Zestrea Dobrogei, scoasa "Din cufarul bunicilor"

Postat la: 22.12.2006 00:00

Zestrea Dobrogei, scoasa "Din cufarul bunicilor"

In scoala din Nisipari, un mic palat ridicat la inceputul secolului trecut de boierul filantrop Iuliu Valahori, tot satul a contribuit la o expozitie de obiecte vechi. Fiecare a adus ce-a avut: plug, banita, poloboc, lada de zestre, bani de pe timpuri. Atat de incantati au fost de cum le-a iesit, ca vor sa tina expozitia pana la primavara. Febrei Sarbatorilor de iarna i s-a adaugat la Constanta un alt prilej festiv. In perioada 18 - 22 decembrie, este celebrata Saptamana diversitatii, in care sunt sarbatorite minoritatile care traiesc in Dobrogea. Din Constanta, mai ales, nu lipseste nici o natie cu reprezentanti in Romania: turci, tatari, romi, lipoveni, maghiari, armeni, italieni, germani, bulgari, greci, evrei, ucraineni, sarbi, chinezi, slovaci, croati, cehi, polonezi, albanezi, ceangai, dar si 1.000 de persoane a caror etnie nu a fost prinsa de statisticile demografice. Mozaicul reprezinta aproximativ 10% din populatia Dobrogei. Aici este inclusa si comunitatea aromana, care face demersuri pentru a fi recunoscuta ca minoritate nationala. Tonul sarbatorii multiculturale a fost dat de Targul de binefacere organizat de consulatele din Constanta. Evenimentul a fost preluat cu entuziasm de scolile constantene, unde s-a organizat o actiune fara precedent, la initiativa unei inspectoare scolare, Adriana Gheorghe, responsabila cu "evaluarea si dezvoltarea institutionala". Toti elevii au scotocit in cuferele bunicilor, de unde au scos cele mai frumoase obiecte, pastrate cu grija peste ani, unele vechi de doua secole. Chiar asa se si cheama povestea care se deapana acum in 70 de scoli din judetul Constanta: "Din cufarul bunicilor". Poate cea mai spectaculoasa expozitie se afla la Nisipari, un sat situat in inima judetului. La 30 km de Constanta, intre Poarta Alba si Castelu, te abati de la soseaua spre Cernavoda si mergi 6 km pe un drum in asfaltare, pazit de utilaje si muncitori in veste fosforescente. Intri pe Strada Nemteasca, cotesti si dai de strada care poarta numele boierului pomenit cu evlavie de localnici: Iuliu Valahori. Se zice ca, la inceputul secolului trecut, venit prin Valea Hagi-Cabul, Valahori a ramas uimit de frumusetea asezarii Caratai, cum se numea atunci Nisipariul. In semn de pretuire pentru oamenii locului, boierul s-a hotarat sa ridice o scoala, ca satenii sa aiba unde-si trimite copiii sa invete carte. Peste drum, dincolo de derea, boierul Valahori si-a inaltat conacul cu vedere spre scoala, ca s-o aiba mereu in ochi. In dereaua altadata bogata se balacesc acum rate si gaste, in baltile de pe fundul albiei. Conacul Valahori nu mai exista de mult. In locul lui e un tapsan ingradit de case pitice din chirpici si gradinile lor. Doar scoala a ramas semeata si maiestuoasa, asa cum si-a dorit-o fondatorul. Atat de frumoasa este, incat expertii Bancii Mondiale au ramas muti de uimire. Voiau sa dea bani pentru construirea unei scoli, dar, cand au vazut minunatia, au preferat sa plateasca reabilitarea scolii lui Valahori. In 2003 a fost gata, iar cei 300 de copii din izolatul Nisipari au primit si o sala de sport ultramoderna - cadou de la guvern. "Dar din dar se face rai", astfel ca unul dintre fiii satului, Nicolae Anghel - ajuns primar al comunei Castelu, peste satele Nisipari si Cuza Voda -, a facut din proprietatea lui o gradinita pentru copii. In gradinita botezata "Speranta" invata 80 de prichindei ai nisiparenilor. La scoala cu clasele I - VIII este directoare o profesoara de fizica-chimie, Maria Ursu, care face zilnic naveta de la Constanta. Directoarea nu s-a lasat pana cand oaspeti de la oras, inspectori si ziaristi, nu i-au calcat pragul scolii. Au fost intampinati de o atmosfera desprinsa din povestirile copilariei cu bunici la tara. Mica sala de festivitati a fost transformata intr-o casuta impodobita cu cerga, velinta, stergare, lavita, covoare manuale, razboi de tesut, roata de depanat lana, fuior, icoane, marame, naframe, ii, fote, costume populare, un leagan de copil si, bineinteles, copii rumeni si frumosi stransi in jurul unei bunicute cu basma. Din casa improvizata nu lipseau cele trebuincioase: poloboc, plosca, vadra, carafa, copaie, ceaun, banita, covata, linguri de lemn, ulcele, porumb, mamaliga, dovleci colorati, slanina, sfori de usturoi, cosuri de nuiele, vatra, colaci, prajituri de casa, sipet, lada de zestre, bani vechi, chiar si un plug. Toate obiectele vechi fusesera luate cu imprumut de la localnici pentru expozitia cu care se mandreste tot satul. Foarte prinsi de idee, fosta femeie de serviciu si fochistul scolii au cotrobait prin zestrea familiei si au pus la bataie ce au avut mai de pret. Lor li se datoreaza cele mai valoroase exponate de la Nisipari, pe care muzeele si colectionarii ar da bani grei. Decorul este conceptia directoarei Maria Ursu: "Aranjamentele sunt asa cum le-am vazut la bunicii mei. Pe 15 mai este intalnirea fiilor satului si ma gandesc sa tin expozitia pana la primavara, sa o vada si ei. Nu cred ca este alta mai frumoasa".

Intră în comunitatea Facebook Gândul, locul unde ziarul vorbeşte cu tine