Ţâşnitorile model „mori de sete“, din Bucureştiul toropit de caniculă

De la ţâşnitorile „istorice“ la cele de ultimă generaţie, toate au un lucru în comun: mori de sete lângă ele /// Foto: Gândul/Octav Ganea

Poţi să mori de sete cu ţâşnitorile lângă tine. În Herăstrău, din cele mai noi fântâni abia curge un jet de apă cât unghia, în timp ce altele au presiune de trei metri. Cele care par în regulă te păcălesc, căci se mişcă din ţâţâni, să cadă peste tine, iar celelalte refulează cu apă ruginită

Dacă treci prin Bucureştiul fierbinte, n-ai unde te răcori gratis: trebuie să-ţi cumperi apă. S-au băgat câteva ţâşnitori noi în Herăstrău. Arată elegant, ca cele din Occident, strălucitoare şi proaspăt vopsite. Am zis să încerc una, când am văzut-o prima dată. În ziua aia erau 35 de grade la umbră. După ce, într-un final, am reuşit să-i găsesc butonul de pornire, mi-am spus că ţâşnitoarea sigur e defectă: imposibil să curgă atât de puţină apă! Ţâşnea numai un strop, atât cât să te întărâte şi să transpiri mai mult. I-am dat roată de câteva ori, încercând şi alte unghiuri, poate din părţile celelalte se poate bea mai bine. Nimic. Am cronometrat: ca să te saturi, ai nevoie să stai cam un minut cu capul în jos, lipăind apa, cu buzele lipite de metalul robinetului. Dacă încerci să-ţi dezlipeşti buzele, pierzi apă şi mai stai un minut aplecat. Şi mai e ceva: la temperaturile alea, metalul se încinge şi apa curge caldă.

Poate mai simplu e cu ţâşnitoarea veche, de la intrarea în parc, lângă Arcul de Triumf. Este acolo dintotdeauna, parcă, generaţii întregi au crescut cu ea. Drept este că are ea "pălăria" îngălbenită şi urâtă, dar dacă eşti sensibil, poţi să închizi ochii şi să bei aşa. Ieri dimineaţă, însă, ajunsese greu de tot să te atingi şi de asta, că mergea aiurea. Băgaseră presiune atât de mare, încât jetul ţâşnea cam un metru şi mai bine în sus, în mai multe direcţii, depinde cum bătea vântul. N-avea buton de pornire - oprire, aşa că numai să fi fost mort de sete ai fi îndrăznit să te opreşti, pentru ca apoi să mergi pe stradă ud de sus până jos. Dar mai rău decât atât era gustul apei; un amestec călduţ de clor şi de rugină care-ţi rămâne în gât întreaga zi.

Leşinaţi de sete, alergătorii din parcuri îşi mai ascund sticle cu apă pe traseu

În Cişmigiu aproape că a fost amuzant. Dintre cinci ţâşnitori, numai din una singură puteai sa bei apă. Cea dinspre intrarea Zalomit bolborosea, înfundată, cu pălăria plină de apă, refulând. Aici puteai să-ţi speli mâinile ca într-un lighean sau chiar să-ţi bagi şi capul cu totul, dar Doamne fereşte să şi bei! Pluteau stropi de rugină pe deasupra. Ciudat, ce s-o fi întâmplat? "S-au jucat copiii cu pietricele şi au înfundat sita. Se rezolvă", ne spune responsabilul cu apa din Cişmigiu. A doua ţâşnitoare era una cu surprize. Cum stătea ea, aşa semeaţă, în spatele bustului lui Duiliu Zamfirescu, ziceai că, gata, în sfârşit ai de unde să bei apă. O cercetezi, da, pare bună, jetul are exact presiunea potrivită, acum hai să te apleci să şi bei. Îţi sprijini o mână pe pălărie, să ai echilibru, dar imediat simţi că-ţi fuge pământul de sub picioare. Piciorul fântâniţei se bălăngăne când într-o parte, când în cealaltă. Periculos, e din fontă. "Numai să nu se apropie vreun copil mic, că-l culcă la pământ", se închină o pensionară. Aştepta şi ea să bea apă, dar acum nu mai are curaj să se apropie. A treia, cea de lângă Monumentul Eroilor Americani, tot din fontă, avea picior solid, dar i se bălăngănea pălăria. Iar a patra, cea mai mizerabilă dintre toate cele din parc, oricum era seacă de mult.
Cel mai tare sunt supăraţi cei care obişnuiesc să alerge în parcuri. Pe forumul alergătorilor, un supărat povesteşte: "Acum, că a venit vara, problema cu hidratarea e mare. Eu beau apă la început, dar după cel mult doi kilometri simt iar nevoia. Şi bineînţeles că cei care conduc oraşul au uitat să mai pună nişte tâşnitori. Am încercat să alerg cu un PET de 0,5 litri în mână, dar mă incomodează incredibil. Am încercat să ascund pe traseu câte o sticlă şi când ajungeam în acel punct mai luam o gură în fugă, dar nici asta nu mai merge că deja vede lumea şi mi-e frică de vreo glumă proastă". (Citeşte mai departe în pagina următoare)

Intră în comunitatea Facebook Gândul, locul unde ziarul vorbeşte cu tine