Cămara sufletului

Cămara sufletului

Săptămânal, dacă nu, atunci, cu siguranţă, lunar, vedem şi auzim tot felul de minuni: copile de 12 ani care se prostituează – încă de la 8 ani – şi îmbolnăvesc de sifilis o parte a comunităţii masculine, fetişcane de 13, 14 ani, care devin mame şi soţii ale unor tineri de 18 ani, anchetaţi pentru corupere de minori, fete şi băieţi neieşiţi bine din găoace, care postează pe diverse site-uri fotografii ce frizează pornografia. Oricât de oribile, de necuviincioase şi de nelalocul lor devin întâmplările, ce-i au ca eroi pe copii, pe adolescenţi, acestea nu mai au deloc efectul firesc – acela al exemplului negativ, de neurmat – ci, dimpotrivă, par a stârni reacţii în lanţ, multiplicare progresivă a aceluiaşi tip de comportament.

Ai zice că nici o mamă nu-i mai spune fiicei sale, după ce vede minunăţiile altora, să-şi bage minţile-n cap şi să nu facă la fel. De fapt, nu „ai zice”. Corect este să scriu „poţi zice”, fiindcă deja toate concluziile rapoartelor pe tema comunicării părinte-copil-adolescent arată, fără dubii, că aceasta aproape nu mai există. Fata şi băiatul de 12, 13 ani nu mai au în părinţi adevăraţii prieteni. Oricum, astăzi, rolul de model îl au colegii de aceeaşi vârstă, nicicum mama, sau tata. Grupului de prieteni, găştii li se fac confidenţele, în faţa acestora îşi descarcă sufletul preadolescentul, admiraţia sau respingerea acestora o caută, sau doreşte cu disperare s-o evite, tânărul.

 Ceea ce mi se pare mai înspăimântător, decât orice, este că părinţii, la rândul lor, par a nu mai vrea cu nici un chip să fie părinţi. Abdică de la rolul lor de sprijin, material şi moral, de la statutul lor de exemplu personal, de la rostul lor de confident al copilului. Asta nu se întâmplă numai din pudoare, ori necunoaştere, sau lipsă de timp. Cred că, mai degrabă, trăim cu toţii o însingurare autistă din care pare a nu ne mai poate scoate nici măcar instinctul matern sau patern.  Dacă atunci când vorbim cu ei închidem cu adevărat uşa şi grijilor, şi supărărilor, şi propriului egoism, am auzi, cu siguranţă, în cămara sufletului, disperările copiilor noştri.

Intră în comunitatea Facebook Gândul, locul unde ziarul vorbeşte cu tine