ROMÂNIA ARE VIITOR. Cristian Udroiu, cardiologul de la Spitalul Universitar de Urgenţă: "Dacă un pacient vine la mine mort şi pleacă viu, pe picioarele lui, nu-mi mai trebuie nimic"

de Aura STAN Postat la: 01.12.2011 18:20 Ultima actualizare: 02.12.2011 21:14

ROMÂNIA ARE VIITOR: Cristian Udroiu, cardiologul de la Spitalul Universitar de Urgenţă, care îşi iubeşte ţara şi căruia îi place să spună poveşti

"Eu sunt în stare să merg în genunchi în faţa doctorului care i-a salvat viaţa soţului meu. Îl respect şi îi voi fi recunoscătoare toată viaţa. Îmi vine să-mi vând casa de la Dorna, să-i dau toţi banii drept răsplată, dar nu vrea nimic". Aceasta e scrisoarea trimisă gândul de către Mariana Grădinaru, soţia unui bărbat de 61 de ani care, într-o singură zi, a suferit trei stopuri cardiace.

Ion Grădinaru, protagonistul unui "caz unic în România", cum i-au spus ulterior specialiştii, a supravieţuit. Familia acestuia însă e recunoscătoare echipei de specialişti de la Spitalul Universitar de Urgenţă Bucureşti, şi în special de medicul cardiolog Cristian Udroiu, care şi-a făcut datoria fără să aştepte nimic în schimb.

Joi, 11 august, 9.40 - 11.30: un infarct, trei stopuri cardiace, o operaţie

"Mi-e rău. Mă doare foarte tare în piept", i-a spus prin telefon Ion Grădinaru soţiei sale pe 11 augut, dimineaţa, când femeia era îla serviciu. Speriată, aceasta a sunat la Salvare şi a ajuns acasă odată cu echipa de intervenţie în apartamentul din zona Izvor. L-au găsit pe Ion ţinându-se cu mâna de piept: "Mor de data asta", i-a spus bărbatul hipertensiv. Starea lui se înrăutăţea cu fiecare minut: avea tensiunea 200 şi pulsul 157. "Nu avem timp să ajungem la Floreasca, îl pierdem!", l-a alertat medicul de pe ambulanţă pe şofer. "Mergem la Universitar, să-l salvăm!", a adăugat doctorul.

Femeia a fost depăşită de repeziciunea cu care s-au derulat evenimentele. Îşi aminteşte că, la spital, şi-a dat rapid acordul ca bărbatul să-i fi eoperat, că a văzut multă vânzoleală pe coridorul Spitalului Universitar de Urgenţă, că o infirmieră i-a adus bluza tăiată în bucăţi a soţului ei. În mai puţin de două ore, Ion a făcut un infarct şi trei stopuri cardiace. Operat de urgenţă, Ion a fost resuscitat şi transferat la Reanimare, în comă indusă. Asistentele oprite de Mariana pe coridor s-au arătat iniţial rezervate în ceea ce priveşte şansele de supravieţuire ale bărbatului :"Inima lui nu lucrează nici 10 la sută din capacitatea normală. Numai o minune poate să-l salveze", i-au spus femeii.

Joi, 1 decembrie, 9.40: Dr. Cristian Udroiu: "Nu mi-am făcut decât datoria!"

În acea zi, de 11 august, l-au întâlnit soţii Grădinaru pe cardiologul Cristian Udroiu, "un medic tânăr de vreo 30 de ani, cu multă vână în el", povesteşte Mariana. "Doamna Grădinaru, de ce tot plângeţi, dacă e aici, e în siguranţă, nu?!", i-a repetat atunci specialistul femeii aşezate pe un scaun. Vorbele medicului au liniştit-o şi s-au adeverit după trei zile, la sfârşitul cărora Ion a dat primele semne că-şi revine. Mariana Grădinaru mărturiseşte că a impresionat-o omenia doctorului Udroiu şi refuzul acestuia de a primi măcar un"plic". "M-am gândit să-i vâr euro direct în buzunarul halatului, dar nu aveam cui. Îmi făceam în sinea mea tot felul de gânduri, mă gândeau că nu-mi ia banii pentru că Ion e pe moarte şi nu poate face nimic. Oricum, părea un om tare de treabă", povesteşte aceasta pentru gândul.

Dr. Udroiu:"Eram fascinat de consultaţiile tatălui meu"

Omul "tare de treabă" în halat alb are 35 e ani şi este cardiolog intervenţionist la Spitalul Universitar de Urgenţă Bucureşti, fostul Municipal. "Intervenţionist" nu este o adăugire inutilă a denumirii dată specializării, ci înseamnă că e responsabil cu rezolvarea problemelor cardiace ale pacienţilor într-un timp scurt şi cu ajutorul unor proceduri şi aparate ultramoderne. Pasiunea pentru medicină a moştenit-o de a tatăl său, medic de familie. "Îmi plăcea uneori să asist la consultaţii, să-l aud pe tata cum le vorbea bolnavilor. Eram fascinat cum pot schimba cuvintele unui doctor starea omului, mai veneau pacienţi şi acasă", povesteşte Cristian Udroiu.

Uneori, se ascundea în cabinetul tatălui şi uita să mai plece. Era o lume diferită, cu seringi, stetoscoape, pense şi ciocănele pentru tesarea reflexelor adevărate, nu plasticate şi colorate, de jucărie. Când a fost prins răsfoind un tratat de medicină, medicul de azi a fost "sancţionat" de părinte cu ore de anatomie.

Pedeapsa îi convinea de minune, aşa s-a familiarizat cu domeniul. Aşa că nu a mirat pe nimeni decizia olimpicului la matematică şi fizică de a urma Medicina. Era în firescul lucrurilor.

Băieţelul doctorului Cristian Udroiu

Cardiogia a ales-o pentru că i-a plăcut, dar şi pentru a încerca să schimbe ceva. "Problemele de inimă reprezintă o cauză majoră de deces în lume", a explicat Udroiu. După facultate, a luat prin concurs rezidenţiatul în cardiologie şi a fost repartizat la Spitalul Universitar. Aici a luat contact cu realitatea - medici buni, aparatură, pacienţi foarte mulţi şi un salariu de rezident foarte mic.

"Ceea ce înveţi în cărţi e teorie, când ai un pacient în faţă nu ai o boală, ar fi prea simplu. E un om, un complex alcătuit atât dintr-o parte organică, cât şi dintr-una afectivă. Unii au temeri, alţii au probleme personale. Ca medic, trebuie să ai capacitatea de a-i înţelege şi de a integra aceste probleme în context", ne lămureşte Udroiu.

Primii 3-4 ani, medicul a fost susţinut financiar de soţie, de profesie economist, şi de către părinţi. "Nici măcar nu e vorba de vreun orgoliu masculin la mijloc. E purul adevăr, aşa a fost", îşi aminteşte cu zâmbetul pe buze.

Îşi iubeşte ţara şi nu ar pleca vreodată din România

Cu toate că după stagiile de pregătire efectuate în Slovenia şi Franţa i s-a propus să rămână acolo, doctorul Cristian Udroiu a refuzat. Motivele sunt prezentate ordonat, cu accentuări pe alocuri,. A rămas "pentru că n-a vrut niciodată să plece". "În primul rând, mă leagă de România familia. Iar, în al doilea rând, îmi place aici, nu mă văd trăind în altă parte. M-am născut aici şi vreau să fac ceva pentru ţara asta, pe care, deşi sună a clişeu, am ajuns să o iubesc", mărturiseşte Udroiu.

Plăcerea pentru ceea ce face şi dragostea de oameni îl fac pe cardiolog să o ia în fiecare zi de la capăt. De multe ori ajung la el "oameni mai mult morţi decât vii", cu stopuri cardio-respiratorii şi infarcte. Înainte de a-i opera, îşi promite că va face tot ce-i stă în putinţă pentru a-i salva. Nu e interesat de şpăgi sau alte bonusuri.

"Există lucruri şi bucurii care nu se pot cuantifica. Dacă un pacient vine la mine mort şi pleacă viu, pe picioarele lui, nu-mi mai trebuie nimic. E ca şi cum ai planta un copac, nu ceri nimic naturii pentru asta şi nu aştepţi să fii răsplătit în vreun fel", explică interlocutorul.

Aşa s-a întâmplat şi cu unul dintre cazurile grave de care doctorul Udroiu s-a ocupat recent. Un pacient de 42 de ani va fi externat astăzi din spital, după ce a ajuns la Urgenţă cu un stop cardio-respirator şi a stat la terapie intensivă timp de cinci săptămâni. A fost operat la inimă şi intervenţia a fost un succes.

Familia Udroiu la petrecerea de Crăciun

Horincă şi slană de Maramureş

Povesteşte că pacienţii au idei năstruşnice pentru a-i recompensa eforturile. Este cazul unei femei de 84 de ani, din Sighetu Marmaţiei, care i-a fost pacientă în urmă cu două luni. Venită la sora ei în Capitală, maramureşeanca a avut de tras multe departe de casă. I s-a pus un junghi la inimă şi a ajuns cu infarct la Universitar, chiar pe tura lui Udroiu.

Înainte de a o băga în operaţie, cardiologul i-a prezentat riscurile unei asemenea proceduri, extrem de riscante la o vârstă înaintată.Iniţial, specialistul i-a propus doar un tratament medicamentos, e drept, nu la fel de eficient.

Femeia i-a cerut tânărului doctor să se îngrijească ca la carte şi de inima ei. "Domnule doctor, am încredere în dumneavoastră, d'apăi dacă trăbă operată, să fie operată inima me'. Dacă scap vie şi nu mor, vă aduc o sticlă de ţuică, horincă de-a noastră, de la Maramureş", i-a promis pacienta. După externare, Udroiu a uitat de jurământ, nu însă şi maramureşeanca.

În urmă cu o lună, femeia şi-a luat inima în dinţi şi i-a adus horincă şi o bucată de slănină salvatorului ei. A venit cu "darul" pe tren, călătorind o noapte întreagă. Cristian Udroiu a fost de-a dreptul şocat de apariţia pitorească. "Am pus sticla de ţuică şi slănina pe masă şi am tot repetat: aşa ceva nu se poate! Gestul ei m-a bucurat peste măsură, nu m-am aşteptat", a precizat Udroiu. Cei doi, medic şi fost pacient, au luat în acea zi masa împreună.

Udroiu Junior, după poveştile tatălui

Cu ce poveşti îşi creşte un medic copilul

După fiecare gardă, medicul Cristian Udroiu are parte de două mari satisfacţii: pacienţi mulţumiţi şi entuziasmul copilului său, care de fiecare dată când îl vede, îi sare în braţe, îl pupă şi-i mai cere o poveste. Oricât de obosit ar fi seniorul, ştie că nu poate să trişeze de la un joc stabilit de mult între cei doi, tată şi fiu.

De altfel, au trecut an întregi de când tatăl Cristian Udroiu îi spune băieţelului său poveşti din spital. Nu de fiecare dată zânele şi feţii-frumoşi cu halate albe ies învingători din lupta cu vreo Gheonoie, dar basmele au farmecul lor. "Le-am adaptat pentru vârsta lui. Aşa pot să-i împărtăşeşc de ce am parte atunci când nu sunt lângă el. Îi povestesc şi de cazurile mai grave, de agitaţia medicilor şi de problemele bolnavilor", spune medicul.

O fotografie din arhiva personală a dr. Cristian Udroiu, intitulată simplu, "Iubire"

Cadiologul a recurs la această metodă pentru a-i astâmpăra iniţial curiozitatea copilului, care nu mai contenea cu întrebările. "Cum e acolo?", "Ce faci tati cu inimile bolnave?", "Cum se bucură oamenii când nu-i mai doare?" sunt semne de întrebare care au căpătat răspunsuri variate, în funcţie de basm. În plus, băiatul era plictisit de clasicele "Alba ca Zăpada", "Frumoasa din pădurea adormită" sau "Cenuşăreasa", pe care a învăţat să şi le citească foarte devreme singur.

Tatăl şi fiul

În acest context, calculul e destul de simplu: o nouă zi de lucru pentru cardiologul Udroiu, zeci de poveşti pentru fiu. "Fiecare are o motivaţie, ceva care îl stimulează. Mie asta îmi place să fac, să fiu cardiolog. E modalitatea mea de a-i ajuta pe oameni. Până la urmă, eşti mulţumit ca om. Asta contează, să fii împăcat cu tine. Eu sunt", încheie Cristian Udroiu, care între timp, a mai analizat o electrocardiogramă, o radiografie şi a mai răspuns la un telefon de-al unui pacient.

Familia Udroiu, într-o excursie în străinătate

Intră în comunitatea Facebook Gândul, locul unde ziarul vorbeşte cu tine