Ungaria, Cehia, Slovacia şi Italia au început vânătoarea de romi

Valul de romi-români care se întorc din Italia sunt alungaţi de resentimentele italienilor faţă de ei

Numărul pasagerilor spre Italia şi Spania ai companiilor Eurolines şi Atlassib s-a diminuat în ianuarie-februarie cu 10-15% comparativ cu aceeaşi perioadă a anului trecut

Pe unii criza îi întoarce acasă, pe alţii criza îi trimite departe de casă pentru a încerca să supravieţuiască

Autogara Internaţională Rahova. Plecările şi sosirile autocarelor de Italia se fac noaptea târziu (1.30-2.30 AM) ca pe românii care pleacă să-i prindă zorii unei noi zile în afara graniţelor ţării, iar pe stranierii reîntorşi (20.30-22.30) să-i azvârle iarăşi în bâjbâială.

Ora 21.30. Autocarul a venit din Italia plin doar pe jumate cu români. Printre ei şi Dobre Marin (52 ani) din Giurgiu. Bondoc, cu părul alb şi trening Adidas e aşteptat în autogară de fiu-su şi prietena lui care-i târâie valijoarele prin gropile din parcare, până la maşină. În ciuda primirii triumfale, omul e una din victimele crizei care mătură Europa de Vest. Împreună cu nevastă-sa a decolat spre Italia la sfârşitul lui decembrie sperând că n-o să mai revadă România vreme de un an: „Am fost la curăţat palmieri din ăştia de vezi la televizor.

Patronul avea un fel de pădurice de palmieri pe care îi lua şi-i vindea ca ornament. Am plecat de Crăciun şi vroiam să stau până la anul de Crăciun. Am venit, i-am curăţat palmierii, i-am cărat patronului frunzele la spinare timp de o lună de zile, după care mi-a zis că nu mai are de muncă pentru mine. Cum în trecut lucrasem la el doi ani la rând, omul ne-a dat voie să rămânem în casă fără chirie, dar dacă n-ai de muncă ce să faci? Banii ăia câştigaţi într-o lună îi cheltuiai în luna următoare şi pe urmă ce făceai?”. Împreună cu soţia, în luna cât au lucrat, au câştigat din curăţatul palmierilor echivalentul a 250 lei pe zi. În total 1300 euro, din care scădem preţul celor două bilete de întoarcere în România şi cadourile pentru copii.

Blestemul rromului

Ora 22.30. În faţa autogării soseşte alt autocar de Italia, de la Trente, din care coboară 11 oameni, şapte dintre ei fiind romi. Şoferul se dă la o ţigăncuşă durdulie, purtătoare de cercel în nas, poşetuţă Adidas albă cu imprimeu negru şi pantofi sport Puma. Tânăra e nervoasă că autocarul de extern a lăsat-o în autogară printre: „ceaunari, lingurari, căldărari şi fuste înflorate” unde trebuie să aştepte până a doua zi în zori o cursă internă care s-o ducă în judeţul Constanţa, de unde e ea de loc: „Auziţi, domnu şofer, noi acuma cu cine plecăm, că a zis că microbuz e tocmai la şapte dimineaţa? Când am plătit biletul a zis că ne dă microbuze şi aici ne dă prin gură”.

Şoferul o îmbrăţişează, o ciupeşte de fund şi-i face apropouri: „Vedeţi şi voi, mamă, cum vă descurcaţi că eu datoria mea mi-am făcut-o. Eu trag autocaru’ colo-n spate. Dacă vrei să mă ajuţi să fac curăţenie în el până la şapte dimineaţa e plăcerea mea”. Unul din romi e beat. Cum s-a dat jos din autocar e înconjurat de o gaşcă de taximetrişti nocturni cu feţe dubioase, care simţindu-i alcoolemia aproape că-l saltă pe sus: „Hai, bă, urcă-te în maşină... Să te ducem acasă cu taxiul” şi încep să-l pipăie la buzunare, poate, poate le pică ceva. Alcoolizatul transpiră tot şi încearcă s-o dea la pace cu ei: „Păi, dacă eu nu am bani. Dacă aveam bani mă duceam cu taxiul”. Oamenii aruncă un ochi şi la genţi: „Nu, domne, aicea am ţoalele mele şi un DVD, atât”.

E anunţată poliţia şi în autogară apar patru agenţi care îi îndepărtează pe taximetrişti de lângă rromul beat din Călăraşi, întors de la cules trandafiri în Napoli. Unul din taximetrişti se înfoaie la poliţişti, supărat că din cauza lor îşi pierd un client: „Şefule, eu te respect că eşti în haină şi atât. Îl sun pe frate-miu şi-l sună pe Titulescu, că-l ştie pe şoferu’ lui, să-nnebunesc de nu. Stai, bă! Lasă-mă că-nnebunesc şi acum îl dezbrac de haină”. Nervoşi, agenţii îi scriu proces-verbal. Cheamă şi un martor, însă taximetriştii sar pe el: „Băi, de unde eşti mă? Cum să te pună martor? Barosane, o păţeşti”. „Îmi intimidezi martorul?”. „Eu nici n-ar trebui să vorbesc cu dumneavoastră, că n-aveţi şapca-n cap şi staţi cu mâinile în buzunar. Nici măcar n-aveţi haină de-aia fosforescentă. Dacă mă duc la judecător şi-i zic poliţaiul n-avea şapca pe cap?”.

„Şi nouă ne pare rău că acuma trebuia să fii cu cătuşele la mână, să fii aruncat pe jos, exact cum se întâmplă în partea ailaltă, da?”. Când vede că poliţaii îi taie proces-verbal, băieţaşul cu gura mare devine pacifist: „Regret vorbele alea. Mă înţelegeţi, toţi avem o inimă, un trup”. Câteva zeci de metri mai încolo, rromul cel beat şi lefter convinge un taximetrist să-l ducă până-n satul lui din judeţul Călăraşi pe datorie. Cei 60 de kilometri cu taxiul costă cât biletul de la Napoli la Bucureşti: „Patru milioane până la Călăraşi”. „Ai auzit când am vorbit cu mama şi cu cumnatul. A zis că face rost şi-ţi plăteşte ei când ajung la destinaţie”.

Lângă un morman de sacoşe şi genţi, Petrache (60 ani), un bulibaşă care poartă pe cap pălărie cu boruri largi se joacă cu un mobil Samsung culisant. E cătrănit că viaţa dură l-a adus iar pe meleagurile României lui: „Nasoale toate. Se face multe crime, multe treburi, nu ne primeşte la muncă din cauza la ăia cari a făcut golănii. Domne, acum o lună de zile s-a făcut la Roma acolo tot rumâni din ăştia, n-a plătit chiria 400 de euro, au omorât unu’ de 60 de ani, l-a băgat în geantă, l-a făcut bucăţi-bucăţi şi i-a prins când să-l arunce. După faza aia nu mai poate italienii să suporte un om român. E chin, amar. Dacă stai la pâine la rând se fereşte lumea, trebuie să fie poliţia să iei pâine. Mă întorc că n-am mai lucrat de două luni. Când aude că suntem rumâni, macaronarii urlă la noi: «Afară, nu vă primim nici la muncă»”.

Sala de aşteptare:

Un rrom bătrân îşi petrece fiul când se îmbarcă. Autobuzul de Spania pleacă la 6.30 AM, dar bătrânul şi junele au venit de cu seară (de la 21.30) schimbând un maxi-taxi, două autobuze şi un tramvai: „De la mine de acolo cam greu să vin dimineaţa, că sunt din Pantelimon (n.r. comuna). Iar dacă aş lua taxiul să vin până aici, îmi ia un milion. Aşa mai bine îmi iau şi eu o ciorbă de burtă şi alte alea până la un bulion”. Băiatul a trudit în Spania până în urmă cu un an, când s-a întors şi s-a băgat într-o echipă de rigipsari anul trecut. I-a mers bine până-n Anul Nou, că se cereau 7 euro/m² de rigips.

În ultimele două luni, deşi piaţa a scăzut la 3.5 euro/m², nimeni nu i-a mai oferit lucrări. Are un frate în Spania, aşa că azi şi-a părăsit gagica şi încearcă să se angajeze acolo. Nu se teme de criză, fiindcă în localitatea unde merge el, spune că spaniolii nu au cuvântul ăsta în vocabular: „Frate-miu stă aproape de Madrid, la 300 de kilometri, într-un sat. Şi-n satul ăsta tot timpul găseşti de lucru, ori în câmp ori în construcţii, ori fierar, orice. Toţi care au venit din alte locuri au rămas în satul ăla zicând: «Am fost în toată Spania, dar satul ăsta e cel mai cel. De lucru nu sare tot timpul, dar pe săptămână tot iei 2-3 zile”.

Aşteptând cursa de Constanţa, ţigăncuşa durdulie pe care o pipăise mai devreme şoferul cursei de Italia se aşază pe scaunul de lângă tânărul care vrea să plece la frate-su în Spania. Fata se descalţă dezvăluind nişte şosete albe nea cu o pumă-n săritură desenată pe vârf. Galant, băiatul o curtează timid: „Întinde-ţi picioarele pe geamantanul meu”.

Pe scaunele de vis-à-vis, un ciufulit de 45-50 ani scoate dintr-o servietă un cartof fiert, îl curăţă de pieliţă, un ou fiert, o coajă de pâine şi o sticlă de vodcă plină pe jumate cu ceai sau rom. Lângă, o menajeră cu experienţă stârneşte admiraţia unei novice în branşă: „Nu vroia femeia la care lucrez să mă lase să plec în concediu acasă. Mă lua cu: «Dacă nu te mai lasă bărbată-tu să te întorci la mine?». M-a sunat de vreo două ori să se asigure că n-o las baltă. Mai merg două luni şi vin acasă iar, că nu rezist. De Paşti vin iar acasă”.

Un cârd de bărbaţi s-a strâns în jurul ţigăncuşei durdulii. Fata dă drumul la o ţigănească şucară să-i cânte tare de pe mobil, şi şunculiţele încep instant a-i undui. Ca să epateze, scoate din portofel două monede de un euro şi le întinde unui tânăr cerşetor debil mental, care păzeşte uşa autogării. Un june rrom venit din Spania, care aşteaptă şi el microbuzul de Constanţa, scoate şi el o pâine feliată coaptă la Madrid şi câteva punguţe cu salam şi caşcaval feliat, pe care le dă cerşetorului, care le bagă într-un sac de rafie umplut pe trei sferturi cu pomeni de la românii reîntorşi. După ora 1.30 AM încep îmbarcările pentru cursele de Italia, care pornesc la drum cu numai câţiva călători: la Torino 8, la Pescara 8, la Taranto 12 şi la Cagliari doar 6.

Intră în comunitatea Facebook Gândul, locul unde ziarul vorbeşte cu tine