Ultima săptămână din viaţa cărţilor unicat, vechi de secole
Biblioteca are o jumătate de milion de cărţi, printre care bijuterii de la 1648 şi 1696 /// Fotografii: Octav Ganea
Biblioteca Pedagogică va fi aruncată în stradă fiindcă
n-are bani să plătească 20.000 euro pe lună chirie proprietarilor.
Coincidenţă sau nu, unul dintre actualii consilieri ai ministrului
Educaţiei, avocat, a lucrat, până nu demult, chiar pentru
proprietari
Încă şapte zile şi cărţi unicat, de patrimoniu, vor fi azvârlite în stradă. Dacă în răstimpul ăsta Biblioteca Pedagogică Naţională nu găseşte 20.000 de euro să plătească lunar chiria, proprietarii o evacuează silit. De bătrânele cărţi-bijuterii de la 1648 sau 1749 nici nu vor să audă. Iar atâţia bani biblioteca n-are de unde plăti, bugetul de abia ajunge pentru lefurile angajaţilor. Normal, Ministerul Educaţiei ar avea sarcina să plătească această sumă, dacă vrea să nu dispară biblioteca. Dar cine anume a avut ideea uriaşei chirii? Păi, mai mult avocaţii au stabilit-o, ne-a declarat unul dintre proprietari. Interesant, unul dintre actualii consilieri ai ministrului Educaţiei, avocat la bază, a lucrat şi el, până în 2008, chiar pentru proprietari, în acest dosar. Numele său apare încă pe ultima notificare privind noua chirie, cea de 20.000 de euro.
Proprietari flancaţi de o "armată" de avocaţi
Consilierul-avocat Decebal Lohan zice că n-a făcut nimic murdar: "Eu m-am suspendat, nu mai apar în firmă decât cu numele. Este adevărat, am lucrat la acest dosar, dar din 2008 nu mai lucrez eu, ci colegii mei. Am pus umărul la societatea aceasta, dar acum eu am plecat şi dosarul a rămas acolo, la colegi. Eu, sincer, când am auzit de suma de 20.000 de euro pe lună, am râs, căci ministerul nu poate plăti atât".
De jumătate de secol, biblioteca stă în vila ilustrului avocat Istrate Micescu. Proprietari cu patalama sunt patru oameni: fiul maestrului, acum în vârstă de 86 de ani, două nepoate şi un timişorean afacerist care a cumpărat legal dreptul de proprietate al unei moştenitoare de drept, tot nepoată. Toţi patru comunică între ei mai mult prin avocaţi. "Nu eu am ajuns la suma aceasta, ci avocaţii noştri, ai proprietarilor. Eu vreau să ne înţelegem cu ministerul să ne plătească totuşi suma pe care o cerem", ne-a spus timişoreanul Ion Mircioagă. "Tatăl meu, proprietarul principal şi fiul avocatului Micescu, dorea să păstreze vila pentru bibliotecă. Numai că aici nu e numai tatăl meu. Şi eu îmi doresc acelaşi lucru, dar degeaba, căci nu am nici un drept oficial", zice Ioana Micescu.
Cărţi ale ţăranilor de la 1800, alături de tocul de scris al lui Odobescu
Biblioteca Pedagogică Naţională I.C.Petrescu este unică în ţară - are jumătate de milion de volume şi manuscrise, unele inestimabile. Biblia de la Bucureşti din 1648, sau un dicţionar latin-grec din 1696, legat în piele de viţel, cu semnătura lui Gheorghe Şincai. Ana Sandu, custode de 30 de ani aici, ne aduce un braţ de cărţi măcinate de vreme.
"Bucoavnă pentru învăţarea pruncilor din 1749, cu învăţătură religioasă, alta din 1827. Scrie aşa pe ea: «de a se deprinde atât la cunoaşterea slovelor, cât şi la cetănie şi la orânduiala vecerniei, outreniei şi a sfintei liturghii. Cu cheltuiala dumnealui Anastasie Hagi Gheorghe Polizu în tipografia din Râmnic». Dar, vai, aceasta e veche de tot, cu muşcături de şoricei", zice. Mai înşiră o "Gramatica rumână" de la 1859 ("Carte autorisata pentru şcolele publice") şi un volum de colinde la 1846 cu copertă afumată. La final, o însemnare: "această carte o am cumpărat subscrisul de la Iosif Groza, din comuna Inuri, unde am fost ca învăţător la an 1886 şi 1887. Pavel Rodean, învăţător". Altă bijuterie e un volum religios, scris de ţăranul Nicolae Dănilă prin 1822, la Zlatna. E cu scriere chirilică în limba română şi miniaturi frumos caligrafiate. Mai sunt şi stiloul din lemn de ulm al lui Alexandru Odobescu, ferecat în argint. Alături, călimara cu rezervă, cu mâner din alamă şi caractere arabe. S-a cam stricat, aşa că le-au înfăşurat în scoci. Întreg setul stă împăturit în celofan. "Le-ar sta şi lor bine pe nişte stative de catifea verde... dar dacă nu sunt bani", oftează custodele.
Ca să nu moară, toate cărţile ar trebui mutate în depozite moderne, cu climatizare şi tot tacâmul. Dar deocamdată ministerul nu are un plan unde să mute biblioteca. De zece ani şi mai bine, de când proprietarii au început procesele, nici un ministru n-a fost în stare să găsească un spaţiu potrivit. I-au aruncat, acolo, un depozit prea mic ori unul plin de igrasie. "Mai avem o anexă la Liceul Decebal, cu 25 de camere, şi suntem evacuaţi şi de acolo. În acel spaţiu sunt jumătate din cărţile noastre", se plânge directoarea bibliotecii, Carmen Leocadia Pesantez. Reprezentanţii ministerului asigură, însă, că se vor găsi soluţii.
"În acest moment se caută cea mai bună soluţie, ori să li se ofere alt spaţiu, ori să se negocieze noua chirie. În orice caz, nu-i vom lăsa baltă", ne-a declarat Melania Vergu, consilier în Ministerul Educaţiei.
Biblioteca cea nobilă cu foişoare, bolţi, lemn sculptat şi... uşă secretă
Avocatul Micescu a construit vila mult disputată prin anii 1900. Cum intri pe hol, ai şi ajuns în altă lume. În dreapta - o scară de lemn cu balustradă sculptată, tavan gotic şi policandru aurit, ales de însuşi Micescu, geamuri foarte înalte şi subţiri gen boltă. În stânga - o sală de documentare de unde nu-ţi mai vine să pleci. E îmbrăcată toată în lemn de tei cu incrustaţii artistice. În aer e un miros dulceag, de carte veche. "Sala este numai lemn de tei fiert doi ani, iar incrustaţiile sunt o îmbinare de mai multe stiluri: stil maur, bolte florentine şi elemente brâncoveneşti. Arcadele de pe colţ sunt clar orientale, stâlpii au iarăşi elemente florentine, cu rozete sculptate deasupra. Şemineul nu mai funcţionează din '77, de când i-a căzut coşul, dar are cahlele originale. Sus era un policandru uriaş. Casa era mult mai bogată, dar a fost rechiziţionată de ruşi, au furat tot ce-au prins", povesteşte Mariana Săvulescu, coordonatoarea sălii. Te urci pe o scară micuţă, circulară şi ai ajuns la etaj e un soi de foişor aşezat în sală, căptuşind pereţii. Generaţii de studenţi şi profesori şi-au pregătit aici examene, grade, simpozioane, referate, cercuri sau sesiuni ştiinţifice.
Afară, pe holul mare, mai este şi un balconaş sculptat unde se suia Micescu să ţină cuvântările, în vreme ce asistenţa stătea jos, înşirată pe scară. Studenţii îi sorbeau fiecare cuvânt. Şi astăzi, când se ţine vreun eveniment important, vorbitorul se cocoaţă acolo, să refacă epoca viluţei. Vila mai are şi nişte pivniţe, zici că sunt catacombe, şi... o uşă secretă. Pentru ce, nimeni nu ştie. Dar cert e că-i plăceau femeile, cărţile şi vânătoarea. Afară, spre Cişmigiu, sunt multe foişoare frumos ornate, iar sus de tot, turnul decorat cu păuni. După ce au venit comuniştii, cea mai mare durere a maestrului a fost că i-au ars cărţile în Cişmigiu. Şi avea vreo 33.000 de volume, unele unicate. Când l-au condamnat comuniştii pentru "rezistenţă împotriva regimului" la 20 de ani de puşcărie, Micescu a spus: "Mulţumesc generozităţii Înaltei Curţi că mi-a dorit o viaţă atât de lungă în care probabil voi face doi sau trei, iar restul îi veţi face voi!".
Intră în comunitatea Facebook Gândul, locul unde ziarul vorbeşte cu tine

















11 Comentarii [+] Adauga un comentariu
pentru ca statul isi pune palma-n *** si trece mai departe...
Hai sa fim seriosi, pentru a impune o chirie trebuie sa fie si chiriasul de acord. Daca nu, isi cauta de drum. Asa se deruleaza lucrurile in Romania, spre deosebire de alte parti ale lumii. Incompetenta manageriala si nesimtirea apartine administratorilor Bibliotecii si Ministerului. Pai cand s-a restituit casa fostilor proprietari, indiferent cat de verosi ar fi ei, s-a cunoscut asta cu ani in urma. Aceasta manipulatoare campanie de presa nu face decat sa incerce, nefericit, sa ascunda sau sa scuze incompetenta si prostia autoritatilor care vad de "inestimabilul patrimoniu". Sunt surprins ca cine a editat aceasta "petarda" de presa nu s-a cocumentat si cum biblioteca lui Istrate Micescu, cea mai mare colectie de carte privata din Romania interbelica a fost aruncata de vajnicii comunisti, ai caror urmasi au grija azi de Biblioteca Pedagogica, in lacul Cismigiu, unde au putrezit o luna intreaga.
de Oprescu repara fantanile arteziene. Mai bine le-ar desfiinta ca vara se spala aurolacii in ele si tziganiii fura apa ca sa spele masini. Mai bine va spatii verzi, * securista ce esti si canalizeaza banii nostri spre ceva util.
daca va uitati bine la fotografii, te sperii cum sunt tinute cartile in biblioteca, dezordine, mizerie, carti rupte etc. Mai bine desfiinteaza biblioteca si salveaza astfel cartile de la distrugere. Normal, casa nationalizata tb restituita proprietarilor de drept.
De ce nu se mai da admitere la facultate in universitati?Putem sa salvam Biblioteca Pedagogica toti cei care am trecut pe acolo. Suntem absolventii Facultatii de chimie pura , promotia 1982. Am dat examen de admitere la facultate in 1978 la chimie, fizica si matematica. Am avut repartitii guvernamentale proaste, dar repartitii. Am facut cursuri de 3 ore de pedagogie si seminar pe Calea Victoriei. Am facut practica pedagogica. Stiti ce usor se invata pedagogie cand faci matematica , fizica si chimie? Am absolvit facultatea cu media 9.62, a doua medie pe tara in 1982. Surpriza :orasele mari inchise si posturi foarte proaste la repartitii. Nu am fost buni de profesori pentru ca nu ne-am cumparat catedrele timp de 27 de ani de la inspectorii scolari (Un exemplu Traian Turel, inspector la personal -Inspectoratul judetean Valcea ), de la Ministerul invatamantului , de la oamenii profesorilor universitari conducatori de doctorate si de grade didactice.
Am fost prizoniera 11 ani in Institutul de Chimie Timisoara al Academiei Romane pentru ca am aparat valorile familiei si ale scolii romanesti. Pentru toti cei care au invatat in Universitata Bucuresti stiu care este valoarea unui absolvent (oricare dintre colegii mei are valoare) 1Kg de produs nou sintetizat ca erbicid este platit de firma "Syngenta" cu un milion si jumatate de euro. O alta sursa de venit o reprezinta cheltuiala statului cu cei care se drogheaza, cu cei care lucreaza la Agentia Nationala AntiDrog: suntem subofiteri in rezerva, arma 52 aparare civila pregatiti timp de 3 ani in timpul facultatii sa impiedicam SINTEZA SUBSTANTELOR TOXICE DE LUPTA in laboratoare (inca din 1987 se sintetiza TMP, drog la fel e puternic ca si LSD-ul la Centrul de Cercetari Rm.Valcea , director era Stefan Curcaneanu, sef instalatie Pusi Sfarloaga, maistru instalatie Fodor) si pentru a preveni consumul de droguri in randul tinerilor. Intrebati-l pe "tanarul academician" chimist, absolvent tot al Facultatii de chimie Bucuresti, ce ascund granturile Academie Romane si cine este Otilia Costisor si putem salva Biblioteca Pedagogica si nu numai?Putem sa aprindem iar lumina in scoala romaneasca?« Aparitia atat de rara a unor lucrari de pedagogie constituie un eveniment care trebuie inregistra cu interes. Cu atat mai mare interes cu cat problemele educatiei au devenit o preocupare a tot mai multor organisme si institutii, a societatii in ansamblul sau. Lucrarea prof.univ.dr. Ioan Nicola constituie un astfel de eveniment editorial. Punand pe primul plan problematica educatiei , devenita tot mai stringenta in zilele noastre, lucrarea raspunde unei nevoi reale si ofera idei si * nu numai oamenilor scolii, ci oricarui factor educativ interesat in problemele formarii si influentarii dezvoltarii personalitatii umnae.Prezenta lucrare, intitulata simplu « pedagogie » nu are nevoie de o recomandare speciala , cartile autorului , publicate pana in prezent, i-au facut cu prisosinta acest serviciu. Imbinand cunostintele de psihologie , de sociologie si de pedagogie si organizandu-le intr-un larg registru dialectic –formativ autorul subordoneaza intreaga informatie procesului de modelare a personalitatii umane. » Prof.univ.dr. D.Salade –Prefata la * cartii « PEDAGOGIE , scrisa de Ioan Nicola si aparuta in Editura Didactica si Pedagogica , R.A. Bucuresti, 1994.
Cu incredere , profesor+chimist+ofiter Cornelia Bunescu , casatorita Vodoiu, promotia de absolventi 1982.
La gunoi cu cultura romaneasca. Ce ne mai trebuie noua carti ? Ministerul Educatiei groparul culturii romanesti (...), un minister impotent.
Accesati www.goldart.ro si o sa vedeti o serie de carti vechi si * care de obicei nu apar in licitatii de arta .
cu 20.000 x 12 construiesti un sediu nou intr-un an. trebuie musai sa stea intr-o constructie de lux?
@emil
cu 20.000x12 nu acoperi nici costurile climatizarii. Incearca sa postezi acolo unde te pricepi.
va ofer un spatiu (casa) gratis ptr cartile acelea dar din pacate nu este in bucuresti. daca sunteti interesati chiria va fi 0 lei - GRATIS