ajungă acolo. Am stat în sala de naşteri 12 ore, timp în care au născut lângă mine trei sau patru femei şi am asistat la complicaţiile fiecărei naşteri. Când am născut, nu exista apă în spital şi încălzeam apa pe calorifere, în salonul în care stăteam alături de alte zece femei. În prima zi, nu ne-a dat nimeni niciun calmant, salonul era plin de gândaci, a fost pentru prima dată în viaţa mea când am găsit un gândac în cana de ceai", povesteşte prin ce a trecut Ioana Nicolae, care a avut totuşi norocul că a născut în timpul programului de lucru al medicului care a îngrijit-o în timpul sarcinii.

Împreună cu Mircea Cărtărescu, Ioana Nicolae va vorbi joi, la lansarea cărţii "Naşterea. Istorii trăite". "Copilul e ca un oaspete în casa ta, spune o scriere indiană, trebuie primit cu demnitatea cu care ai primi un oaspete", crede Mircea Cărtărescu. Şi astăzi ţine minte imaginea copiilor săi, Ioana şi Gabriel, în primele ore de viaţă: "Copiii sunt nişte minuni, îmi amintesc foarte bine ziua în care i-am văzut. În salonul în care am văzut-o pe Ionuţa erau zeci de bebeluşi, dar când am văzut-o pe ea, am ştiut că nu putea fi alta. Cu Gabriel s-a întâmplat la fel. Am fost foarte înduioşat, Ioana era roşie, era cel mai congestionat copil de acolo, iar Gabriel, născându-se prematur, era foarte subţire, foarte plăpând".

Intră în comunitatea Facebook Gândul, locul unde ziarul vorbeşte cu tine


 
Pagina 1 din 1

 

Tag-uri:
suferinţe
,umilinţe
,naştere
,românia
,travaliu
,gravide
,bani
[+] Adauga un comentariu
Urmareste Gandul.info prin:
facebook
twitter
RSS  | mobil

61 Comentarii [+] Adauga un comentariu

#1 Dana 4.03.2010 10:00

Mi-as dori sa am curajul, demnitatea umana si respectul de sine de a nu imparti plicuri la maternitate. Urmeaza sa nasc in urmatoarele zile si nimic nu imi otraveste mai mult fericirea si nerabdarea decat povestile urate auzite sau citite pe forumuri, preturile vehiculate prin oras pentru spaga sau stupoarea familiei si a prietenilor la auzul ca... "mi-as dori sa am curajul, demnitatea umana...". Am cumparat patut, haine pentru copil, trusoul de igiena... si m-am poticnit poate la ceea ce era mai important: o jucarie fantastica, minunata, fie ea si exorbitanta ca pret, care sa-l astepte acasa. Numarand insa banii pentru plicuri, aranjand bancnotele de 100 si 50 de lei "pe caprarii", mi-am dat seama ca jucaria mai trebuie sa astepte. Pentru ca o nastere naturala, la Iasi, costa de la 400 de lei in sus, la care se adauga tariful moasei (100 ron), a anestezistului (200 ron), a asistentei care te duce in sala de nasteri, a infirmierei... Acestea sunt, atentie, preturile de pornire! Imi pare rau ca fac un serviciu hienelor din maternitate, popularizand "tarifele" lor rusinoase, insa as vrea sa facem impreuna niste calcule. Mica sau mare suma finala, de ce dam spaga pentru a ne aduce copiii pe lume?
Apoi, trebuie miluit neonatologul, asistenta care iti arata cum sa alaptezi sau cum sa iti speli copilul, dar mai ales asistenta care merge la copil, pana in momentul in care, daca totul este bine, copilul este adus sa stea cu mama. Pentru cei din urma, sumele sunt mai mici, dar timp de 3-4 zile, se aduna sume la fel de mari, pentru ca turele se schimba. Toata lumea astepata sa fie platita, e o atmosfera generala de care se plang toate mamiciile. Desigur, realitatea este mascate de replica "noi nu bagam mana in buzunarul omului, da el sigur, ca vrea...". Cea mai proasta faima si-au castigat-o insa asistentele si infirmierele in varsta. Micile pasari de prada care ciugulesc zilnic cate putin, dar sigur, de la toata lumea - organizate pe ture, nepasatoarea sau zambitoare, gata sa isi dea seama care parale faci dintr-o singura privire. Iar femeile vin in continuare in spital cu plicuri, gandindu-se in durerile facerii daca o fi de ajuns, daca vor fi bagate in seama, daca totul va fi bine si gratie banilor dati in stanga si in dreapta.
Eu nu nasc pentru tara si nici nu astept bani, alocatii, trusouri sau alte pomeni de la stat. Din salariul meu se opresc aceleasi contributii ca ale altor milioane de romani, De fapt, nici nu cred ca vreau sa pronunt cuvantul "Romania". Nu ma simt roman, daca a fi roman inseamna sa traiesti intr-o tara unde oamenii din sistemul medical de stat te jupoaie de bani in ziua in care devii mama. Sunt o viitoare mama care va incerca macar sa fie demna in ziua nasterii.
Cel mai dureros este au obosit toti sa mai combata spagile din spitale. Pare un subiect fumat, plictisitor chiar. Romanii s-au resemnat. Cei cu scaun la cap te suspecteaza chiar de zgarcenie cand te arati revoltat de realitate.
Cred ca statul subfinanteaza cu buna stiinta intreg sistemul medical. Platim o data contributiile sociale, apoi mai platim o data spagi in spitale, De ce sa-si mai bata capul sa reformeze ceva? Daca in jurul nostru e urat, e asa pentru ca noi suntem, la randul nostru, urati, dresati, fricosi si comozi.

 
#2 un tatic 4.03.2010 10:06

la fiecare vizita ianinte de a intra in maternitate pregateam bani potriviti in fiecare buzunar al pantalonilor si camasii, pana la salon imparteam ca mos craciun, nu aveam curaj sa risc viata persoanelor dragi

 
#3 Zeus 4.03.2010 10:11

Stim ca sunt putini, stim ca lucreaza multi peste program si nu renumerat, insa ca sa conditionezi viata cuiva de o suma e o mentalitate doar rrromaneasca. Spre norocul unora acest lucru nu se intampla in judetele covasna, harghita, mures, adica in ungurime, si as pute sa afirm ca sunt si mai competenti. Restul "medicilor" ar trebui sa vina la reciclare in aceste judete sa invete atasament si respectarea unei vocatii asumate. Nu degeaba si Dr. Arafat , un om minunat, care la un semn poate conta pe toata maghiarimea din romania, este format intre cei care l-au inteles, adica in Tg Mures.

 
#4 Eu 4.03.2010 10:49

Sotia va naste in aprilie, m-am pregatit deja cu banii pt fiecare. In Bucuresti am inteles ca se da 1000ron la doctor, 200 neonatolog, 10-20 ron asistente, 10ron infirmiere, brancardieri. Daca nu le dai te vor trata in mod intentionat ca pe un animal, sunt oameni fara scrupule, am avut ocazia sa-i cunosc. (din pacate)

 
#5 Cristina 4.03.2010 11:05

@Dana
Doamne, Dana, m-a impresionat comentariul tau mai mult decat intregul articol. Este foarte trist si amar si deznadajduitor. Insa realitatea este ca lor le lipsesc demnitatea umana si respectul de sine, nu noua. Nu resemnarea, nici lipsa de respect pentru noi insine nu ne constrang sa le bagam plicurile in buzunare - culmea pudorii, ne mai complicam si cu niste plicuri, sa le ascundem rusinea - ci teama reala pentru sanatatea bebeilor si (abia apoi) a noastra.
Si eu urmeaza sa nasc in vara aceasta si ma oripilez la gandul ca va trebui sa-mi las puiutul - chiar si pentru o zi, prima de dupa nastere - pe mainile unor asistente spagare, dezumanizate, ipocrite si voit indiferente (poate parea o incompatibilitate in termeni). Dar sper totusi, ce sa fac, sa nu fie asa, sa dau de niste OAMENI pe acolo, care macar sa simt eu ca-si merita banii...
Sper ca articolul asta sa fie un start intr-o campanie mai de amploare, pe care PRO TV-ul, pentru ca e in acelasi trust cu Gandul, sa o sustina sus si tare... Poate se mai schimba cat de cat ceva... Nu ma astept ca brusc sa dispara spagile din spitale, dar poate macar vom putea intr-o zi sa avem parte de un tratament uman si de compasiune in astfel de momente, si sa ne bucuram asa cum ar trebui de minunea care este venirea pe lume a unui copil.

 
#6 Gabriel Neagoe 4.03.2010 11:22

Exista autoritati care trebuie sa combata aceste lucruri, trebuie doar sa apelati la ele... dar va riscati?

 
#7 ioana 4.03.2010 11:29

Alegeti maternitati private. Unele costa aproape la fel cat trebuie impartit la stat si conditiile sunt civilizate, esti tratata ca atare si exista si grija pentru copil

 
#8 Ramona 4.03.2010 12:08

@Dana nu e chiar asa Dana. Am trecut prin doua nasteri si am dat la doctor dupa ce s-a incheiat toata treaba la cateva zile. La asistente am dat ciocolata si asta fiindca am vrut eu. Sotul i-a luat la portar bere de bucurie. Am stat in salon cu 4 persoane, cu baie curata si unde se face zilnic curatenie. De afara spitalul arata deplorabil si pe coridor aproape la fel, dar in saloane e ok. Asta in Tm.

 
#9 coca 4.03.2010 13:03

Daca pe acele vremuri se incalzea apa pe calorifer, deduc ca macar atat eraceva bun: caldura multa in salon, in apartamente, etc. dar acum? la preturile practice, va da mana sa aveti asa caldura? Era greu si atunci, dar acum e mai usor? e pretul corect?platit pt. calitatea serviciilor medicale oferite.

 
#10 dr. 4.03.2010 13:08

Dana, la nasterea normala nu e nevoie de anestezist; poti economisi pentru jucarie. Daca ti-e frica sa te risti sa NU dai mita pt. ocrotirea fiintei dragi, filmeaza cu camera ascunsa intr-un pix sau nasture de exemplu, cand dai mita, iar la externare da-i in vileag. Nu uita ca darea si luarea de mita este contraventie si se pedepseste penal.

 
Vezi toate »

Adauga un comentariu

Comentariile care conțin injurii, un limbaj licențios, instigare la încălcarea legii, la violență sau ură vor fi șterse. Îi încurajăm pe cititori să ne raporteze orice abuz vor sesiza in comentariile postate pe Gândul. Campurile marcate cu rosu nu sunt valide! Comentariul a fost adaugat!

Cod captcha invalid!

Introdu numarul din imagine:
Versiune mobil | completa