|
Ultimii calusari
de Alina BADALAN | 12 IUNIE 2006
"Ascultaaa, lelita, ascultaa, hap, hap, hareisa, sa, sa / Zi ce-ai zice, as, as, as / S-alta data, as, as, las-o asa/ I-auzi, i-auzi, i-auzi, i-auzi/ Trage asa, hareiiiisaa". Batranii satului nici nu-si mai aminteau de cand nu mai rasunase strigatura Calusului pe ulitele lor.
"Ascultaaa, lelita, ascultaa, hap, hap, hareisa, sa, sa / Zi ce-ai zice, as, as, as / S-alta data, as, as, las-o asa/ I-auzi, i-auzi, i-auzi, i-auzi/ Trage asa, hareiiiisaa". Batranii satului nici nu-si mai aminteau de cand nu mai rasunase strigatura Calusului pe ulitele lor. Sa fi trecut 16 ani si mai bine! Cu acest cantec o mana de copilasi s-au chinuit sa aduca din nou Calusul in comuna Curtisoara de Olt si tocmai in ziua de Rusalii, asa cum faceau stramosii. Si-au pus opinci cu pinteni de zornait, itari si camasa alba, ciucuri rosii, galbeni, albastri si verzi, si-au incrucisat pe piept betele rosii, si-au luat palariile negre cu benzi in culorile tricolorului, batista alba cusuta-n musca si, pe o ploaie ascutita, au luat la rand casele satenilor.
Marian de abia si-a dat jos dintii de lapte. Este grasut, isi tine mereu urechile scoase pe sub palarie si rade tot timpul. Numai la Calus il vezi cu fata incretita de concentrare. Il joaca de trei luni, cu mare usurinta, de parca ar zbura. Pasul unu: "plimbarea", urmeaza "pasarea", "floricica", "sarba" si "tarapana". Atat de rapizi sunt pasii, ca un neinitiat nu reuseste niciodata sa vada diferentele dintre unul si altul. Un singur lucru l-ar putea face sa le observe: muzica fiecarui pas. "Toti pasii au o muzica a lor, data de pinteni. De asta fiecare miscare suna altfel, are personalitatea ei", explica Mariana Pirna, invatatoarea celor 16 copii din ansamblul "Flori de mar". Pustii s-au pus in mijlocul drumului si, dupa acordeonul lui nea Ilie, au inceput sa framante pamantul cu picioarele, sa bata talpile una de alta si sa frece tarana-n opinci. La un "hareisaaaa" tipat, parca, salbatic, din adancul fiintei, cateva batrane s-au intors cu spatele si s-au sters la ochi cu coltul baticului. "Parca sunt ingeri", a suspinat tanti Ana, cu ochii dupa vataf, seful grupului. Vataful Robert e un pusti de clasa a patra, subtirel, firav, cu niste ochi incredibil de mari si cu o bubita crescuta tocmai in varful nasului. Pe Ionut l-au facut baiat de steag. Invatatoarea spune ca pustiul are probleme mari cu coloana, doctorul nu-l mai lasa sa se aplece si sa faca miscari bruste. Dar de Calus tot n-a putut sa se lase. Tine steagul in mijlocul horei si colegii joaca in jurul lui. Steagul e o prajina luuunga in care au impletit cateva fire de usturoi, de pelin si de nuc. Toate astea alunga duhurile rele. In vreme ce calusarii se perpelesc nebuneste si pe pamant, si in aer, Ionut sta nemiscat, cu gandurile in alta parte. E slab de tot si are niste umeri ingusti, de fetita. E imbracat intr-un costum popular cu margini albastre, vechi, ca parintii n-au mai avut bani sa-i comande unul nou, de calusar, cu margini rosii. Nici palarie neagra cu panglici colorate n-are, tine pe cap o palarie din paie de care folosesc taranii la sapat porumbul. Si-a pus costumul popular direct pe piele, pe un frig neobisnuit. Cand a mai dat si ploaia a inghetat si s-a inrosit pana-n varful nasului.
Pe vremea bunicilor nu se pomenea Calus in Curtisoara fara lautarul Ilie Miu, un tigan de 62 de ani. "Primul obiect pe care l-am vazut in viata a fost acordeonul. Uite, el statea acolo, langa masa, si eu in pat. Nu stiu cati ani are acordeonul asta, cu care cant acum. Il am de la bunici. Numai la mine e de 40 de ani. Daca se strica acum nici nu mai are cine-l repara, ca ahaaa, mesterii care-l dregeau au murit de mult!", povesteste lautarul. Atat de dor i-a fost de Calus, incat s-a oferit imediat sa cante pentru calusarii cei mici. Dar copiii tot n-au reusit sa-i aline pe deplin dorul dupa Calusul adevarat, taranesc. "Ei nu-l pot juca asa cum se juca in tineretea mea, cu pasii aia, cu aceleasi strigaturi� jocul vechi, cel de-adevaratelea. Ei au invatat pasii de la un instructor, d-aia miscarile lor nu pot sa fie chiar asa de libere", zice nea Ilie.
"Taica, pe mine m-or ingropa in costumul de calusar. Asa, cu palaria trasa pe ochi", zice apasat Ion Calu. E unul dintre ultimii cinci calusari ai Curtisoarei. In ziua de Rusalii trei dintre ei s-au strans pe o prispa, sa-si aminteasca jocul vechi, invatat de la ciobani. Acum nu mai pot juca, sunt greoi la pas si trecuti de 60 de ani. Cand ii arde dorul prea tare se prind cu mana de lavita si bat pasii din tinerete. Cum jucau bunicii? Cei trei au facut o demonstratie. Dupa ani si ani, au reusit sa se sincronizeze perfect, ca si cand de la ultimul Calus jucat in ulita n-ar fi trecut decat un minut. Au pus piciorul drept in fata, cu tot cu strigaturi, si au inceput sa dea drumul pasilor mai de jos, taraneste, deloc suplu, cum fac cei din ansamblurile folclorice. Au batut pamantul incrancenati, cu naduf parca, s-au sucit si rasucit unul in jurul altuia si, fara acordeon si pinteni, au reusit sa creeze melodia Calusului numai din strigaturi si din sunetul pasilor. Si fetele li s-au luminat, pareau alti oameni, mai tineri cu cativa ani. S-au pus la loc, pe scaunele scunde si s-au pus pe povesti: "Inainte de Rusalii depuneam juramantul. Ne adunam intr-un loc secret, intre doua sate, puneam mainile pe steag si juram sa respectam obiceiurile Calusului, sa facem glume si sa nu ne culcam cu nevestele, cat timp jucam. Apoi in sambata dinaintea Rusaliilor, pana la scapatat, incepeam sa luam casele la rand. Eram mai multe cete, fiecare avea numar fara sot si ne imparteam pe zone. Nu trebuia sa scape o casa nejucata", zice Costel Dobrescu, unul dintre cei trei. Mutul, mascariciul, isi punea masca de hartie si un falus de lemn, lung pana la genunchi. Daca se intampla sa intalneasca in drum o femeie cu galeata de apa isi scufunda falusul in ea, cotrobaia prin cuibarele omului si-i spargea ouale sau il obliga sa le bea crude� Pentru tarani jocul calusarilor erau sanatate curata. Puneau in mijlocul horei drob de sare si usturoi, ca sa le manance dupa aia si sa se curete de rele. Se mai intampla cateodata ca vreo femeie fara credinta sa se apuce de curatenie in perioada Rusaliilor. Si "o lua din Calus", asa ziceau oamenii. Adica paraliza sau o luau frigurile. "Odata una a paralizat rau. Si ne-au chemat pe noi, de parca-am fi fost doctori, s-o lecuim. Ca doctorii mari au zis ca n-au ce-i face. Am intins-o in tarana, intre hotare, si am jucat in jurul ei, pe muteste, fara cuvinte si lautari. Apoi am atins-o de trei ori cu piciorul, c-asa stiam noi de la ciobani. Am pus un pui negru sub o oala, am spart oala, puiul a fugit si boala la fel. Daca puiul ramanea pe loc, femeia nu-si mai revenea. In zece minute s-a sculat singura de pe jos si a plecat. Se vindecase".
Cuvinte cheie:
|
EDITORIAL 
Postat de C.M. S.B. la 15.03.2009 01:56
frumos mai jucau calusari pe vremea lui cocarica si cind trupa de lautari condusa de artan tiganul din slatina le tinea hangul. frumoasa initiativa !