Wildlife: Silviu Matei, fotograful care stă ochi în ochi cu râsul

Wildlife: Silviu Matei, fotograful care stă ochi în ochi cu râsul

Păsările se opriseră din cântat, în pădure se făcuse brusc linişte deplină. "Băi, ce-i cu tăcerea asta?", s-a întrebat fotograful Silviu Matei, camuflat între nişte brazi căzuţi. Mai să i se facă frică. În secunda următoare a zărit o siluetă umblând ca o umbră printre copaci. Era râsul - atât de scump la vedere încât îl întâlneşti o dată-n viaţă sau niciodată. "N-am mai stat să studiez chestii de compoziţie şi expunere, pur şi simplu am apăsat butonul instinctiv. Râsul a auzit zgomotul aparatului foto şi s-a uitat exact în direcţia mea. Am făcut schimb de priviri. Ştiu, pare feroce, dar nu atacă omul", ne povesteşte Silviu.
A mai stat o vreme în ascunzătoarea sa din Munţii Maramureşului, aşteptând să vină vreun cocoş de munte, dar nu s-a iţit niciunul. Era a doua zi când se trezea de la patru dimineaţa ca să fie la ora cinci în ascunzătoare. Stătea acolo, ghemuit, până la apus. Patru zile la rând a făcut asta. Se relaxa întinzându-şi câte o mână în aer, dar atât, nimic mai mult. Dacă s-ar fi ridicat în picioare să-şi îndrepte şalele, ar fi speriat sălbăticiunile. Noaptea cobora în "tabără" - un cort în pădure, de fapt. Stătea singur; pădurarul numai îl adusese acolo şi el coborâse la cabană. Ziua, Silviu reuşea, uneori, să doarmă iepureşte: "Chiar aşa, ca iepurele. Stai cu ochii închişi şi te relaxezi profund centrându-ţi atenţia pe auz. Cu experienţă, chiar şi în timpul acestui somn, poţi să faci deosebirea între un foşnet de frunză şi un pas de animal".

Dacă îţi dai cu parfum înainte, animalul te simte şi de la un kilometru

Ca de fiecare dată, fotograful se echipase cu haina de camuflaj, îşi luase trepiedul, teleobiectivul şi aparatul de fotografiat. Câteva sandvişuri, o sticlă de apă şi asta era tot. Mâncarea şi-o pusese în şerveţele, căci cele de plastic ar fi făcut gălăgie şi i-ar fi speriat animalele. "Nu fumezi înainte, căci animalul te simte şi poţi să-ţi iei adio de la poze. Nici cu parfum nu trebuie să-ţi dai, căci, la fel, te miroase şi de la un kilometru", mai spune el. Când, în sfârşit, a coborât şi el la cabană şi a făcut duş după patru zile, s-a simţit din nou om.
Când a fost la fotografiat mistreţi în Munţii Baraolt, el se cocoţase în foişorul de observaţie, la doi metri deasupra solului - mistreţii tropăiau pe sub el. Se adunase acolo toată turma, vreo 50 de bucăţi, cu totul. "Mistreţul are o muşcătură periculoasă, căci sfâşie cu colţii. Dar atacă numai când este rănit sau încolţit. Când stăteam deasupra, în foişor, i-am surprins pe câţiva privind sus, chiar în direcţia mea. Miroseau exact ca porcul de casă. Ursul, de exemplu, are un miros ca cel de ploşniţă", mai zice Silviu.
Iarna trecută goneam cu maşina pe câmpuri, pe zăpadă. Eram în delegaţie, se lăsase noaptea; în maşină eu, Silviu, şoferul. Ne uitam pe geam, nu vedeam nimic. Câmpurile cu zăpadă se întindeau ca cearceafurile gri. Când, deodată, Silviu lipeşte degetul de geam: "Uite, căprioare!". Ne-am uitat buimaci, eu şi şoferul, să vedem şi noi căprioare. Ne-am frecat la ochi, nimic. "Uite, măi, punctele alea negre mişcătoare", insistă Silviu. El rămâne serios, cu ochii după căprioare, eu şi colegul zâmbim. În noaptea aia, noi de abia dacă vedeam drumul...

Trei ani la Washinghton pentru a studia fotojurnalism şi wildlife

Din '96, de când face fotografie wildlife, Silviu Matei (33 de ani) a pozat sute de vieţuitoare. A început cu insecte, a avansat la păsări, apoi a trecut la "categoria grea": animale. Până acum a prins muflon, viezure, acvilă de munte, marmotă, căprior, capră neagră, pelican, buhai, cerb, ciută, buhai, chiră de baltă, stârci cenuşii, de noapte, lişiţe, iepuri, găinuşe de baltă şi multe altele.
Are patru premii naţionale la concursul de fotografie, "Fotogeografica", este fotoreporter la Mediafax Grup, a terminat Universitatea Naţio­nală de A rte Plastice, iar în '99 a obţinut o bursă în SUA pentru fotojurnalism şi wildlife. Trei ani a studiat genul acesta la Washinghton şi la final putea să rămână acolo, dar nu a vrut. Fotografiile sale pot fi văzute pe site-ul www.outdoorphotography.ro.
În România nu există prea mulţi fotografi amatori de wildlife, iar cu adevărat profesionişti nu am numărat mai mult de trei.

Intră în comunitatea Facebook Gândul, locul unde ziarul vorbeşte cu tine