Terorist Hayssam despre fuga sa din România:

„Am plecat ca un domn, cu capul sus, îmbrăcat la costum, parfumat şi aranjat” - VIDEO

Omar Hayssam a fost interceptat de SRI când i se confesa procurorului DIICOT, Ciprian Nastasiu: „Am plecat cu paşaport românesc, cu alt nume”

Teroristul a ştiut mereu când este filat, cine se ocupă de el şi ce persoane mai sunt urmărite

1 foto 0 audio 0 video 0 alte fisiere

„Am plecat ca un domn, cu capul sus, îmbrăcat la costum, parfumat şi aranjat”

Omar Hayssam – sirianul acuzat de terorism – a plecat din România prin... Aeroportul Henry Coandă. Deşi, conform spuselor sale, era filat de serviciul Antitero al SRI, el a ieşit din ţară cu un paşaport falsificat. A avut un paşaport românesc cu o fotografie măsluită şi cu un alt nume. „Am plecat ca un domn, cu capul sus, îmbrăcat la costum, parfumat şi aranjat” – a dat Hayssam cu tifla autorităţilor române. Toate aceste noi declaraţii ale celui acuzat de terorism au fost înregistrate în cursul convorbirilor telefonice pe care Hayssam le-a avut cu procurorul de caz, Ciprian Nastasiu. În viziunea sirianului, procurorul DIICOT este ca un fel de prieten apropiat – arabul i se adresează magistratului cu apelativul „Nic”. Înregistrările au fost făcute de către SRI şi au fost aprobate de Curtea de Apel Bucureşti.

În prima parte a discuţiei între sirian şi procurorul DIICOT se remarcă o detaşare a celui acuzat de terorism. Aproape că îl ia peste picior pe anchetatorul său. Spune că este în Liban, iar descrierea plecării sale este făcută în râs:

Hayssam: Cu ce am plecat? Cu avionul. Am plecat cu aerul!

Nic (procurorul Nastasiu) : Civil sau militar? Dar spuneţi-mi cum aţi ieşit atunci?

H: Pe aeroport. Pe aeroport.

Nic: Care ?

H: Henry Coandă. Cu avionul.

Nic: Civil sau militar?

H: Asta vreau să vorbim între patru ochi.

Nic: Păi, dacă-i cursă, puteaţi să fiţi văzut. Nu? Dacă e cursă civilă. E...că doar nu a fost avion particular, nu? Şi când aţi ieşit? În ce dată? Deci spuneţi cu avionul, şi cu avionul civil de pe Henry Coandă.

H: Absolut.

Nic: Absolut. Am stabilit ...e stabilit tehnic cum. Deci, rugămintea ar fi să...să-mi daţi varianta corectă. Că noi tehnic am stabilit. Şi vă repet. E tehnic. Unde nu minte nici satelitul, nu minte nici...operatorul. Prin satelit.

H: Nu vreau să-mi fac altă identitate. V-am zis: am făcut-o când am plecat din Bucureşti până la Beirut, pentru că trebuia să risc, şi asta era urât, dar deocamdată nu am de ce.

Nic: Dar apropos, pe ce paşaport aţi plecat, cine, ca stat? Ce paşaport?

H: Paşaport românesc

Nic: Nu era de dincolo?

H: România scrie pe coperta lui.

Nic: Ce culoare are?

H: Culoare românească avea. Imaginaţi-vă că orice altă cetăţenie decât asta îi trebuia viză de şedere, să fie valabilă, să se bage în computer, cel mai bun era românesc (...) Am plecat cu paşaport românesc valabil. Cu poza mea şi cu alt nume.

Nic: Cu alt nume, nu s-a uitat nimeni la ea?

H: Poza mea, cu alt nume şi cu alt look.

Nic: Alt look? V-aţi pus perucă, ce v-aţi pus? V-aţi lăsat barbă? V-aţi făcut şeic sau ce?

H: Haideţi, haideţi că v-am spus cam multe. Şeic nu puteam să mă fac cu paşaport românesc. (...) De plecare...am anunţat persoane apropiate”.

Din aceleaşi discuţii interceptate de SRI, Hayssam susţine că a ştiut întotdeauna cum este filat, de cine şi persoanele din anturajul său care „au coadă”. Sirianul susţine că nu a fost urmărit de serviciile „de afară”, ci numai de Antitero. Iar în momentul în care procurorul DIICOT îi spune celui acuzat de terorism că plecarea sa a fost un afront adus autorităţilor statului, Hayssam îi răspunde franc: „Pentru ce? Cu ce? Ce le-am făcut? Dar au plecat atâţia oameni din ţară şi...nu s-a agitat nimeni”.

În Liban avem gagici şi ne distrăm. Suntem păziţi.

Potrivit interceptărilor telefonice, procurorul Nastasiu încearcă să afle locul unde se află Hayssam. Sirianul îi răspunde magistratului că e în Liban şi îl invită să-şi facă vacanţa acolo – „Avem maşini, gagici, cântăreţe, dansatoare. Ce vreţi? Stăm şi ne distrăm”! Reprezentantul autorităţii statului se confesează, ca la preot, teroristului: „Trebuie să îmi iau o perioadă de concediu, să mă duc nu ştiu pe unde, prin Egipt sau prin Dubai. Sunt şi eu terminat şi cu nervii şi cu toate alea. Am anchetă pe mine şi la CSM şi de la Parchetul General. De la toată lumea. Mă acuză că am luat şpagă, că am luat una, că am luat alta, că am făcut, că am dres”. Apoi urmează un capitol ciudat. Nastasiu vrea să meargă în concediu la Hayssam, iar teroristul îi spune că nu e nicio problemă (poate să-şi ia şi familia), dar trebuie să rezolve „problemele cu banca”!

H: Până atunci sper să am rezultatele cu băncile astea... Nu e o problemă, că fac eu cale bună, nu vă faceţi probleme. Dacă e ca să nu ştie cei de la Ambasadă, puteţi pleca fără viză.

Nic: E cam riscant.

H: Mergeţi fără viză, vă aşteaptă cineva acolo, vă ia fără viză, fără nimic, nu e nicio problemă.

Nic: Am nevoie de un loc unde să stăm liniştiţi, nu să-mi cadă bombe în cap şi astfel de ...undeva unde să nu bată la ochi...adică să pot să fac un concediu...

H: Da, binenţeles, nu vă faceţi probleme. Vă fac eu un program care să vă placă, luaţi-vă familia, prietenii, copiii.

Hayssam îi propune lui Nastasiu să-i facă invitaţie oficială şi, apoi, îi spune că, „dacă vreau pot să vin eu în Bucureşti”. Pe urmă îi dă reţeta traseului. Primul pas este cursa Bucureşti –Bodrum (Turcia). Apoi, o săptămână trebuie să stea pe loc. După acest interval, se ia cursa Antalya-Istambul, iar de acolo se pleacă spre Damasc. Nic refuză Siria şi preferă Libanul. Iar în Liban, conform promisiunii teroristului, procurorul „Nic” va fi protejat. „Aici suntem păziţi, nu ne atinge nici cerul”, spune Hayssam. Culmea, teroristul susţine că se tratează în capitala Libanului la...Universitatea Americană! În fine, Hayssam mai „scapă” o informaţie ciudată – a avut o ofertă în legătură cu societatea Romtehnica. Iar Romtehnica se ocupă cu armament.

Citiţi mai jos, pe larg, stenogramele convorbirii dintre Hayssam si procurorul DIICOT Ciprian Nastasiu

Hayssam: Am plecat ca un domn, cu capul sus, îmbrăcat la costum, parfumat, aranjat

"H: Da. Că spune că am fugit. Eu am plecat ca un domn, cu capul sus, îmbrăcat la costum, parfumat, aranjat. N-am plecat nici în cutie, nici cioban, nici...

Nic: Dar, apropo, cu ce aţi plecat?

H: Am plecat bine, ca un domn îmbrăcat la costum. Atuncea...nici în maşină de corp diplomatic, nici...

Nic: Pe calea aerului.

Nic: Dar eu eram convins că aţi plecat ca un domn şi nu v-aţi dus cu berbecuţii. (râsete)", se arată transcrierea SRI.

Hayssam susţine la telefon că a fost monitorizat permanent şi că cei care îl urmăreau erau "din interior", nu din "exterior".

"H: Afară nu îi intersesează. Vă garantez eu. Nici cât negru sub unghie.

H: Aţi citit nu? că am fost urmărit, supravegheat până pe 7 iulie?

Nic: Păi de cine?

H: De...n-a declarat SRI-ul că m-a urmărit până pe 7 iulie?

Nic: Asta nu ştiam. Adică...şi ei spuneau că nu v-au urmărit.

H: Minte cu neruşinare.

Nic: Deci v-au urmărit băieţii?

H: Bineînţeles. Erau ei de la antitero.

Nic: De la antitero?

H: da

Nic: Şi în momentul în care...ei v-au lăsat să plecaţi ca un domn.

H: Nu, nu. Asta nu vă pot spune acum. O să spun când trebuie. Asta nu.

Nic: Da.

H: Ei m-au urmărit. Antitero era după mine tot timpul.

Nic: Şi ăsta a fost motivul real ca să daţi interviu acolo? Sau numai l-aţi...

H: Nu, nu. Pe cuvânt. Dacă vă spun...deci pe lângă o chestiune...pe o parte mică materială, dar ăsta a fost motivul principal.

Nic: S-a luat ca un afront adus de dvs statului român şi autorităţii statului român.

H: Pentru ce? Cu ce? Ce le-am făcut? Dar au plecat atâţia oameni din ţară şi...nu s-a agitat nimeni.

Nic: Ei, nicio persoană suspectă de terorism, aşa să plece sub nasul autorităţilor. Că este deranjant. Nic: Dar măcar puteţi să-mi spuneţi cu ce aţi...pe aer, pe mare, pe teren, pe terestru, pe fluvial?

H: Cu ce am plecat? Cu avionul. Am plecat cu aerul!

Nic: Civil sau militar? Dar spuneti-mi cum aţi ieşit atunci?

H: Pe aeroport. Pe aeroport.

Nic: Care ?

H: Henry Coandă. Cu avionul.

Nic: Civil sau militar?

H: Asta vreau să vorbim între patru ochi.

Nic: Păi, dacă-i cursă, puteaţi să fiţi văzut. Nu? Dacă e cursă civilă. E...că doar nu a fost avion particular, nu? Şi când aţi ieşit? În ce dată? Deci spuneţi cu avionul, şi cu avionul civil de pe Henry Coandă.

H: Absolut.

Nic: Absolut. Am stabilit ...e stabilit tehnic cum. Deci, rugămintea ar fi să...să-mi daţi varianta corectă. Că noi tehnic am stabilit. Şi vă repet. E tehnic. Unde nu minte nici satelitul, nu minte nici...operatorul. Prin satelit.

H: Nu vreau să-mi fac altă identitate. V-am zis: am făcut-o când am plecat din Bucureşti până la Beirut, pentru că trebuia să risc, şi asta era urât, dar deocamdată nu am de ce.

Nic: Dar apropos, pe ce paşaport aţi plecat, cine, ca stat? Ce paşaport?

H: Paşaport românesc

Nic: Nu era de dincolo?

H: România scrie pe coperta lui.

Nic: Ce culoare are?

H: Culoare românească avea. Imaginaţi-vă că orice altă cetăţenie decât asta îi trebuia viză de şedere, să fie valabilă, să se bage în computer, cel mai bun era românesc.

H: Varianta este una singură, o ştie şi alţii de acolo, dar nu are cum să vă spună niciodată.

Nic: Da' mai ştiu şi alţii?

H: Da, mai ştiu şi alţii (râde) păi, cei care...care au făcut-o ştiu, nu? Doar nu am..zburat?

Nic: Or fi ştiind, dar..putea să fie şi...cum aţi spus...prin...Otopeni, înseamnă că aţi avut un paşaport...altul! aţi avut un alt paşaport, nu? Eliberat de anumite autorităţi. Altfel, cum puteaţi să ieşiţi?

H: Trebuia să am un document...

Nic: Şi în ce zi aţi ieşit?

H: Nici într-un caz nu e ziua aia (râde).

Nic: Mai devreme sau mai târziu? Mai târziu?

H: Da, mai târziu.

Nic: Mai devreme?

H: Nu, nu, mai târziu decât data aia!

Nic: A!, mai târziu.

H: Mult mai târziu

Nic: Filajul îl ştiaţi, îl ştiaţi dinainte?

H: Dar era cu mine, domnule Nic.

Nic: Păi cum, că zice că nu v-a filat nimeni? Ei...de aici şi cu mărcile maşinilor şi cu numerele, ce! (...)

Nic: Păi cu ce aţi plecat până la urmă?

H: Am plecat cu paşaport românesc valabil. Cu poza mea şi cu alt nume.

Nic: Cu alt nume, nu s-a uitat nimeni la ea?

H: Poza mea, cu alt nume şi cu alt look.

Nic: Alt look? V-aţi pus perucă, ce v-aţi pus? V-aţi lăsat barbă? V-aţi făcut şeic sau ce?

H: Haideţi, haideţi că v-am spus cam multe. Şeic nu puteam să mă fac cu paşaport românesc. (...)

H: De plecare...am anunţat persoane apropiate.

Nic: Îmi spuneţi de filaj, dar cine era filat? Că nimeni nu îşi asumă răspunderea acestui filaj.

H: Păi dacă nu îşi asumă să fie sănătos.

H: Umblă filajul după copii sau după Violeta (Pârvan-concubina sirianului-n.r.) sau după alţii. Pentru ce? La ce? Să arate că lucrează...eu aş fi vrut să o înregistrez pe aia mică, că problemele mele de sănătate nu se ştie cât şi cum. Că vroiam să o declar să fie oficial înregistrată că, dacă Doamne fereşte eu dau colţul, să aibă şi ea parte, ca şi ceilalţi, să aibă dreptul la moştenire. Dacă venea aia mică cu Violeta, transmiteam ceva veşti legate de ce se întâmplă. Aveam de transmis câteva mesaje legat de chestia asta cu plecatul şi cu...

H: Asta sper eu să pot face bine pentru România şi de la distanţă, pentru că acolo am crescut, de la 18 ani.

H: V-am spus, am plecat prin aeroport, cu paşaport, frumos.

Nic: Înţeles, frumos, parfurmat şi prin aeroport, am înţeles, dar toată lumea zice că asta e diversiune, că nu aveaţi cum să plecaţi aşa, că erau filtre, erau camere video. Cum v-aţi dechizat, v-aţi deghizat?

H: ... o să vedeţi, o să vedeţi că probele mele sunt mult mai puternice decât simplele presupuneri că a folosit cartela x şi cartela aia y", se arată în transcrierea convorbirilor.

Hayssam: În Liban vă aştept, rămân pe loc!

"Nic: Trebuie să îmi iau o perioadă de concediu, să mă duc nu ştiu pe unde, prin Egipt sau prin Dubai. Sunt şi eu terminat şi cu nervii şi cu toate alea. Am anchetă pe mine şi la CSM şi de la Parchetul General. De la toată lumea. Mă acuză că am luat şpagă, că am luat una, că am luat alta, că am făcut, că am dres.

H: Sunt în siguranţă. Dacă e să mor, mor aici.

Nic: Aici unde înseamnă? Deci, dacă va trebui să vin spre dumneavoastră, cum vom proceda?

H: La Beirut este încă embargou. Puteţi veni la Damasc şi vedem noi după aceea.

Nic: Păi acolo nu m-aş prea duce că acolo sunt cunoscut de autorităţi şi mă iau imediat la ochi. Am fost la zilele Ambasadei Siriei, am fost şi în partea cealaltă, am fost şi acolo. În principiu, acolo în Siria, nu.

Nic: Deci când spuneţi că aveţi actele, în zece zile sau când spuneţi că le aveţi atunci facem întâlnirea şi pentru acte şi pentru asta.

H: O să trimit eu om să meargă acolo.

Nic: V-am zis când primiţi actele, că nu fac două drumuri. Atunci vin şi le lămurim pe toate.

H: Eu vă aştept să.. am mai primit un document care v-ar fi chiar de folos. Chiar cu povestea asta cu Alexandria, Tartoussi...chestii din ăstea. Un document oficial care dovedeşte că poveştile astea sunt poveşti.

N: Document oficial cu ce?

Nic: Trimit o copie după el. Le lămurim toate când ne vedem.

H: Până atunci sper să am rezultatele cu băncile astea.

H: Nu e o problemă, că fac eu cale bună, nu vă faceţi probleme. Dacă e ca să nu se ştie cei de la Ambasadă puteţi pleca fără viză.

Nic: E cam riscant

H: Mergeţi fără viză, vă aşteaptă cineva acolo, vă ia fără viză, fără nimic, nu e nicio problemă.

Nic: Am nevoie de un loc unde să stăm liniştiţi, nu să-mi cadă bombe în cap şi astfel de ...undeva unde să nu bată la ochi...adică să pot să fac un concediu...

H: Da, binenţeles, nu vă faceţi probleme. Vă fac eu un program care să vă placă, luaţi-vă familia, prietenii, copiii.

Nic: Cei din Damasc mă cunosc. Deci eu în Siria nu mă pot duce pentru că e securitatea siriană acolo, nu am încredere în sirieni.

H: Credeţi-mă că intraţi cinstit, fără să ştie nimeni că aţi intrat. Nu aveţi decât să veniţi fără viză.

Nic: Nici cu viză. Nici fără viză. Nici dacă vin cu elicopter...sunt cunoscut acolo.

H: Vreţi să vă fac invitaţie oficială?

Nic: Unde?

H: Nu, nu, vreţi să vi se facă o invitaţie oficială. Dacă vreţi se poate face, ca să ştiţi că veniţi în calitate oficială, fără probleme. Că aşa n-are nimeni ce să, dacă vi se, dacă vă spun eu că nu.

Nic: Nu, deci asta o excludem din start, nu pot.

H: Dacă vreţi puteţi intra în calitate oficială, anunţaţi prin ambasadă, nu au, nu e niciun fel de problemă, că vă imaginaţi că nu se trezeşte nimeni să vă supere, dar nu are de ce, nu are nici un motiv. Cel mai sigur loc este la Damsc. Vreţi la Beirut, la Beirut. Oriunde vreţi în staţiune, staţiune, nu vă deranjează nimeni, nu vă întreabă nimeni nici de unde veniţi, nici de unde plecaţi. Eu v am spus, nu am decât buletin, cu buletin nu pot să mă duc decât colo-colo, n-am unde.

Nic: Deci în afară de Liban şi Siria nu doriţi

H: N-am act, n-am act deocamdată. Dacă vreau pot să fac şi pot să mă duc oriunde, pot să vin şi în Bucureşti şi să mă şi întorc, dar nu am de ce să risc deocamdată.

Nic: Nu în Bucureşti, dar ziceam o zonă neutră, o zonă pe care să o ştiu şi eu cât de cât.

H: Nu vreau să fac o altă identitate ca să pot să mă învârt aiurea, n-am de ce deocamdată...faceţi aşa: luaţi un bilet, îl plătesc eu, cumpăraţi un bilet pentru Bodrum, pentru Antalya, o săptămână, şi plecaţi frumos cu avionul, fie că e charter până în Antalya, fie că e normal până în Istanbul, şi luaţi un alt avion şi aterizaţi la Damasc, dacă vreţi să vină cu o maşină să va ia de unde sunteţi. Nic: Păi acolo nu m-aş prea duce că acolo sunt cunoscut de autorităţi şi mă iau imediat la ochi. Am fost la zilele Ambasadei Siriei, am fost şi în partea cealaltă, am fost şi acolo. În principiu, acolo în Siria, nu.

Nic: Mi-am riscat cariera şi bunul renume şi ce o mai fi rămas din el. Atunci am apărut în faţă, am cerut, v-am crezut că sunteţi bolnav. Am zis că lucrăm şi aşa mai departe. Răspunsul dumneavoastră a fost cu plecarea, ceea ce tot ce-am susţinut eu la vremea respectivă în faţa cuiva s-a dus pe apa sâmbetei, că nici dracul nu mă mai crede acum.... Am o oarecare reţinere faţă de dumneavoastră. Nu pot să mă las în mâna dumneavoastră acolo, că nu sunteţi nici Papa Benedictus şi nici ceilalţi.

H: Domnule procuror, deci ascultaţi-mă! Ultima chestiune trebuie să vă gândiţi că v-aş face vreun rău.

Nic: Păi nu neapărat dumneavoastră ... E vorba de spaţiul sirian.

H: Criminal nu sunt, duşmănos nu sunt, nu sunt sadic. Dacă e de făcut rău se putea face rău şi când eram în puşcărie şi când eram liber şi când.. oriunde. Deci, nu ... Dacă vreţi să veniţi oficial, eu vă fac terenul să veniţi oficial. Vreţi să veniţi neoficial, eu vă garantez cu viaţa familiei mele acolo că nu vă supără nimeni.

H: Veţi fi protejat, bine venit, bine tratat.

Nic: Eu în Siria nu intru, clar. Eu în Siria nu. O pornim împrejur, putem. Dar eu în Siria nu intru.

H: Împrejur, atunci în Liban. În Liban vă aştept. Rămân pe loc şi vă aştept. Maşini, gacici, cântăreţe, dansatoare, ce vreţi. Stăm şi ne distrăm. Suntem păziţi, nu ne atinge nici cerul.

Nic: Aoleo, de cine suntem păziţi?

H: De oamenii care primesc bani, de cine? Aici nu este securitate ca în Siria, înţelegeţi?

Nic: Cum e, cine are bani are securitate?

H: Nu e, nu-i siguranţă ca în Siria. În Siria poţi să mergi la două noaptea unde vrei tu, nu te supără nimeni, n-are nimeni curajul să se mişte. Deci, vă repet, dacă vreţi să veniţi în calitate oficială veniţi. Anunţaţi, fără probleme, ştie statul că veniţi, vă primeşte alt stat.

Nic: În calitate oficială trebuie să am un scop ca vizită, să stau de vorbă cu preşedintele. Ca vechi prieten ce suntem, eu cu Bashar, na.

H: Relaţiile între noi şi Iordania nu sunt bune. Nu prea avem control acolo.

Nic: N-aveţi relaţii bune cu iordanienii.

Hic: Nu, nu, nu.

Nic: Şi la care spital sunteţi, în Beirut sau în Damasc.

H: Nu, la Beirut. La Beirut fac, la Universitatea Americană. Un american mi-a prescris tratamentul.

Nic: Păi conaţionalul dumneavoastră, Zaher, spune că sunteţi la Damasc la spital.

H: ...De unde eşti te rog frumos, şi la ce spital. Dacă ştie eu vă dau un milion de dolari.

Nic: El zice că ştie.

H: Dar e un prost, îl ia gura pe dinainte. Ascultaţi-mă, că este un prost. Zaher este un prost. Zaher, dacă nu era prost, nu ajungea până aici. Dacă nu era prost, îl ia gura pe dinainte.... puşcărie de patru ori. Asta e.

Nic: Oficial nu pot să vin decât în Beirut şi în Damasc.

H: Deci eu vă spun că deocamdată nu am de gând să intru oficial în Siria.

Nic: Atunci e posibilitatea în Liban. Dar numai la ambasadă.

H: Eu nu am un act la mână să intru în ambasadă. Dacă vreţi în Siria.... Am un buletin, buletinul meu de copil.

Nic: Şi cu buletinul ăla vă puteţi mişca?

H: Păi de ce să nu pot? Aici e recunoscut în Liban. Aşa cum buletinul libanez e recunoscut în Siria. Oficial v-am spus că nu pot eu să mă duc în Siria. Aici e toată problema. Neoficial pot să mă duc, să mă întorc.

Nic: Aţi primit ceva documente?

H: Da am primit din 1997.

Nic: Câte sunt, câte aveţi?

H: Ce v-am dictat eu, am primit oferta şi aştept acum să treacă alegerile, ştiţi, că în ţara aia se fac alegeri. Da, am oferta faţă de Romtehnica. Mi-au trimis-o. M-au rugat să am un pic de răbdare, să treacă alegerile acum, câteva zile. Trec alegerile şi mi le trimite. Şi aştept şi de la bancă, cu omul ăla. Persoana aia este în Siria acum şi este dispusă.... este persoana care făcea transferurile pentru persoanele pentru care m-aţi întrebat.

Nic: Vedeţi că Blaga (Vasile Blaga-fost ministru de Interne-n.r.) a confirmat că dumneavoastră staţi în Siria, şi are date certe că sunteţi acolo, aşa spune el. H: Poftim?

Nic: Blaga, ministrul de interne.

H: A spus ...eu sunt mai prost decât...blaga.

Nic: A spus că sunteţi în Siria şi are date certe că sunteţi acolo, aşa spune el.

H: Ce..datele astea certe? Eu nu am nicio problemă să mă duc înapoi în ţara mea, dar deocamdată stau la tratament...nu am de ce să mă plimb de colo, colo, mi-am făcut o supergagică aici şi stau cu ea, ce să fac?

Nic: Cu ce? Ce aveţi?

H: Zic că mi-am făcut şi eu o gagică, o câtăreaţă super, prezentatoare de modă, ea mă îngrijeşte, pierd timpul cu ea, ce să fac?

Nic: Aia e de bine, aia e de bine.

H: Păi ce să fac? Dacă mi-aţi blocat şi femeile şi copiii, ce să fac acum?

Nic: Păi şi cu cine mai aveţi graniţă? Siria cu cine? Are Irakul, iordania, Turcia, nu?

H: Are Irak, Turcia, Iordania. Deci v-am zis, cu buletinul nu mă pot duce în ţările astea.

Nic: Nici în Iordania nu puteţi, că Iordania este totuşi mai apropiată.

H: Nu se poate cu buletin acolo, trebuie paşaport. Ştiţi bine că nu am paşaport. Păi, îl aveţi dumneavoastră - acum, că nu, le aveţi pe amândouă şi pe ăla românesc şi pe ăla sirian.

Nic: Păi îl am, le am pe amândouă, dar şi cel diplomatic, partea aia de corp dimplomatic ce aveaţi, legitimaţia aia, să v-o dau înapoi. Nu ştiam eu de ce o vreţi înapoi, că v-ar fi folosit. Trebuia să bănuiesc eu de atunci.

H: A, nu, păi aia, staţi liniştit, că mi-am făcut alta nouă, nu vă faceţi probleme", se arată în transcrierile convorbirilor depuse la dosar.

Hayssam spune că a fost filat permanent şi că a fugit din România din cauza presiunii

"Nic: Dar totuşi, în ce, în ce a constat presiunea asta?

H: Păi, presiunea asta, ori îl ataci, ori noi facem în aşa fel să vii înapoi

Nic: Înapoi la închisoare, nu?

H: Bineînţeles.

Nic: Şi cum? Telefonic sau au venit spre dvs. sau cum?

H: Nu, nu. Ne-au venit oameni, ne-au venit oameni şi...

Nic: Au venit şi prin Hrebe?

H: Nu, nu, nu, nu, nu. Au venit alţii, o să vă povestesc eu.

Nic: Adică au venit din partea aceea, din partea cealaltă?

H: Da, de acolo.

Nic: Şi era legat...

H: Pot...

Nic: Da.

H: Ori îl, ori îl ataci, de ce nu faci declaraţii, de ce nu dai şi pe el şi pe ăilalţi, bineînţeles, ştiţi că pe partea ailaltă mă tot primeau şi nu mă duceam.

H: Şi aicea de ce nu vorbeşti cu presa, de ce nu... d-ăia... uite-aşa, dădeau şi sugestii, ce... Şi am zis: Doamne, nu pot să fac aşa ceva pentru... un om care m-a ajutat şi şi-a dat girul. Nu pot.

Nic: Şi altă soluţie nu aveam? Nu puteaţi să-mi spuneţi atunci ca s-o rezolvăm? Cu presiunea.

H: Deci, mă... deci, presiunea... mai ales că v-am spus, cu judecătoarea asta care... ei mi-au dat nişte elemente care s-au confirmat, nu ştiu dacă a fost chiar aşa sau dacă a fost o coincidenţă care m-a convins că aşa este.

Nic: Da. Şi care erau coincidenţele?

H: Păi, la termenul aşa o să fie aşa, la temenul aşa o să fie aşa.

Nic: Da. Of, of, of! Şi cu sănătatea, aicea inclusiv se neagă tot, c-aţi fi bolnav, că totul este trucat.

H: Ee, ăsta acuma, mă rog, pe scena politică ştiţi că fiecare vrea să arunce această pisică, nu? Că am ajuns o pisică de-aia moartă, pe care vrei să-l superi, dai cu ea în braţe.

Nic: Păi sunteţi o pisică neagră şi înfoiată, nu o pisică moartă.

H: Da. Păi şi pe care vrei să-l ...

Nic: Se zice de cutremurul Hayssam, ce-a făcut Hayssam, tsunami Hayssam.

H: Ce, vedeţi că ăstea sunt nişte măgării, că altceva nu pot fi... Nu pot fi... Pe scena politică vrea s-o folosească. Dar, părerea mea, cum a procedat profesorul foarte bine, că a sărit la gâtul lor chiar dacă şi-a sacrificat nişte oameni pe care, în afară de şeful dvs., meritau ei.

Nic: Da. Da, bine.

H: Şi ceilalţi meritau soarta, pentru că prea s-au folosit de toate, prea au făcut ce-au vrut ei. O să vorbim multe şi chestiunile ălea cu... măgăria aia când a venit profesorul că ei au dejucat un atentat la viaţa lui, că au făcut, că au dres, toate sunt nişte minciuni. Da.

Nic: Mă rog, aia nu-i treaba noastră. Aveţi...

H: Poftim?

Nic: Aveţi... Zic, aia nu-i treaba noastră cu... Treaba noastră era alta.

Nic: Pe Beuran l-aţi auzit ce a zis?

H: Nu ştiu, nu am vorbit.

Nic: Că nu era grav, că puteaţi sta liniştit şi acolo, la beci. Deci inclusiv medicii au sărit la...

H: Dacă s-a văzut cu banii în buzunar! Dacă s-a văzut cu banii în buzunar! Ce să facem?

Nic: Deci, se contestă, se zice că sunteţi sănătos tun, aşa, o mică gripă.

H: Deci, cine face afirmaţii din astea, să-i dea Dumnezeu boală cel puţin ca a mea!

Nic: au fost înainte de a pleca...deci prin iunie, aşa, dacă vă aduceţi aminte, la dvs. la vila de la Snagov, două persoane într-un logan albastru. De unde erau?

H: O să vă spun. Au fost. Aşa e.

Nic: Deci au fost.

Nic: Şi cu cristi burci ce aţi vorbit? Aţi vorbit şi cu el, nu?

H: Ştiţi şi de ăsta.

Nic: Şi de ăsta.

H: M-am întâlnit cu el, da, da, sigur că da. Înainte de a pleca. Da, dar nu legat de... chestia asta. Eu am declarat familiei de 3 ori că mă duc la el, dar de fapt am fost o singură dată. În rest...mi-am vazut de treabă. O să vă povestesc, nu vă grăbiţi.

Nic: Dar acuma în perioada asta aţi fost monitorizat erau pe urmele dumneavoastră?

H: Da, da, da.

Nic: Deci erau?

H: Da.

Nic: Şi cum aţi reuşit să plecaţi dacă eraţi monitorizaţi?

H: Păi ce, nu-i vedeam indiferent cât de profesionişti erau, tot îi vedeam.

Nic: Şi v-au ajutat şi ei?

H: Pe o parte într-un loc. Deci v-am zis că asta a fost discuţia. Doamne uite facem? Şi zic: Bine domne uite aşa dacă vreţi, dacă vreţi să fiţi liniştiţi faceţi aşa cum zic eu! Bine facem şi...

Nic: Şi acolo trebuia dată declaraţia? (Convorbirea se întrerupe)

H: Cei care...cu care am vorbit şi cu care am plecat mi-au dat mai multe indicii la care mi-au spus că aşa se va întâmpla. Dar cei de la servicii se jucau în continuare şi vroiau să arate că în continuare sunt buni şi tari. Şi în continuare, în realitate, dvs aveţi dosarul şi ştiţi f bine, nici cea mai mică probă nu o au împotriva mea. Cu toate afirmaţiile care le-au făcut.

H: L-am supravegheat, că e spion, că e securist, sirian, că face spionaj sirian, că face toate drăciile. Dvs aveţi acces la toate. Ştiţi bine şi eu stau în faţa oricui, nu au nici cea mai mică probă împotriva mea.

Nic: Cu ce n-au probe?

H: Cu tot ce spun. Toate afirmaţiile.

Nic: ...sunteţi super-spion.

H: Domnule procuror, iată că aţi căzut la mijloc. Şi aşa se întâmplă. Jocurile politice sunt prea, prea periculoase pentru noi. Sunteţi un om de bună credinţă.

Nic: Păi eu nu am avut treabă cu jocul politic, mi-am făcut treaba pe dosar.

H: Nu ştiu cine a dat un zvon, că trimit ăştia cinci ofiţeri! Să vină să mă caute aicea, mă. Pleacă şi cu câte o rachetă în fund. Poate să vină că îi execută ăştia imediat cum...Doamne fereşte!

Nic: Aveţi şi miliţii?

H: Nu, nu, nu domnu „Nic”! Noi suntem crescuţi acasă, nu suntem oameni de...o să aveţi ocazia să ne cunoaşteţi bine, să cunoaşteţi familia! Sunt oameni atât de paşnici, atât de cuminţi, nu imaginaţie care se dau...În acelaşi timp, procurorul Nastasiu îi spune lui Hayssam, pe parcursul discuţiilor la telefon, că fuga sa i-a periclitat cariera.

"H: Deci, eu sper să pot să vă ajut de aicea în aşa fel să staţi pe poziţii şi să fiţi chiar pe poziţii mult mai bune.

Nic: Uf! Cu poziţia, ce să mai zic, poziţia mea e aşa în...

H: Eu îmi imaginez că acuma...

Nic: E în derivă.

H: O să fie o perioadă de asta, dar... mă rog, ştiţi bine că toate ăstea...

Nic: Toată lumea, toată lumea arată cu degetul spre mine: Tu ai garantat că totul e în regulă, tu ai garantat că face treabă... Şi uite ce-am păţit dacă am mers pe mâna ta.

H: Puteţi garanta că voi face treabă, aşa cum v-am promis. N-aveam niciun motiv, dacă nu era aşa n-aveam niciun motiv şi să vă... lăsam totul aşa în ceaţă şi asta e. Dar, nu, nu sunt genul, nu sunt omul.

Nic: Da

H: Domnul Blaga a fost, făcut ieri o declaraţie de ceva, de...

Nic: Da, da, da. A zis că eu sunt principalul vinovat.

H: Da. Am văzut că ai..., dar nu, o să vedeţi că o să se convingă că nu este aşa şi că a făcut o greşeală.

Nic: ... este treaba dânsului, nu, nu intru în...

H: Poftiţi?

Nic: Nu intru în polemici cu ei, nu... e treaba lor ce zic.

H: Deci, eu vă garantez că o să fie treaba în aşa fel încât să găsească că sunteţi persoana potrivită şi chiar va trebui să fie mai bun.

H: Eh, mă rog, poate îi spuneţi. Domne, fă în aşa fel... că i s-a cerut să facă ceva că... avea ceva el în... în custodie, Domne, procedează într-un fel. Domne, m-am consultat şi...face presiuni din astea.

Nic: Lăsaţi-l, acuma chiar că nu mai contează.

H: Îhî.

Nic: Da. (Convorbirea se întrerupe)

Nic: M-a afectat personal foarte tare, m-au revocat, m-au schimbat, m-au făcut, m-au batjocorit în toate felurile şi modurile

Nic: Păi prea bine nu sunt. Ăştia de la CSM tocmai comunică că vor deschide ancheta, că vor înainta disciplinare, că de ce am pus concluzii pe un raport, raportul acela de medicină legală când cei de la penitenciar spuneau că nu trebuia. Din astea se reproşează. Tot ce am făcut în instanţă.

H: Când e nevoie îmi spuneţi unde să dau şi acolo dau. Dar dau şi doare de data asta

Nic: Nu trebuie să daţi niciunde. Păi nu-i de dat. Să ne facem noi treaba, aia este toată.... Măcar să....

H: Vă repet, pentru mine sunteţi singura persoană faţăde care mă simt obligat, că m-aţi ajutat, aţi fost lângă mine, alţii au fost, au avut alte interse ale lor politice şi nu mă intersesează, fiecare şi-a făcut treaba şi asta e.

Nic: Binenţeles, zona politică pe mine chiar că nu mă intersează, eu ce-am făcut, am făcut...

H: Deci dumneavoastră pot să spun că sunteţi omul care m-a ajutat omeneşte, din punct de vedere umanitar în primul rând, şi al doilea profesional.

Nic: Umanitar, dar vedeţi cum se interpretează. Deci eu mi-am dovedit buna-credinţă în acel moment! Că momentul când am ieşit în instanţă...am ieşit eu...mi-am asumat întregul risc...asta a fost şi...de data asta am şi ieşit eu la vremea respectivă, ca să nu fiţi nici păcălit, nici jumulit, nici...una, nici alta! Deci am avut în vedere o dată, faptul că...v-am ...am avut...să vă trataţi, că eraţi bolnav, ceea ce se contestă şi acuma! Zice toată lumea că...că sunt eu mai bolnav decât dumneavoastră!

Nic: Vreau să aud şi eu motivul ăla întemeiat. Ca să mă liniştesc şi eu. Că nu mai dorm noaptea!

H: Sunt un om credincios. Când mă aliez undeva, acolo sunt. Şi probabil că...câţiva ani buni am dovedit că am fost foarte fidel.

Nic: Aţi fost fidel într-o parte. Aţi fi fost. Dar la mine...mi-aţi făcut pocinogul.

H: Acuma, acuma, sunt şi voi fi în continuare şi în parte dvs şi în partea unde trebuie.

Nic: Vă daţi seama că nu mai am încredere ca înainte. Nu aveam nevoie de altceva decât să lucrăm.

H: Ştiu, ştiu foarte bine.

Nic: Pentru că vroiam să facem puţină curăţenie în ogradă. Adică, puţin să mai...rechinii ăştia cer, au supt cât au supt, să mai ia şi câte o pauză, aşa mai lungă. Dacă e posibil. Eu v-am acordat...că aici a fost punctul meu slab şi mi-o reproşez mie...V-am acordat din start buna credinţă, din 26 aprilie şi nu mi-am luat măsurile...trebuia să-mi iau măsuri draconice de...de supraveghere. Deci, asta mi-o reproşez eu. Deşi nu este vina mea.

H: Au fost, ascultaţi-mă că au fost.

Nic: Păi nu au fost, dacă aţi plecat. Unde au fost? Dacă vă puneam unul, poliţist, să stea în casă cu dvs. Ce puteaţi, unde plecaţi...venea cu dvs peste tot.

H: să stea cu mine în casă? (râde)

Nic: Vă puneam o poliţistă, ca să fie şi mai interseant şi gata. Oricum mi-aţi dat o lecţie pe care nu am s-o uit toată viaţa.

H: Da’ vă imaginaţi câte lecţii am luat eu? Şi câte lecţii aş putea să dau dacă mă pun! Dar nu mă intersează. Acum în situaţia şi în poziţia în care sunt pot să dau multe lecţii şi la multă lume, multă lume, dar nu mă intersesază!

Nic: Mi-am riscat cariera, bunul renume şi ce-o mai fi rămas din el.

H: V-am spus, am plecat prin aeroport, cu paşaport, frumos. Vedeţi că lucrurile se precipită, deci lucrurile se schimbă deja de la o zi la alta! Încep serviciile să spună adevărul, că e că nu e, e albă, e neagră ...

Nic: Cu ce?

H: Cu multe chestii.

Nic: Păi am văzut că nu sunteţi terorist, deci nu...