Cariera a pus capăt iubirii

Cariera a pus capăt iubirii

Idilă între o elevă, viitoare studentă, şi un asistent universitar

Ionuţ a pus mai presus viitorul său la catedră decât iubirea pentru Georgiana

„La 18 ani îmi doream un soţ iubitor, nimic altceva nu mă interesa. Nu voiam decât ca el să fie fericit, dar viaţa nu se rezumă numai la iubire”. Este mărturia Georgianei, o tânără de 20 de ani care, timp de aproape 2 ani, a trăit o intensă poveste de dragoste, plină de sacrificii. Pe Ionuţ, iubitul său, l-a cunoscut acasă la profesoara de psihologie, unde făcea meditaţie pentru admiterea la facultate.

„Abia împlinisem 18 ani. Întâlnirea cu el a fost un cadou întârziat, dar minunat, pe care soarta mi l-a oferit. El era mult mai mare. Avea 28 de ani. Era coleg cu profa mea, care îmi spusese numai lucruri bune despre el. Că e deştept, ambiţios. Îmi făcusem deja o imagine despre el. De super-profesor”. O vizită la colega de serviciu avea să îi aducă lui Ionuţ prima întâlnire cu cea care îl considera un model. La un moment dat, au rămas singuri în cameră, iar discuţia s-a legat de la sine.

„Eu mă plângeam că mă aşteaptă bacalaureatul, iar el a început să îmi explice, foarte logic, ce urma să se întâmple. Pentru mine, a fost dragoste la prima vedere. M-a invitat la un suc şi am acceptat”. Chiar dacă avea deja o relaţie aproape perfectă, Georgiana i-a spus adio lui Cristi pentru Ionuţ. „Pentru el am renunţat. Timp de câteva luni, ne vedeam o dată pe săptămână. Doar eu veneam în întâmpinarea lui. Băteam drumul Ploieşti – Bucureşti, doar ca să îl văd, măcar o oră”, povesteşte tânăra.

„Eu caut siguranţă la un bărbat“

În toamnă, a intrat la facul­tate şi spera ca relaţia să fie şi mai apropiată. Numai că lucrurile nu s-au petrecut tocmai aşa. „El îşi stabilise ca prioritate ca­riera. Ştia foarte bine ce vrea. Când avea de lucru, îmi spunea şi plecam. Când eram împreună, eram fericiţi, mă alinta, mă mângâia, dar îşi aducea mereu aminte că mai are ceva de pus la punct, sau mai ştiu eu ce. Uneori, era indiferent faţă de mine, iar eu aveam nevoie de mai multă siguranţă. Asta caut la un bărbat, iar el nu îmi oferea acest lucru. Era prea individualist”. Povestea lor nu s-a oprit. A continuat încă un an, dar atenţia mai mare pe care Ionuţ o acorda carierei a făcut-o pe Georgiana să îşi aleagă şi ea alte priorităţi.

„Eram dependentă de el. Nu concepeam că există altcineva, aşa frumos şi inteligent. El, poate, credea că dacă lasă anumite lucruri nediscutate, vor trece de la sine, dar noi, femeile, nu suntem aşa. Strângem nemulţumirile, le ţinem în sufletul nostru şi vrem să le găsim o soluţie. El nu avea timp pentru „copilării”. Nici nu mi-am făcut prieteni de când am venit în Bucureşti. Nu ştiam altceva decât drumul de acasă la facultate, apoi la serviciu şi, seara, la el, şi, din nou, acasă. Apropiaţii mei erau studenţii lui, aşa că nu îmi permiteam să îi spun să ieşim împreună, în oraş”, povesteşte Georgiana. Paharul nemulţumirilor începuse să se umple. Totul a culminat atunci când i-a cerut ajutorul, iar tânărul profesor i-a spus că este prea ocupat.

„După două săptămâni în care nu ne-am văzut şi în care am întâlnit pe altcineva, am fost la el şi i-am spus că nu mai putem continua. A încercat să îmi explice că nu e cea mai bună decizie, că trebuie să îl înţeleg, că are alte gânduri acum. A început să plângă, s-a enervat, mai ales că, în urmă cu ceva timp, ne făcusem planuri legate de cum o să fim împreună şi peste 40 de ani”, spune studenta.

„Îl mai iubesc, chiar dacă e carieristul tipic“

Supărarea ei nu a ţinut prea mult. Brusc, a realizat că îi este dor de mângâierea lui, de buzele lui, deşi niciodată nu i-a spus „Te iubesc!”. „Odată eram la calculator. Ne jucam în Paint şi a scris „I love, panteruţa!”, aşa mă alinta. Am fost foarte fericită. Oricum, nu era genul care să îşi exprime sentimentele. Gândeşte foarte logic”.

La câteva zile după ce s-au despărţit, Georgiana a încercat să îl contacteze. „Şi acum îl văd la fel de frumos, ca în prima zi. Aproape angelic. Cu părul strâns în coadă, cu faţa blândă. L-am sunat, i-am scris mailuri, dar degeaba, nici acum nu ştiu dacă am luat cea mai bună hotărâre. Îmi este tare dor de el. Cred că îl mai iubesc şi acum, chiar dacă este carieristul tipic”. (R. N.)

Opinie:

Nu trebuie să existe regrete

Nu cred că trebuie să regrete vreun moment clipele petrecute împreună. Până la urmă, poate că Georgiana a învăţat o lecţie, şi anume: priorităţile nu sunt întotdeauna aceleaşi, mai ales la vârste diferite. Cred că ar fi trebuit să vorbească mai mult despre ceea ce îi frământa. Poate că reuşeau să evite separarea. Oricum, nu i-aş sfătui să fie din nou împreună, pentru că nimic nu va mai avea splendoarea de la început. (Cătălin Chiriţă)

Intră în comunitatea Facebook Gândul, locul unde ziarul vorbeşte cu tine