GLOBALIZARE Mai toate florile de la tarabe şi din florării sunt de import

Trandafirul olandez de 0,3 euro „înfloreşte“ în România

Bobocii trandafirilor hibernează zgribuliţi cale de trei-patru zile prin tiruri şi frigidere, înainte ca petalele să li se deschidă

La Bursa Florilor din Olanda, un trandafir se cumpără cu 0,3 euro într-o zi obiÅŸnuită ÅŸi cu 1,5 euro în săptămâna ce precede Valentine’s Day

3 foto 0 audio 0 video 0 alte fisiere

Florăreasa Bambina - regină pe vremea lui Ceauşescu, a ajuns un simplu manager de Piaţa Coşbuc

Vesela lalea sau elegantul trandafir pentru care ne târguim cu florăreasa de la taraba din colţul străzii îşi trag sufletul în găleata de plastic după o licitaţie internaţională şi o călătorie obositoare de două mii de kilometri în care petalele le-au tremurat încontinuu de frig. Asta fiindcă cvasitotalitatea florilor de pe piaţă, cu excepţia crizantemelor de toamnă, sunt importate din Olanda şi Italia. Odată descărcate din camioanele prevăzute cu instalaţie de refrigerare, florile sunt zăvorâte în boxa întunecată a camerei frigorifice, unde aşteaptă să fie livrate în toate colţurile ţării.

Pentru a le prelungi cât mai multă viaÅ£a de după tăiere, Cornelia NegruÅ£, proprietara celei mai moderne camere frigorifice dedicate depozitării, le cazează într-un mediu aproape aseptic: „ToÅ£i ÅŸtim că atunci când introduceÅ£i un buchet în apă ÅŸi nu schimbaÅ£i apa, după câteva zile începe să devină vâscoasă ÅŸi să miroasă de-Å£i ia nasul. Celula mea de depozitare are prevăzut un sistem de distrugere a bacteriilor, pentru că apa în care stă planta produce niÅŸte bacterii care atacă tulpina. Aici pot să Å£in apa indiferent cât de mult timp ÅŸi nu miroase. Ce e ciudat e că atunci când opresc instalaÅ£ia miroase foarte puternic a iod”.

Industria de flori olandeză

O altă tehnică de prezervare constă în însetarea florilor: „Lalelele când vin din Olanda nici măcar nu vin în apă - vin în vase dar fără apă. De-abia după 2-3 zile dacă nu le-ai vândut trebuie să le pui apă, ca să nu se deschidă”. Trandafirii, în schimb, sunt răsfăţaÅ£i: „Vin în apă cu o substanţă care este pentru perioada transportului ÅŸi a depozitării, un vitaminizant concentrat care are ÅŸi zaharuri, pentru energie”. Florile sunt îndopate cu chimicale încă din „copilărie”: „Am fost în Olanda ÅŸi am văzut producÅ£ia lor de lalele. Am rămas profund surprinsă să văd că inclusiv în apă cresc lalelele. Sunt niÅŸte vase cu o soluÅ£ie cu tot felul de îngrăşăminte ÅŸi minerale care provine dintr-o altă sursă decât sursa de apă obiÅŸnuită ÅŸi în lichidul ăla pui bulbii ÅŸi-Å£i creÅŸte laleaua”.

Cultivarea florilor în Olanda nu mai e agricultură, ci industrie, florile fiind culese, sortate după culoare ÅŸi lungime ÅŸi ambalate de maÅŸini în mănunchiuri de 20. Chiar ÅŸi lumina care e absorbită de clorofila din frunze e dozată în porÅ£ii optime: „Trandafirii sunt crescuÅ£i în hale cu lumină artificială. Olandezii nu folosesc lumina naturală pentru că nu e suficientă. Acum se înnorează, peste cinci minute plouă, în zece minute iese soarele din nou ÅŸi nu-ÅŸi pot permite să lase producÅ£ia să fluctueze după toanele vremii”. Corneliei NegruÅ£, de la Flora InternaÅ£ional, i s-a propus să reintroducă pe piaţă ÅŸi lalelele româneÅŸti, însă acestea s-au dovedit inferioare suratelor rasate ÅŸi dopate, plimbate cu camionul prin cinci ţări: „A venit un producător olandez care ÅŸi-a făcut crescătorie de lalele lângă BucureÅŸti ÅŸi mi-a pus în braÅ£e un mănunchi de lalele, ca mostră.

Le-am pus în celula de frig alături de lalelele din Olanda, dar, nu ÅŸtiu de ce, astea româneÅŸti n-au rezistat. Plus că pentru mine nu era rentabil să cumpăr de la el, preÅ£ul fiind apropiat de cel cu care eu importam, cu adaosul meu cu tot. Mi-a explicat că în România îl costă mult mai mult producÅ£ia decât în Olanda ÅŸi îl cred, pentru că olandezii cresc lalelele, narcisele ÅŸi zambilele pe câmpuri întregi, ca pe păpuÅŸoi ÅŸi, fiind culturi mari, ies mai ieftin. Ca să nu mai zic că în România producătorii ies cu lalele pe piaţă doar  primăvara, pe când din Olanda le poÅ£i importa în orice lună a anului”. Cu trandafirii neaoÅŸi situaÅ£ia e cam la fel: „Trandafirii olandezi nu miros, nu sunt ca ÅŸi trandafirii noÅŸtri de grădină care împroaÅŸcă în jur cu parfum. Dar luaÅ£i un trandafir de grădină, puneÅ£i-l în vază ÅŸi-o să vedeÅ£i că într-o zi, maxim două, s-a desfăcut ÅŸi i-au căzut petalele, pe când durata de viaţă a celui de import ajunge ÅŸi la două săptămâni”. 

Bursa florilor

Toate tranzacÅ£iile cu flori din Olanda sunt strict supravegheate de „Consulatul floral”, un fel de stat în stat care găzduieÅŸte „Bursa florilor”, locul unde se întâlneÅŸte cererea exportatorilor cu oferta floricultorilor. Bursa e o aulă asemănătoare cu un amfiteatru unde intermediarii stau în bănci ca studenÅ£ii, în timp ce jos în arenă se perindă prin faÅ£a lor cărucioare cu mostre de flori aparÅ£inând diverÅŸilor producători. Fiecare cărucior staÅ£ionează în mijloc câteva zeci de secunde, timp în care pe un ecran uriaÅŸ sunt postate informaÅ£ii despre sortimentul de floare, numărul de fire, preÅ£ul de pornire al licitaÅ£iei, dimensiunea florii, dimensiunea bobocului, data producÅ£iei, adresa producătorului. ÃŽn timp ce cei din bănci licitează, în spatele scenei deja se pregătesc cărucioarele cu flori pentru a fi îmbarcate în camionul câştigătorului.

Firma Corneliei NegruÅ£ fiind prea mică pentru a putea participa la asemenea licitaÅ£ii unde se vând sute de mii de fire odată, a încheiat contract cu un furnizor olandez, care intermediază tranzacÅ£ia pentru ea: „Furnizorul primeÅŸte comenzi de la mai mulÅ£i importatori cum e ÅŸi firma mea, din întreaga Europă. El cumpără la preÅ£ul bursei un număr de flori egal cu comenzile primite de la noi toÅ£i, îşi pune adausul lui ÅŸi ne încarcă fiecăruia florile în camioanele pe care le-am trimis la Bursă”. Pentru ca reputaÅ£ia Olandei de producător de flori premium să nu fie ÅŸtirbită: „Există o lege a lor care nu-Å£i permite să Å£ii florile proaspete la Bursă mai mult de 24 de ore, după care dacă tu nu Å£i-ai vândut marfa sunt câteva magazine agreate care o cumpără după închiderea bursei. Furnizorul meu cumpără de la bursă, dar dacă bursa s-a închis la ora 20.00 iar eu mă trezesc la 21.00 că îmi trebuie o suplimentare, atunci merge pentru mine la un astfel de magazin specializat ÅŸi cumpără de acolo la un preÅ£ un pic mai mare. La rândul lui, proprietarul magazinului, dacă nu ÅŸi-a vândut toată marfa în 24 de ore de la achiziÅ£ionare, trebuie s-o dea la o firmă care toacă florile”.

Se pare că sistemul are fisuri, sau cel puÅ£in asta e explicaÅ£ia găsită de olandezi, când Cornelia NegruÅ£ i-a întrebat de ce anumiÅ£i angrosiÅŸti rromi din BucureÅŸti îşi permit să vândă florile la preÅ£ de dumping: „Mi-au zic că aceÅŸtia probabil cumpără marfă după ce se termină bursa, chiar înainte de expirarea perioadei ăleia de 24 de ore când florile încă mai pot fi comercializate înainte de tocare, o depozitează undeva ÅŸi când se adună de o maÅŸină o trimite spre România. Dar atunci nu mai poÅ£i să ai pretenÅ£ia la calitate”.

Bambina-regina florilor simte că rămâne fără regat

Cea mai cunoscută reprezentantă a florarilor rromi, Bambina (56 ani), spune că angrosiÅŸtii care se respectă nu aduc din Olanda flori de calitatea a doua: „Ai luat o dată ÅŸi, când vezi că Å£i s-a stricat marfa înainte s-apuci s-o vinzi, a doua oară nu-Å£i mai trebuie”. Până în 2005, familia Bambinei aproviziona o halcă serioasă din piaÅ£a de flori a României: „Pe timpul lui CeauÅŸescu m-am descurcat foarte bine, că nu se făcea importuri ÅŸi noi eram câteva fete, crema, care luam flori de la grădinari ÅŸi aprovizionam florile din Å£ară. Mergeam cu camionul la serele Codlea, care a fost cele mai mari, cele de la Arad, de la Vitan BârzeÅŸti, de la Berceni ÅŸi veneam noaptea cu flori. ÃŽn anii ăia le-am luat la toÅ£i copiii apartamente cumpărate cu banul jos. Cînd copiii mei a făcut 18 ani, la fiecare când i-a venit rândul i-am luat maÅŸină. Asta a fost plăcerea mea”.

Din ‘93 importă flori din Olanda, că-s mai „calitative”, se plimbă cu Mercedesul ÅŸi copiii ei controlează încă o bună parte din comerÅ£ul cu flori din Capitală, însă în ultimii ani cota de piaţă i s-a diminuiat simÅ£itor în favoarea unor angrouri cu reÅ£ea de distribuÅ£ie naÅ£ională precum cel al Corneliei NegruÅ£: „Până în 2005, Clujul, Bacăul, TimiÅŸoara, Aradul nu aveau depozite de flori. Acum sunt foarte mulÅ£i importatori ÅŸi datorită la asta au scăzut vânzările. ÃŽnainte importam 2-3 camioane pe săptămână, azi nu mai aducem decât 3-4 cărucioare, că nu-i vânzare. Acum nu dau mai mult de 500-600 de flori azi, 500 mâine, până scap de ele”.

„Zoia CeauÅŸescu trimitea oamenii ei ÅŸi lua flori. Gheorghe Maur (n.r. Maurer), Valentin, venea ÅŸi de la PoliÅ£ia Capitalei, venea oameni foarte serioÅŸi ÅŸi cumpăra flori de la noi. Eu făceam discaun, îi serveam cu tot ce era mai frumos, pentru că un client de-ăsta trebuie să-l păstrezi. Acum vin nepoatele lui Gigi Becali să ia flori. Le-a trimis Gigi de mi-au adus vin din via lui, dar eu tot îi iau bani pe flori“  -  Bambina (florăreasă din PiaÅ£a George CoÅŸbuc)