Publicat

19

noiembrie

2016

09:00

993

vizualizări

Liana a renunţat la publicitate şi a început să „planteze” fapte bune. „Până să arăţi cu degetul pe altul, uite-te un pic la tine şi încearcă un pic”

A pornit ca un proiect, în timpul facultăţii, de colectare selectivă a deşeurilor, a ajuns tema lucrării de diplomă şi s-a transformat într-o asociaţie, care mobilizează anual mii de voluntari. EcoAssist este organizaţia non-guvernamentală pe care Liana Buzea a înfiinţat-o, în 2008, împreună cu două colege, care a demarat "Let's Do It România", în 2010, şi "Plantăm fapte bune în România", în 2011, două proiecte cheie în sectorul de protecţie a mediului, care au vizat acţiuni de strângere a gunoaielor şi de împădurire. Cifrele vorbesc de la sine: primul a reunit, la prima ediţie, aproximativ 200.000 voluntari din întreaga ţară, care au mers în păduri şi în spaţiile verzi pentru a colecta gunoaiele, iar cel de-al doilea proiect, din 2011 până în prezent, a atras 22.180 voluntari, care au plantat şi îngrijit 462.200 copaci pe un total de 135,5 hectare de terenuri publice neproductive, în 21 de judeţe ale ţării. Se mobilizează, însă, uşor românii? "Atunci când se organizează un cadru, când cineva dă o strigare şi asigură un context cât de cât", a răspuns Liana Buzea, pentru Gândul, adăugând că "sunt foarte puţini oameni" care au şi deschiderea, maturitatea şi încrederea în sine să se organizeze pe termen lung. În viziunea sa, scuza des întâlnită că "nu avem ce să facem" nu mai poate fi validată în condiţiile în care "sunt atât de multe iniţiative care se întâmplă în România pe tot ce înseamnă mobilizare civică". Cu toate acestea, Liana Buzea recunoaşte faptul că acţiunile de împădurire, pe care le-a demarat, au primit de foarte multe ori reacţii precum "plantaţi voi şi vin alţii să fure", fiind generate de "o mentalitate păguboasă" pe care Liana Buzea mărturiseşte că şi-ar dori să o vadă schimbată, fiind una dintre măsurile care ar putea conduce la stoparea tăierilor ilegale de pădure în România.

Liana a renunţat la publicitate şi a început să „planteze” fapte bune. „Până să arăţi cu degetul pe altul, uite-te un pic la tine şi încearcă un pic”

A pornit ca un proiect, în timpul facultăţii, de colectare selectivă a deşeurilor, a ajuns tema lucrării de diplomă şi s-a transformat într-o asociaţie, care mobilizează anual mii de voluntari. EcoAssist este organizaţia non-guvernamentală pe care Liana Buzea a înfiinţat-o, în 2008, împreună cu două colege, care a demarat "Let's Do It România", în 2010, şi "Plantăm fapte bune în România", în 2011, două proiecte cheie în sectorul de protecţie a mediului, care au vizat acţiuni de strângere a gunoaielor şi de împădurire. Cifrele vorbesc de la sine: primul a reunit, la prima ediţie, aproximativ 200.000 voluntari din întreaga ţară, care au mers în păduri şi în spaţiile verzi pentru a colecta gunoaiele, iar cel de-al doilea proiect, din 2011 până în prezent, a atras 22.180 voluntari, care au plantat şi îngrijit 462.200 copaci pe un total de 135,5 hectare de terenuri publice neproductive, în 21 de judeţe ale ţării. Se mobilizează, însă, uşor românii? "Atunci când se organizează un cadru, când cineva dă o strigare şi asigură un context cât de cât", a răspuns Liana Buzea, pentru Gândul, adăugând că "sunt foarte puţini oameni" care au şi deschiderea, maturitatea şi încrederea în sine să se organizeze pe termen lung. În viziunea sa, scuza des întâlnită că "nu avem ce să facem" nu mai poate fi validată în condiţiile în care "sunt atât de multe iniţiative care se întâmplă în România pe tot ce înseamnă mobilizare civică". Cu toate acestea, Liana Buzea recunoaşte faptul că acţiunile de împădurire, pe care le-a demarat, au primit de foarte multe ori reacţii precum "plantaţi voi şi vin alţii să fure", fiind generate de "o mentalitate păguboasă" pe care Liana Buzea mărturiseşte că şi-ar dori să o vadă schimbată, fiind una dintre măsurile care ar putea conduce la stoparea tăierilor ilegale de pădure în România.

De cinci ani, Liana Buzea, în vârstă de 34 de ani, are o singură misiune: să planteze fapte bune. Pe scurt: să împădurească România, care pierde trei hectare de pădure pe oră, numărul cazurilor de tăieri ilegale de arbori, înregistrate în 2015, ajungând la aproape 100 de raportări pe zi, potrivit celui mai recent raport Greenpeace. În 2011, sub egida Asociaţiei EcoAssist, pe care o conduce din 2008, Liana Buzea a demarat proiectul "Plantăm fapte bune în România", o iniţiativă naţională de împădurire pe bază de voluntariat, care anual desfăşoară două ample acţiuni, primăvara şi toamna. Până în prezent, 22.180 voluntari au plantat şi îngrijit 462.200 copaci pe un total de 135,5 hectare de terenuri publice neproductive, în 21 de judeţe ale ţării.

"Plantăm fapte bune în România" nu este singurul său, mai bine zis, primul proiect desfăşurat de Liana Buzea în sectorul de protecţie a mediului. Prima iniţiativă a avut-o în 2003, când urma cursurile Facultăţii de Management din cadrul Academiei de Studii Economice din Bucureşti, şi a ales să demareze un proiect de colectare selectivă a deşeurilor din întreaga universitate, care avea să poarte numele EcoAssist. Doi ani mai târziu, tema lucrării sale de diplomă avea să continue în aceeaşi linie, având în centru managementul deşeurilor reciclabile. Ulterior, în 2008, alături de două colege, Liana Buzea a decis să ducă proiectul la următorul nivel şi aşa a apărut Asociaţia EcoAssist.

De-a lungul timpului, Liana Buzea a avut locuri de muncă de scurtă durată în domeniul publicităţii, la care a renunţat pentru a se dedica în totalitate proiectelor sociale şi asociaţiei pe care o conduce. În 2010, a reuşit să aducă în România iniţiativa de curăţenie a ţării într-o singură zi, pornită în Estonia, „Let's Do It!”, care a reunit, pe 25 septembrie 2010, sub coordonarea EcoAssist, 200.000 de voluntari din întreaga ţară, care au mers în păduri şi în spaţiile verzi ale ţării pentru a strânge gunoaiele. La un an după, Liana Buzea a hotârât să demareze o altă campanie "la fel de mare", de această dată în domeniul silvic, pentru a combate efectele tăierilor ilegale de pădure.

"Nu ni se părea în acel moment că era atât de multă mobilizare pe domeniul acesta, deşi era la fel de ofertant, dacă nu chiar mai mult faţă de cel al deşeurilor. Drept pentru care aşa a început: cu o decizie "hai să facem ceva la fel de mare şi să implicăm la fel de mulţi oameni, instituţii, companii, ONG-uri etc în domeniul pădurilor", a declarat, într-un interviu pentru Gândul, Liana Buzea.

Din acel moment, indiferent de obiectivele "măreţe" setate de la un an la altul, cel mai mult a contat echipa de organizare, povesteşte Liana Buzea, în condiţiile în care, fiind muncă de voluntariat, "organizarea este foarte dificilă" şi "sunt puţini oameni care au şi dorinţa, dar au şi capacitatea să susţină astfel de mobilizare pe termen lung".

"Organizarea pe termen lung este una la care, cred eu, că România mai are de crescut, dar semnele sunt bune. Sunt foarte multe iniţiative făcute la nivel naţional şi oamenii încep să prindă gustul, obişnuinţa şi încrederea că se poate", a afirmat, în acest sens, Buzea, subliniind faptul că sunt atât de multe iniţiative, pe tot ce înseamnă mobilizare civică în România, încât "nu prea mai putem să spunem că nu avem ce să facem".

Sâmbătă, aproximativ 3.500 de participanţi, a căror medie de vărstă e 25-26 de ani, sunt aşteptaţi să ia parte la iniţiativa naţională de împădurire şi să planteze fapte bune în opt judeţe, în cadrul celei de-a doua ediţii, pe anul acesta, a proiectului "Plantăm fapte bune în România".  Astfel de evenimente nu sunt, însă, suficiente atunci când cei care le organizează nu reuşesc cumva să răzbească cu mesajul prin masa de informaţii. 

"Sectorul civil încă nu reuşeşte să străpungă atât de bine mainstream media", a precizat, în acest sens, Liana Buzea, care şi-ar dori să fie mult mai multe iniţiative, poate chiar şi la nivel local, de acest gen şi "un pic mai multă atitudine constructivă".

"Mentalitatea asta "de ce să fac eu că altul fură sau că altul strică" este o mentalitate păguboasă. Şi eu, cel puţin, ca ecologist, ca activist pentru că sunt acum în postura aceasta, aici, mi-aş dori foarte mult să văd mentalitatea asta schimbată", a subliniat Liana Buzea.

Doi ani mai târziu, în 2005, a finalizat proiectul, timp în care a ajuns în anul 4 de facultate şi a ales să facă lucrarea de licenţă pe acest proiect. - See more at: http://www.cariereonline.ro/articol/liana-buzea-planteaza-fapte-bune-romania#sthash.TboY6IjR.dpuf
Doi ani mai târziu, în 2005, a finalizat proiectul, timp în care a ajuns în anul 4 de facultate şi a ales să facă lucrarea de licenţă pe acest proiect. - See more at: http://www.cariereonline.ro/articol/liana-buzea-planteaza-fapte-bune-romania#sthash.TboY6IjR.dpProiectul, care este o iniţiativa naţională de împădurire bazată pe voluntariat, nu a fost primul pe care Liana Buzea l-a coordonat. Acesta a venit, de fapt, în urma 
EcoAssist.#sthash.TboY6IjR.dpu

Gândul: De cinci ani contribuiţi la împădurirea României. Cum s-a născut proiectul “Plantăm Fapte Bune în România”?

Liana Buzea: Proiectul a început, teoretic, în 2011, dar decizia să îl facem a fost în 2010. Era exact în toamna în care am terminat prima ediţie a proiectului "Let's do it România" - curăţenia ţării într-o singură zi. Asociaţia pe care o reprezint l-a adus în România şi l-a reprezentat legal. Euforia a fost atât de mare încât am zis că vrem să facem ceva la fel de mare şi pe un alt domeniu, cel silvic. Nu ni se părea în acel moment că era atât de multă mobilizare pe domeniul acesta, deşi era la fel de ofertant, dacă nu chiar mai mult faţă de cel al deşeurilor. Drept pentru care aşa a început: cu o decizie "hai să facem ceva la fel de mare şi să implicăm la fel de mulţi oameni, instituţii, companii, ONG-uri etc în domeniul pădurilor", iar 2011 chiar era "Anul Internaţional al Pădurilor" şi "Anul European al Voluntariatului" şi am zis ce alt moment mai bun decât anul acesta să începem.

Gândul: Cum organizaţi o acţiune de împădurire? E nevoie de autorizaţii din partea autorităţilor? Cum decurge?

Liana Buzea: În primul rând, în momentul în care am început să ne organizăm am contactat mai multe instituţii şi ni s-a comunicat atunci că dacă vrem să facem o mobilizare atât de mare era mai multă nevoie pe terenuri care nu erau în fond forestier tocmai pentru că nevoia foarte mare ar fi şi să creştem suprafaţa împădurită a României, mai pe româneşte spus. Drept pentru care atunci ne-am reorientat şi am început să contactăm administraţii publice locale, primării, care au terenuri, aflate în domeniul public, şi care erau, evident, neproductive. Adică ori terenuri agricole degradate, ori terenuri cu risc de alunecare, ori terenuri pe care se produc alunecări ori de suprafaţă, ori, în unele cazuri, chiar şi de profunzime sau terenuri care se pretau la perdele forestiere de protecţie, vorbim de fâşii de arbori de-a lungul căilor de comunicaţii între localităţi.

Deci contactăm primăriile. Nu avem o bază de date cu toate primăriile din România şi cu datelor lor de contact, dar le contactăm prin intermediul consiliilor judeţene sau instituţiilor prefectului, comunicând că ne dorim să facem acest proiect şi căutăm primării care se încadrează în aceste condiţii. În momentul în care primim răspunsul de la primării că au terenuri disponibile şi ne comunică şi problemele care sunt pe ele, atunci le trimitem un set de documente pe care dânşii trebuie să le aprobe. Ca proprietar îşi asumă că în cazul în care sunt necesare autorizaţii în plus faţă de ce le cerem noi, atunci ei le obţin. Dar, de cele mai multe ori, nu a fost nevoie decât de un acord de parteneriat semnat şi o hotârâre a Consiliului Local că sunt de acord cu acest program şi că supun terenul acela la un program de împădurire.

Ulterior, după ce se termină munca noastră, după ce plantaţia aceea nu mai are nevoie de intervenţia oamenilor, primăriile, titularul, practic, sau proprietarul îşi asumă că urmează procedura de includere în fond forestier care înseamnă realizarea unei comisii la nivel local, care vine, evaluează plantaţia noastră şi apoi urmează toţi paşii legali ca acel teren să fie trecut în fond forestier, deci să fie inclus în circuitul silvic. Asta durează nişte ani buni. Adică noi de abia am terminat câteva plantaţii, pe care le-am început în 2011, şi acum proprietarii, primăriile sunt în curs să includă terenurile respective în fond forestier, care e o procedură destul de complexă, e o procedură birocratică, până la urmă, şi poate să dureze. Dar, de aici e foarte mult responsabilitatea proprietarului, conform unui angajament asumat. Au semnat că asta vor face.

Gândul: De câte ori se desfăşoară astfel de acţiuni de împădurire în decursul unui an?

Liana Buzea: De două ori. Avem primăvara devreme, înainte să dea mugurii sau toamna târziu, după ce a căzut bruma şi după ce puieţii au ieşit din starea de vegetaţie, deci sunt în repaos vegetativ sau dorm, mai profan spus. Acela este momentul în care noi putem să scoatem puieţii din pepiniere şi să îi transplantăm în altă parte. Noi întotdeauna am plantat cu puieţi, nu am plantat niciodată din sămânţă. Cred că momentan nu se fac proiecte de voluntariat cu plantat direct sămânţa şi să crească aşa. Cel puţin nu am auzit eu până acum. Dar acestea sunt momentele şi între ele mai avem momentul de vară, când mergem la plantaţii să verificăm dacă s-au prins, dacă au înmugurit şi să scoatem buruienile dimprejurul lor, care să nu îi sufoce.

În unele cazuri, chiar inginerii silvici ne recomandă dacă, din indiferent ce motive, nu am ajuns poate să scoatem buruienile şi au crescut destul de mari, în unele cazuri, de exemplu ni s-a recomandat să nu le mai scoatem pentru că ele, fiind atât de mari, acoperă puietul şi îl protejează de căldura excesivă a soarelui. Şi atunci am avut câteva cazuri în care am mers la îngrijire, să scoatem buruienile toamna, şi în momentul în care scoteam buruienile ieşeau puieţii micuţi şi cu frunzuliţele verzi, erau în regulă. Asta a fost o surpriză foarte frumoasă şi a fost ceva contraintuitiv, că de regulă te aştepţi că buruienile acaparează, sufocă, dar nu întotdeauna ni s-a întâmplat asta.

Gândul: Care este costul unui puiet? 

Liana Buzea: Preţul unui puiet variază în funcţie de specia lui. De exemplu, avem puieţi de frasin sau de stejar, care vin foarte micuţi, şi sunt sub un leu, uneori, în contextul în care noi oricum îi luăm cu zecile de mii. Dar, sunt şi puieţi mai mari. De exemplu, toamna aceasta avem o plantaţie foarte mare, este la Jegălia, plantăm salcie. Salciile sunt de trei metri, costul ei este iarăşi mare, dar mai sunt şi costurile de transport, în cazul ăsta, care sunt semnificative. Vorbim de puieţi de peste trei metri, care au nevoie de utilaje speciale la transport, ulterior trebuie tualetate rădăcinile şi aşa mai departe. Costuri ocazionate pot să fie şi cu logistica din jurul lor, nu doar cu puieţii în sine. 

Gândul: În funcţie de ce criterii vă setaţi obiectivele de la un an la altul?

Liana Buzea: Realist vorbind, uitându-mă la toţi cei şase ani de când am început proiectul, în primul şi în primul rând a contat echipa de organizare. Am încercat să ne luăm şi după "vrem să plantăm în anumite judeţe", obiective de acest gen, sau "vrem să atingem un anumit număr de hectare", dar adevărul este că realitatea a fost că, până la toate obiectivele astea, a contat echipa de organizare. Câte persoane găseam în diferitele judeţe pe care le vizam, care erau dispuse să se implice, să ţină legătura cu primării, cu direcţii silvice, cu companii locale care le furnizau diferitele materiale, cu ONG-uri care, de cele mai multe ori, aduceau voluntari, cu instituţii de învăţământ (şi de acolo ne veneau voluntari), presă locală pentru a anunţa şi aşa mai departe.

În primul rând, la noi strategia, realist vorbind, se bazează pe creşterea echipei sau nivelul de dezvoltare, capacitatea de absorbţie a echipei a unor astfel de obiective. Deci am mai avut obiective aşa măreţe şi am văzut că oricât ne propunem noi, fiind muncă de voluntariat, organizarea pe bază de voluntariat este foarte dificilă. Sunt puţini oameni care au şi dorinţa, dar au şi capacitatea să susţină astfel de mobilizare pe termen lung.

Gândul: În medie cât plantaţi la fiecare acţiune?

Liana Buzea: Iarăşi depinde de terenul pe care îl avem. De regulă, media a fost undeva de două hectare per acţiune. Au fost şi cazuri în care, cel puţin anul trecut, am ajuns chiar la opt hectare plantate deodată, asta însemnând undeva la 38.000 de puieţi sau chiar şi mai mult: am avut 40.000 de puieţi puşi pe o perdea forestieră, deci suprafaţa era mai micuţă, dar peste 40.000 de puieţi plantaţi într-o singură zi. Numărul de participanţi a variat de la 200-300, de obicei, până la excepţie: am ajuns la 800 de voluntari.

Anul acesta avem o plantaţie cu 1.200 de voluntari, este cea de la Jegălia, unde avem salciile acelea înalte sau am avut, anul trecut, în toamnă, în Timiş, am avut o plantaţie de aproximativ trei mii de voluntari. A fost un proiect destul de ambiţios acolo şi echipa de organizare a fost extrem de curajoasă, în acelaşi timp şi abilă pentru că au ţinut piept acelei plantanţii şi au făcut un lucru foarte frumos acolo, chiar s-au organizat exemplar. A fost cazul de bună practică pentru toată echipa noastră, de altfel".

Gândul: Care este media de vârstă a voluntarilor?

Liana Buzea: În general, undeva la 25-26 de ani şi chiar este media asta pentru că am avut şi şcolari, am avut şi liceeni, însoţiţi de cadrul didactic, am avut şi copii mai micuţi, dar veniţi cu părinţii, şi am avut şi persoane mai înaintate în vârstă, am ajuns şi pe la 50-60 de ani. Au fost excepţii, dar au venit. De regulă, au venit pentru atmosferă. Pentru gestul în sine tot la atmosferă îl pun pentru că rezistenţa fizică poate nici la cei foarte micuţi, nici la cei foarte înaintaţi în vârstă nu mai este întotdeauna atât de bună".

Gândul: Sâmbătă veţi avea o nouă acţiune de împădurire. Unde se va desfăşura şi câţi voluntari aproximativ s-au înscris până acum?

Liana Buzea: Sâmbăta aceasta avem o acţiune, amânată de sâmbăta trecută din cauza condiţiilor meteo, drept pentru care încă mai strângem şi acum confirmări, adică reconfirmări că îşi pot schimba programul. Sâmbăta trecută aveam undeva la 3.500 de participanţi, în medie, pe care îi aşteptam. Sperăm foarte mult ca şi weekendul acesta să păstrăm cifra, iar judeţele sunt: Constanţa, Buzău, Călăraşi, Giurgiu, Dolj, Timiş, Iaşi şi am avut şi Harghita, dar Harghita a făcut deja weekendul acesta".

Gândul: Se mobilizează uşor românii? Cum a evoluat implicarea lor din 2011, de când aţi lansat proiectul, până în prezent?

Liana Buzea: România se mobilizează foarte uşor atunci când se organizează un cadru, când cineva dă o strigare şi asigură un context cât de cât. Unde este mai dificil este, încă, la răbdarea să studieze poate mai atent informaţiile pe care un organizator, indiferent de evenimente, le transmite. Deci de multe ori trebuie un pic de migală, adică chiar şi dacă faci o faptă bună, indiferent de domeniu, trebuie să iei în calcul câteva detalii pe care ţi le dă organizatorul. Şi aici am văzut că entuziasmul este mai mare decât răbdarea, uneori.

Este mai dificil la mobilizarea pe organizare. Să mobilizăm comunitatea să se organizeze pe termen lung, şi aici vorbim de nişte ani, un an, doi ani, este încă o provocare, pentru noi cel puţin. Sunt foarte puţini oameni care au şi deschiderea, poate şi maturitatea, poate şi încrederea în sine. Până la urmă, să te prezinţi la autorităţi, să te prezinţi în faţa unui ONG, unei companii, la o conferinţă de presă uneori necesită un anumit nivel de dezvoltare personală şi poate că cei care îşi doresc să facă lucrurile astea nu se simt atât de pregătiţi. Şi atunci aici este o reticenţă, nu că nu am fi capabili, dar încă poate nu suntem atât de curajoşi, poate nu suntem atât de dezinvolţi.

Organizarea pe termen lung este una la care, cred eu, că România mai are de crescut, dar semnele sunt bune. Sunt foarte multe iniţiative făcute la nivel naţional şi oamenii încep să prindă gustul, obişnuinţa şi încrederea că se poate".

Gândul: Unde aţi văzut o mobilizare mai rapidă? În cazul proiectului "Let's do it România" sau în cazul acestui proiect "Plantăm fapte bune în România"?

Liana Buzea: În termeni de participare, pur şi simplu în zilele de acţiune, cu siguranţă a fost mult mai mare la "Let's do it România" pur şi simplu pentru că era mult mai mult spaţiu pentru acţiunea, în sine. Aveam gunoi peste tot şi, din păcate, el încă persistă şi nu suntem singurul stat care după ce am făcut curăţenie, avem problema asta. Pe când la plantare, ai un cadru mult mai restrâns, cu acte mult mai multe elaborate în spate, condiţiile logistice sunt, iar, restrânse. Până la urmă trebuie să aduci unelte, apă, materialul săditor, organizator şi aşa mai departe. Pe când la curăţenie, ei se duceau pe cont propriu, cu un instructaj în prealabil, dar se descurcau singuri.

Aici este diferit, atunci organizarea nu permite mobilizare mai mare. Însă cred eu că dacă am găsi o formulă în care am putea să dăm oamenilor mână liberă să facă lucrurile astea, cred că ar fi mult mai mare la program de împădurire pentru că este o acţiune, poate, un pic mai frumoasă, deşi utilitatea este aceeaşi, dar e poate un pic mai frumoasă să plantezi un puiet decât să strângi gunoi. E o părere subiectivă, până la urmă.

Adevărul este că le-am făcut pe amândouă şi atunci am avut timp să compar. Dar, din punctul ăsta de vedere, la "Let's do it România": la organizare aş zice că la fel, dar pur şi simplu pentru că apelul a fost, din prima, naţional şi aveam şi o umbrelă, până la urmă. Noi eram sub o umbrelă internaţională, România era a şasea ţară care, în 2010, făcea acest proiect. Pe când atunci când am lansat în România, nu am reuşit să găsim un program internaţional care să accepte cumva să preia şi iniţiativa noastră, deşi am căutat atunci pentru că am fost conştientă că atunci când vii cu o idee şi e făcută şi în alte state, România reacţionează un pic mai bine, parcă are un pic mai multă încredere. Nu e un lucru rău, pur şi simplu e ce am remarcat. Deci sub un imbold de la alte state venit, de solidarizare, de coalizare, de entuziasm ne ducem şi mai repede către organizare, dar putem şi fără, doar că un pic mai încetişor. 

Gândul: Sunt suficiente astfel de campanii pentru a-i determina pe români să conştietizeze importanţa implicării şi importanţa acţiunilor de acest gen?

Liana Buzea: Am să vorbesc, în general, despre iniţiative de voluntariat, nu doar despre domeniul meu. Sunt atât de multe iniţiative care se întâmplă în România, pe tot ce înseamnă mobilizare civică, încât părerea mea este că nu prea mai putem să spunem că nu avem ce să facem. Avem ce să facem dacă noi căutăm pe de-o parte, şi dacă cei care organizează iniţiativele respective reuşesc cumva să răzbească cu mesajul prin masa de informaţii care vin din domeniul politic, economic şi aşa mai departe. Sectorul civil încă nu reuşeşte să străpungă atât de bine mainstream media".

Gândul: Consideraţi că ar trebui, în acest sens, să se intervină şi la nivelul învăţământului? De exemplu, să se introducă în programă o materie obligatorie care să vizeze protecţia mediului?

Liana Buzea: Din câte ştiu, materii opţionale ar mai fi. Ultima oară, cel puţin, când am avut discuţii de genul acesta prin 2011, ştiam că mai erau şi ştiu că profesorii îşi mobilizează cumva elevii, adică ştiu cererile pe care noi le primim. Ştiu că de "Săptămâna altfel" se fac foarte multe evenimente şi atunci învăţătorii, profesorii îi duc pe elevi unde mai pot. La nivel de programă naţională, cu siguranţă. Cred că nu doar protecţia mediului, cred că sunt o mulţime de alte domenii care ar putea să fie incluse în programă, care să ne ajute, adică la nivel practic.

Dar da, pentru protecţia mediului, sigur că da, aş pune cel puţin în clasele I-IV, poate chiar în clasele I-VIII să aibă puţin habar de domeniu. Până la urmă, Organizaţia Mondială a Sănătăţii, Organizaţia Naţiunilor Unite şi aşa mai departe militează foarte mult şi fac foarte multe programe şi e păcat să nu aflăm de ele. Chiar şi în şcoală, până la urmă, chiar şi aşa date de către altcineva, dacă noi nu ne ducem de la început către ele să le căutăm şi la vârstele micuţe nu prea căutăm foarte multe lucruri, adică mai întâi trebuie să avem un exemplu".

Gândul: Aţi lansat şi aplicaţia "Harta tăierilor de păduri". Câte sesizări primiţi în online şi care este traseul lor, de la primire?

Liana Buzea: În 2012 am lansat această aplicaţie, după eforturi de câteva luni considerabile. În acest moment nu mai este activă, în sensul că noi, ca echipă, nu am mai avut resursele să ne ocupăm de ea. Dar, a funcţionat în 2012 şi 2013. În acea perioadă, noi am strâns peste 2.000 de sesizări din toate judeţele ţării, judeţele de vârf fiind Argeş şi Suceava, cu raportări. Chiar şi în 2012, şi ulterior şi în 2013, am mers pe teren cu voluntari, care au fost dispuşi să se organizeze alături de noi. Cu reprezentanţi ai poliţiei, jandarmeriei şi direcţiilor silvice, de fapt era Inspectoratul de Regim Silvic am mers să verificăm câteva din raportările respective, pentru că adevărul este că ar trebui să mergi tot timpul numai pe teren să le verifici, ceea ce noi, cu resursele noastre, nu puteam să facem asta.

Dar din toate sesizările pe care noi le-am primit prin aplicaţie, le-am verificat pe teren şi ulterior am trimis şi o adresă oficială către autorităţi, şi la Bucureşti, dar şi în judeţele în care am făcut atunci, am primit informaţii despre cele care erau tăieri ilegale şi ni s-a comunicat numărul de dosare penale pe care le aveau fie deschise de dinainte, fie se deschiseseră din acel moment, fie acolo unde erau tăieri cu autorizaţie, numai că poate nu s-au respectat întocmai prevederile autorizaţiei respective şi atunci s-au făcut verificări şi, în unele cazuri, sancţionări, iar mai departe noi ne-am constituit parte civilă, cu sprijinul unei case de avocatură, într-un dosar în judeţul Argeş la care am putut să avem acces şi în cazul în care ar fi fost nevoie de ajutorul nostru, noi ne-am fi arătat dispuşi să contribuim cu orice era necesar. Însă au fost nişte eforturi considerabile pentru noi, tocmai de aceea nu am avut nici echipa cu care să putem să organizăm şi harta tăierilor de pădure, aşa cum ar trebui organizată şi nici resursele. Cel puţin, activităţile pe teren erau un efort destul de mare pentru noi.

Însă, din 2013, dacă nu mă înşel, sau 2014 deja Ministerul Mediului a dat drumul serviciului "Radarul Pădurilor" care a funcţionat şi, din câte ştiu eu, încă mai funcţionează, adică oamenii pot să depună sesizările direct către autorităţi şi am văzut că în prezent mai sunt şi alte organizaţii care au lansat aplicaţii online similare pe care se pot raporta tăieri de păduri. Ceea ce ne-a bucurat pe noi atunci a fost că eram primii care făceam o astfel de aplicaţie şi care am dat un imbold cumva, până la urmă, societăţii să facă lucrurile mai departe, iar cea mai bună mobilizare a fost cea de la Ministerul Mediului. În definitiv, tot acolo trebuiau să ajungă sesizările şi de la noi, dacă veneau, le verificam, selectam ce puteam să verificăm pe teren, ulterior dădeam totul către autorităţi  pentru că noi nu suntem abilitaţi să facem verificări şi să identificăm făptaşi, să sancţionăm şi aşa mai departe".

Gândul: Ce măsuri aţi dori să vedeţi pentru a stopa acest fenomen al tăierilor ilegale de pădure?

Ne-am dori să fie mult mai multe iniţiative, poate chiar şi la nivel local, atunci unde se văd şi se cunosc deja cazurile, pentru că la nivel local oamenii cam ştiu despre ce e vorba. Multe sesizări pe care noi le primeam pe aplicaţie erau exact aşa, şi întotdeauna sub regimul anonimatului. Am avut această opţiune tocmai ca să nu expunem oamenii unor riscuri atunci. Dar ne-am dori mult mai multă iniţiativă şi mult mai multă încredere din partea comunităţilor locale.

Asta pentru că, la un moment dat, face un ONG, să zicem, sau două ONG-uri fac câte o aplicaţie online, dar nu poţi să te aştepţi că toate problemele din ţară se rezolvă numai cu două organizaţii non-guvernamentale. Este necesar un efort coroborat şi ce mi-aş dori eu mult mai mult, pentru că pot să mă exprim la nivel de mobilizare civică, până la urmă aici m-am sesizat, m-am mobilizat şi m-am activat. Ceea ce mi-aş dori este să văd un pic mai multă atitudine constructivă. Chiar şi acţiunile noastre de împădurire au avut de foarte multe ori reacţii de tipul "plantaţi voi şi vin alţii să fure".

Pe stilul ăsta, nu am mai face nimic: nu am mai merge la şcoală, nu am mai face şcoli noi în sate, nu am mai face afaceri care să ajute şi comunităţile locale, pentru că până la urmă toate afacerile noastre ajută comunitatea, oferă servicii de care avem nevoie, nu am mai face nimic în stilul ăsta. Atunci mentalitatea asta "de ce să fac eu că altul fură sau că altul strică" este o mentalitate păguboasă. Şi eu, cel puţin, ca ecologist, ca activist pentru că sunt acum în postura aceasta, aici, mi-aş dori foarte mult să văd mentalitatea asta schimbată. Poate nu neapărat la persoanele mai vârstnice, pentru că au trecut prin anumite experienţe şi este greu să schimbi o mentalitate formată, dar la cei tineri. Noi care suntem la 20-30 de ani nu mai avem scuza asta, s-a schimbat tot contextul nostru.

Până la urmă 1989 a produs nişte efecte şi noi ne bucurăm astăzi de mult mai multă libertate faţă de părinţii noştri sau bunicii noştri. Haide să o folosim şi hai să ne-o asumăm. În primul rând aici aş vedea şi aici mi-aş dori să văd mult mai multă încredere, curaj, determinare, iniţiativă, strategie chiar, planificare, organizare din partea oamenilor. Adică hai să ne mobilizăm. Nu mai putem să aşteptăm. Sunt alte state, chiar din Europa, chiar din fostul bloc comunist care fac lucrul ăsta deja. Noi de ce nu am putea? Primul răspuns ar fi pentru că nici nu ne-am propus asta. Hai să schimbăm puţin mentalitatea, hai să schimbăm abordarea şi dup-aia vin şi restul lucrurilor. Până să arăţi cu degetul pe altul, uite-te un pic la tine şi încearcă un pic. Chiar şi un an de zile din viaţa ta dacă îl dedici pe lucrul ăsta, indiferent de domeniu, nu vorbesc doar de protecţia mediului, o să conteze.

 

 

 

 

Citarea se poate face în limita a 250 de semne. Nici o instituţie sau persoană (site-uri, instituţii mass-media, firme de monitorizare) nu poate reproduce integral scrierile publicistice purtătoare de Drepturi de Autor fără acordul Mediafax Group.

ULTIMA ORĂ
S-a votat şi a ÎNCEPUT SCANDALUL! Decizie controversată luată astăzi cu toţi reprezentanţii presei de faţă. Ironiile au început să curgă imediat

Lasă-ne feedback despre noul site Gândul.info