Vânătorii de trufe. În căutarea ciupercii subterane de 3.000 de euro

Vânătorii de trufe. În căutarea ciupercii subterane de 3.000 de euro

În România culegerea trufelor nu este o activitate cu multă tradiţie. Chiar şi aşa, în jur de 1000 de oameni cutreieră pădurile în căutarea ciupercilor atât de preţioase

Unele trufe se vând şi cu 100.000 de euro bucata. De regulă, un soi superior costă 3.000 de euro kilogramul. Trufele de calitate inferioară pot fi cumpărate "doar" cu 150 de euro pentru kilogram. Considerate drept delicatesa supremă în Occident, consumul şi culesul trufelor la noi în ţară sunt abia la început. "Primii culegători de trufe au apărut în urmă cu 15 ani, iar de atunci deja s-a format o mică industrie. În prezent sunt aproximativ 1.000 de persoane care se ocupă de asta, în toată ţara. Dar nu există o tradiţie în acest sens. În secolul XIX, în judeţul Harghita, în jurul Ciucului, a fost o încercare de a se căuta trufe, dar slăbuţă. După ce a venit perioada socialistă - comunistă nu s-a mai pus problema. Produsele de lux nu au mai fost agreate. Or, trufa, în mod categoric, este un produs de lux", spune Fekete Oszkar, director al firmei Truffoir SRL. Fekete Oszkar se numără printre primii căutători de trufe din România şi printre cei care oferă consultanţă celor ce vor să se apuce de această treabă. Care nu pare foarte dificilă, dar necesită mult timp. "Trebuie să ai un câine special dresat pentru depistarea trufelor şi să poţi recunoaşte habitatul în care trufa creşte. Trufele trebuie căutate în păduri de foioase, în special stejar. Solul trebuie să fie unul calcaros. Dacă avem aceste condiţii şi un câine bun trebuie cutreierată pădurea de sus în jos, trebuie şi puţin noroc şi o să găseşti şi trufele", explică Fekete Oszkar.

Câine contra porc în vânătoare de trufe

Câinele din rasa Lagoto Romagnolo este prezentat, deseori, drept unicul capabil să depisteze cu succes trufa matură, care valorează atât de mult. Tocmai de aceea un astfel de câine poate fi vândut şi cu 10.000 de euro sau mai mult. Fekete Oszkar spune, însă, că sunt şi exagerări la mijloc. "Şi aici este un fel de marketing. Rasa Lagoto Romagnolo are câini foarte buni la căutarea de trufe, dar mai sunt şi alte rase care sunt la fel de bune precum Labradorul, Bracul german sau altele". Oricum, câinele este esenţial în depistarea trufelor fără să fii nevoit să sapi o pădure întreagă după ele. Preţul variază în funcţie de vârstă, experienţă şi nu este stabilit decât după ce a fost testat de potenţialul proprietar pe teren. Fiind vorba de mii de euro, câinele poate fi achiziţionat în rate care sunt plătite fie în bani, fie în trufe.
De ce se folosesc însă câinii şi nu porcii, aşa cum s-a pomenit din moşi - strămoşi?

Fekete Oszkar consideră că utilizarea porcilor este oarecum dificilă. "Căutarea cu ajutorul porcilor ţine mai mult de folclor. În Franţa erau folosiţi acum o sută de ani, însă azi nu mai vezi acest lucru decât la expoziţii şi demonstraţii. Imaginaţi-vă cum ar fi să te plimbi prin pădure cu un porc de 100 de kilograme... Decât să pui porcul în portbagaj şi să mergi cu el la pădure, mai bine iei un câine care poate să stea şi pe banchetă".

România are trufe mediocre

Deşi trufele cresc şi în pădurile româneşti, condiţiile întâlnite la noi nu favorizează dezvoltarea soiurilor superioare. "Când vorbim despre trufe este foarte important să menţionăm că sunt diferite specii. În România, în proporţie de 90% întâlnim trufa de vară. Aceasta este o trufă de calitate inferioară spre mediocră, o trufă ieftină, adică undeva între 20 şi 150 de euro kilogramul. Spre comparaţie, trufele găsite în nordul Italiei - trufele albe - costă cam 2.000 - 3.000 de euro kilogramul. Acestea sunt trufele despre care mai citim uneori că au costat şi 100.000 de euro bucata, însă trebuie menţionat că este vorba de licitaţii în scopuri caritabile şi nu este preţul real al pieţei. Iar în Franţa este o altă specie de trufă, trufa neagră, care are de asemenea o valoare mare, în jur de 700 - 800 de euro kilogramul. Comparativ cu aceste specii din Occident, ale noastre formează o specie ieftină, de calitate inferioară", spune Fekete Oszkar. Cât priveşte consumul de trufe în România, momentan nu putem vorbi decât de "degustări". "Problema majoră este că nu există o cultură a consumului în România, oamenii nu comandă trufe în restaurante, astfel încât nici restaurantele nu au trufe în meniu. Dar de un an, în special în Bucureşti, au apărut şi restaurante care servesc trufe. Însă suntem abia la primii paşi în acest domeniu. Majoritatea trufelor pleacă la export".

Hobby cu iz de afacere

Culesul de trufe pare simplu şi profitabil, însă o afacere în domeniu necesită timp. "Se spune că te îmbogăţeşti peste noapte căutând trufe, dar nu este chiar aşa. Este o muncă pe care trebuie să o faci timp îndelungat. Să ieşi pe teren, să găseşti locurile unde cresc aceste trufe, să găseşti o cantitate suficient de mare de trufe, pentru că o simplă bucată de trufă nu are valoare comercială. Ca să ajungi aici îţi trebuie trei, patru ani. Abia atunci poţi să obţii un venit din care să trăieşti şi să susţii o afacere. Dar în niciun caz nu este o activitate din care te îmbogăţeşti peste noapte. Mai degrabă este o pasiune. Toate afacerile încep de la o pasiune, în primul rând. Dacă nu există pasiune, nu poţi să ai succes", spune Fekete Oszkar. Există, desigur, şi varianta de a cultiva trufele. Însă aici investiţia în timp şi investiţia financiară sunt mult mai mari. "Se pot cultiva. Pentru cultură, însă, trebuie să plantezi o pădure care să îndeplinească condiţiile de creştere a trufelor. Ele nu pot fi sădite, pur şi simplu. Mai întâi plantezi pădurea şi după 10 - 15 ani poţi culege recolta", mai spune Fekete Oszkar.

Intră în comunitatea Facebook Gândul, locul unde ziarul vorbeşte cu tine