Metodă Specialiştii recomandă excizia chirurgicală a glandelor sudoripare

Mirosul urât de transpiraţie indică existenţa unor boli endocrine

Sudoarea patologică „ascunde” chisturi ovariene şi tumori

Nimic nu se întâmplă în organism care să nu fie controlat endocrin

1 foto 0 audio 0 video 0 alte fisiere

Transpiraţia, un indicator al stării de sănătate

Persoanele care au o igienă riguroasă şi, totuşi, transpiră abundent, emanând un miros neplăcut, pot suferi, de fapt, de anumite afecţiuni endocrine, sunt de părere specialiştii. Disfuncţiile glandei tiroide (hipertiroidia), ovarele polichistice sau tumorile ovariene ori suprarenale sunt numai câteva dintre aceste boli. În procesul transpiraţiei, şi pubertatea devine un factor declanşator. „Transpiraţia urât mirositoare – sau bromhidroza, cum o numesc medicii - apărută la persoanele care se spală regulat face parte din procesul de sexualizare. Ea debutează la pubertate, din cauza hormonilor androgeni. De aceea, copiii nu au o transpiraţie cu iz neplăcut, pentru că la ei, aceşti hormoni nu sunt încă activi”, explică prof. univ. dr. Constantin Dumitrache, medic primar endocrinolog în cadrul Institutului Naţional de Endocrinologie C.I. Parhon.

Specialistul spune că această sudoare abundentă mai poate apărea şi la bărbaţii cu surplus de testosteron, la femeile care se confruntă cu procesul androgenizării (excesul de hormoni masculini le conferă femeilor o tentă de masculinizare, manifestată prin căderea părului de pe cap şi apariţia acestuia în zone precum faţa, gâtul), la persoanele cu acromegalie (boală endocrină care se manifestă prin dezvoltarea exagerată a corpului şi membrelor, din cauza unei hipersecreţii a hormonului hipofizar de creştere).

Acelaşi lucru s-a observat şi la oamenii care suferă de boli în care dimensiunile glandei sudoripare cresc sau la cei cu afecţiuni care se caracterizează prin scăderea secreţiei glandelor sebacee şi sudoripare. „Nimic nu se întâmplă în organism care să nu fie controlat endocrin”, concluzionează prof. Dumitrache.

Deodorantele medicale şi bicarbonatul, cele mai eficiente

Atunci când transpiraţia este exagerat de mare vorbim deja de o afecţiune numită hiperhidroză. Odată cu înaintarea în vârstă însă, transpiraţia abundentă îşi pierde din iz. „Ovarul e funcţional până în jurul vârstei de 50 de ani. Odată cu instalarea menopauzei, când scade activitatea ovariană, se diminuează şi transpiraţia cu iz urât”, susţine medicul.

În mod normal, transpiraţia este inodoră, deci ea nu miroase, pentru că este o soluţie de apă amestecată cu electroliţi – substanţe chimice care se elimină din organism. „În momentul în care începe să miroasă, este din cauza florei, a microbilor de la suprafaţa pielii – axile, picioare”, spune dr. Carmen Curea, medic primar dermatovenerolog la Spitalul Clinic Colentina. Specialistul spune că, în activitatea sa, a întâlnit şi cazuri de transpiraţie... albastră. Sudoarea colorată sau cromhidroza, cum o numesc medicii, este transpiraţia roşie, maronie, gri, violacee sau albăstruie, care poate apărea la nivelul pleoapelor, sânilor, axilelor şi, ocazional, pe mâini şi membre.

Cromhidroza poate fi cauzată de ingestia sau absorbţia anumitor substanţe - precum bacterii producătoare de pigmenţi, de exudarea sângelui în glandele sudoripare sau de către microorganisme ce produc coloraţii, prezente în aceste glande. Ca remedii pentru transpiraţia urât mirositoare, dermatologii recomandă spălarea frecventă cu apă şi săpun, epilarea axilelor, utilizarea antiperspirantelor şi a deodorantelor medicale care se găsesc în farmacii, băile cu bicarbonat – care împiedică dezvoltarea microbilor şi utilizarea pudrei, pentru că usucă pielea. Specialiştii recomandă chiar o metodă modernă de excizie chirurgicală a glandelor sudoripare.