Văcarii high-tech împânzesc pieţele din România cu „dozatoare automate de lapte viu”

Văcarii high-tech împânzesc pieţele din România cu „dozatoare automate de lapte viu”

"Automatele de lapte proaspăt" amplasate în pieţe îi aduc unui fermier timişorean un profit brut de 1.3 lei la litru, adică de 43%, procent nemaîntâlnit în România decât la giganţii telecom Orange şi Vodafone.

Indignaţi că procesatorii le cumpără laptele în batjocură, sub preţul de producţie, câteva zeci de fermieri din toate zonele României s-au răzbunat, cumpărându-şi dozatoare automate de lapte proaspăt muls pe care le-au amplasat în pieţe, unde vând litrul cu o marjă de profit de 30-45%. Revoluţia lăptarilor a început la Timişoara, în mai 2009, când proprietarul unei ferme cu 150 de vaci, Viorel Hapenciuc, a importat din Italia primul automat cu 21.000 euro+TVA. I-a mers atât de bine încât acum îşi vinde toată producţia de lapte, de 2000 litri, prin intermediul celor cinci dozatoare "Joiana" amplasate în pieţele cu vad din oraş: "Am căutat zonele aglomerate cu multe blocuri din Timişoara. Un singur bloc cu trei scări are 200 de oameni. Am ajuns ca la un singur dozator bine amplasat să am şi 400 de abonaţi, care plătesc în avans şi primesc o cheiţă cu cip (după principiul celor de automobil), la care se adaugă clienţii care introduc bani în automat la fiecare cumpărare". Preţul cu care fermierul îşi vinde laptele e "3 lei pentru neabonaţi şi 2.9 lei pentru abonaţi", incredibil de mare, dacă ne gândim că alternativa ar fi fost să-l vândă en-gros marilor procesatori care deţin monopolul pe piaţa românească a laptelui, care îl achiziţionează cu maxim 1.05 lei, îl smântânesc, îl fierb, îl ambalează şi-l etalează pe rafturile magazinelor cu preţuri care sar uneori şi de 4.5 lei. La un cost de producţie şi distribuţie de 1.7 lei, "automatele de lapte" îi aduc fermierului timişorean un profit brut de 1.3 lei la litru, adică de 43%, procent nemaintâlnit în România decât la giganţii telecom Orange şi Vodafone. Cristian Lungu, fermier din comuna Dascălu, judeţul Ilfov, care şi-a montat un dozator automat de lapte în zona Doamna Ghica, explică considerentele pe care un fermier trebuie să le aibă în vedere când alege un amplasament: "Trebuie să ţină cont de numărul de locuitori din zonă şi apoi să împarţi numărul la patru, fiindcă am constat că cine vine azi să ia lapte se mai întoarce de-abia peste patru zile. Mai există zone cu potenţiali clienţi mai în vârstă, cu venituri mai modeste, unde se consumă mai mult lapte, fiindcă cu o bucată de pâine şi o cană de lapte i-a trecut o masă unui bătrân".

Joiana -"vaca electronică"

Achiziţionarea laptelui de la automat seamănă cu mulsoarea S.F. a unei vaci electronice. În loc de uger, automatul are unul sau două rezervoare de 200 litri fiecare, iar în loc de mameloane o duză prin care laptele cu temperatura de două grade ţâşneşte într-un jet subţirel în sticlă după ce învârţi cheia în contact sau introduci banii. Automatele sunt aprovizionate în permanenţă cu lapte muls cu doar două ore înainte. Pentru a nu se contamina laptele cu germeni patogeni, după ce clientul îşi ia sticla plină, lăcaşul de umplere e dezinfectat timp de câteva secunde cu un jet de aburi fierbinţi. Cine nu vine cu sticla de acasă îşi poate cumpăra una de la acelaşi automat, contra sumei de 0.5 lei. Omul bagă moneda, tastează două numere şi îi pică bidonelul de plastic de 1 litru. Tehnologia prezentată mai sus e însă una rudimentară, comparativ cu prototipul "dozatorului inteligent de lapte" conceput de Viorel Hapenciuc, fabricat pe comandă specială în Italia contra sumei de 21.000 euro. Automatul lansat ieri într-o piaţă din Timişoara e atât de sofisticat încât urmăreşte comportamentul de consum al clienţilor, vorbeşte şi trimite SMS-uri pe mobilele angajaţilor fermei: "Băiatul de marketing, care a studiat management financiar internaţional, a dormit nopţi întregi lângă aparat ca să înţeleagă unde l-ar putea îmbunătăţi. Când ne-am dus cu prototipul nostru de dozator la fabricanţii italieni, mi-au zis: «eşti nebun». Am luat cu mine în Italia un inginer specialist în softuri ca să bage tot meniul în română. La automatele clasice dezinfectarea aparatului e cu aburi, la acesta e cu ultraviolete, abonaţii nu mai folosesc cheiţă ci primesc un sim card. Automatul monitorizează cât a luat fiecare abonat în fiecare zi ca noi să-l premiem la sfârşit de an pe cel mai fidel client cu un abonament gratuit la lapte pe tot anul viitor. Prototipul Joiana are şi supraveghere video şi transmisie de date încât chiar şi când sunt la fermă ştiu în fiecare moment care e starea automatului fiindcă îşi ţine singur un grafic al vânzărilor pe ore şi al temperaturii în tancul de răcire. Dacă temperatura laptelui scade sub 2 grade îţi trimite mesaj pe telefon, înainte cu 30 de litri ca rezervorul să se golească, dozatorul dă SMS la şase inşi: băiatului de pe maşină să pornească către fermă după lapte, şefului fermei ca să ştie că o să-i vină camionul să încarce laptele, celui care dezinfectează şi spală rezervoarele, omului de marketing şi celui de vânzări ca să ştie cum merg vânzările". Automatul de lapte conceput de lăptar îi mulţumeşte fiecărui client în limba română după ce ia sticla plină cu lapte şi va face singur marketingul, adică, pe un LCD cu latura de 30 pe 30 centimetri, va prezenta un filmuleţ video de la fermă: "Cum mulge nevasta vacile la sala de muls, din sala de răcire, din sala de spălare a rezervoarelor". Fiindcă timişoreanul a constatat că românii nu-şi aduc sticle de acasă când vin să cumpere lapte de la automat, l-a adaptat după tabieturile lor: "Oamenii sunt atât de comozi încât 80% dintre ei vin fără sticle, aşa că am crescut capacitatea dozatorului de sticle de la 100 la 200. Mai mult, la noul aparat nu mai trebuie făcute două plăţi separate, una pentru lapte şi cealaltă pentru sticlă, modificare pe care am solicitat-o după ce am observat că bătrânilor le e foarte greu să tasteze comanda pentru sticlă".

Lapte "viu" cu 4.2% grăsime

Pe automatul de lapte din Bucureşti al fermierului Cristian Lungu e lipită următoarea reclamă: "Lapte crud, natural, venit din fermă pe masa dvs, lapte nesmântânit din care se pot face lapte, brânză, smântână, iaurt". Crescătorul de vaci se explică: "Al meu este viu, este crud şi ajunge în rezervorul aparatului în maxim două ore de la mulgere. Laptele pe care-l iei de la hipermarket are cel puţin 1-2 zile vechime şi e tratat termic fiind trecut prin pasteurizator încât nu mai are în el viaţă. Apoi e degresat industrial în procesul de normalizare. De aceea procentul de grăsime al laptelui din comerţ variază între 1.5 şi 3.7%, spre deosebire de laptele de la dozator, care are aceeaşi cantitate de grăsime ca atunci când a fost muls, adică 4-4.2%". Dacă înainte vindea pe pierdere, Cristi Lungu are o rată a profitului brut de 30%. Ce face cu banii? "Acum pot să cresc şi eu standardul de viaţă al vacilor. Le-am schimbat hrana cu una mai calitativă, cu 25% mai scumpă, care îmi permite să le fac o vitaminizare şi mineralizare cum scrie la carte şi substanţe de protejare pentru ficat, fiindcă vaca, ca să poată să producă mult, trebuie furajată mult şi când mănâncă mult îşi solicită ficatul şi începe adicoza. Le cumpăr acum şi nişte motoperii cu senzori de mişcare, care, când se atinge vaca de ele pornesc până la şapte minute. Vacilor le place că le freacă şi le scarpină". Cei doi fermieri estimează că în Bucureşti sunt în jur de 40 de dozatoare, în Timişoara în jur de 30, iar per total la nivel de ţară în jur de 100. Potenţialul la nivelul Timişoarei, conform unui studiu de piaţă al fermierului Viorel Hapenciuc e de 80, iar la nivel de ţară de câteva mii. Dacă s-ar ajunge acolo însă, ar începe un război: "Dacă noi ne deşteptăm 100 de fermieri şi le luăm 10% din piaţa laptelui, vă daţi seama că ni-i ridicăm în cap pe marii procesatori, care dau milioane numai pe marketing. În Italia, unde sunt în jur de 4000 dozatoare inclusiv pe autostrăzi, guvernul a interzis la presiunea procesatorilor, timp de trei luni de zile, vânzarea laptelui la dozatoare. Însă ei au câştigat la CEDO şi interdicţia a fost ridicată". Cristian Lungu are alt vis, mai îndrăzneţ: "Asta e o gândire a mea ideală: aş extinde treaba asta la şcoli acolo unde laptele e tras la Tetra Pak care poate să fie vechi şi de şase luni. Cum ar fi să fie în şcoli automate cu pasteurizare, alimentate zilnic cu lapte proaspăt? Dar aici e un amestec politic peste care e greu să intri".

Intră în comunitatea Facebook Gândul, locul unde ziarul vorbeşte cu tine