SALVEAZĂ CRĂCIUNUL. Mădălina se întreabă uneori de ce i-a pus Dumnezeu un viitor greu în faţă. „Nu mă las până când nu fac un doctorat”

de Raluca ION, Diana Marcu Postat la: 15.12.2011 19:24 Ultima actualizare: 19.12.2011 14:02

Foto: Mediafax / Silviu Matei

Mădălina a ajuns în Valea Screzii, în centrul social condus de părintele Nicolae Tănase în urmă cu aproape zece ani. Avea doar 5 ani şi un metru înălţime. Pe atunci, era doar o fetiţă care îşi pierduse mama cu trei ani şi jumătate în urmă. Astăzi este premiantă, e elevă în clasa a noua la o şcoală de renume, e jucătoare de handbal în echipa liceului, ştie să schieze şi îi coordonează la cor pe copiii mai mici din tabără. Locuieşte într-una din casele din Valea Screzii, cea a "şcolăriţelor", cu încă şapte fete şi o mamă aflată în dificultate şi copilul ei. Acolo am găsit-o într-o după amiază, făcându-şi conştiincioasă temele aşa cum face în fiecare zi a săptămânii.

"Mama a murit şi noi am rămas cu bunica. Avea o pensie foarte mică, era bolnavă şi nu putea avea grijă de noi", povesteşte fata rămasă fără mamă pe când avea doar un an şi jumătate. De tatăl ei nu ştie nimic. Nici măcar cum îl cheamă.

Aşa că ea, împreună cu cei doi fraţi mai mari au ajuns în grija Direcţiei pentru Protecţia Copilului care le-a găsit locuri într-un centru de plasament. "Am trăit acolo momente groaznice, dar şi momente frumoase. Îmi amintesc că mâncam Dero, şi ziceam că este lapte", spune ea. "Era unul din momentele groaznice, nu?", o întrebăm. "Nu, nu", vine răspunsul Mădălinei."Era unul din momentele frumoase. Momentele groaznice erau atunci când ne băteau şi nu ne dădeau să mâncăm", îşi aminteşte.

De acolo a ajuns, pentru şase luni, la o familie din Târgu Jiu, care o trata ca pe copilul lor. "E cel mai greu să nu ai o mamă care să îţi fie alături şi să îţi arate că te iubeşte. Oamenii aceia m-au tratat ca o familie, ca şi cum ar fi fost părinţii mei. Dar n-am putut să stau la ei. Aşa a vrut Dumnezeu. Bunica nu a fost de acord să stau departe de fraţii mei. Aş fi vrut să păstrez legătura cu acea familie, dar Protecţia Copilului mi-a interzis să iau legătura cu ei", continuă ea.

"Nu i-am uitat", povesteşte Mădălina. "Aş vrea să-i am aproape", spune adolescenta despre cei i-au fost părinţi o jumătate de an. "Aveau şi ei copii, mari, doi băieţi şi o fată. Băieţii erau plecaţi din ţară", iar fata lor a adoptat-o rapid pe Mădălina: "De parcă aş fi fost sora ei."

Mărturiseşte că nu a înţeles atunci de ce nu a fost lăsată la Târgu Jiu, în familia aceea. "Nu am ţinut cont că fraţii mei mă voiau cu ei, că aveau nevoie de mine, să fim o familie. Abia mai târziu mi-am dat seama", spune copila. Vorbeşte grav, deşi timid, iar trupul ei firav duce invizibil o povară.

În Valea Screzii a ajuns în urmă cu zece ani. Aici a mers la şcoală, iar liceul a fost urmarea firească pentru copila premiantă de când se ştie. Mai grea a fost acomodorea cu lumea de la oraş, cu viaţa la liceu. "Mi-a fost greu să mă acomodez", povesteşte Mădălina. "Cu profesorii, cu colegii. Nu îmi ziceau direct, dar eu aşa simţeam; că mă judecă. Mă întrebau Tu stai la părintele, nu? şi se strângeau între ei şi vorbeau, dar nu m-a deranjat asta", continuă copila. Bravează.

E bună la matematică, la engleză şi la franceză. De fapt, materiile astea îi plac cel mai mult. Visează să aleagă Contabilitatea sau Limbile Străine. Nu s-a decis încă, dar ştie sigur că nu se lasă până ce nu va avea un doctorat. Când se întâmplă, rar, să ia o notă mai mică la şcoală se gândeşte la viitor. "Mă gândesc de ce Dumnezeu mi-a pus viitorul ăsta greu în faţă şi de ce trebuie să-l duc singură". Pentru că, cel mai greu, pentru Mădălina e că nu are cui să spună mamă.

Nu se plânge şi nu vorbeşte despre sine. Iar ce are de dăruit împărtăşeşte cu cei mici, cu copiii din tabără care o apucă de mână şi îi zic simplu, ca un alint, Mădă. "Mă înţeleg mai bine cu copiii mai mici decât mine. Simt că am mai multă dragoste să le ofer şi îmi e mai uşor să vorbesc cu ei. Altfel decât aş vorbi cu un copil de 15 sau cu unul de 20."

Nu-i plac aglomeraţia şi incendiile. Iar la Valea Screzii a trecut deja prin două focuri în nici măcar o săptămână. Acum câteva zile, de la o petardă, tot fânul din tabără a ars, la fel şi faţada unei case. "Iar acum.." Lasă ochii în jos. "Acum a ars clubul de joacă, sala de mese, bucătăria şi cămara cu alimente. S-a făcut totul scrum în doar patru ore", povesteşte Mădălina.

Când marţi dimineaţă a auzit de foc, Mădălina s-a dus la copii. "Cei mici erau speriaţi, plângeau, nimeni nu dormea. Nu puteam să-i las aşa. Aveau nevoie de mine".

Două ore mai târziu avea să-şi ia rucsacul în spate şi să se ducă la microbuzul care o ducea la liceu. A leşinat în staţie. A fost prea mult pentru copila premiantă.

Gândul şi Ştirile Pro TV au decis să înceapă din această seară campania Salvează Crăciunul. Vă chemăm pe toţi să faceţi un gest cât se poate de simplu. Intraţi pe pagina specială salveazăcraciunul.ro şi daţi-i Like de pe contul vostru personal de Facebook. Sponsorii campaniei, Fundaţia Vodafone, Alico România şi Volksbank dau pentru fiecare Like câte un euro pentru copiii din Valea Screzii şi Valea Plopului. Vizitaţi şi pagina specială de Facebook.

Intră în comunitatea Facebook Gândul, locul unde ziarul vorbeşte cu tine