Cel mai tare student roman din lume crede in excelenta si uraste prostia

Postat la: 12.01.2007 00:00

Cel mai tare student roman din lume crede in excelenta si uraste prostia

Alexandru Radu este singurul roman care a fost acceptat la 12 universitati de top din Statele Unite. A ales Harvard-ul. Acum este student in anul al III-lea Este trezorier la Harvard Investment Association si manager la Harvard Student Agency, cea mai mare firma din lume condusa exclusiv de studenti. Pe langa asta, este si senator in Senatul Studentilor de la Harvard. Deja este curtat de mari companii din lume, printre care Credit Suisse. Il asteapta un venit de 150.000$ pe an. Cu toate acestea, nu exclude posibilitatea de a se intoarce in Romania. Iubeste - excelenta. Uraste - prostia. - Cum stai cu americancele? Sunt frumoase, urate, mai usor de cucerit? - Cu americancele e bine. Sunt si fete internationale, si americance, sunt si fete frumoase. Cred ca sunt diferite standarde si din cauza asta trebuie sa te adaptezi. - Care este procentul studentilor internationali la Harvard? - Cam 9%, din 1650 pe an, deci, cam 150. - E vorba de un procent "politically correct"? Pe ce prin­cipii functioneaza deschiderea uni­versitatii? - Cred ca in fiecare an stafful se uita la cele mai bune aplicatii si in functie de asta decid cine merita sa intre. Nu iau niciodata, sa zicem, 3 copii din Romania, 4 copii de nu stiu unde, insa diversitatea e foarte importanta pentru Harvard si, in consecinta, se nimereste in asa fel incat, in fiecare an, cam 2-3 copii din Romania sunt admisi si cam 150 de copii internationali. - Cati membri are comunitatea studentilor romani de la Harvard? - In jur de 15. Ne mai intalnim din cand in cand, dar cred ca fiecare are diferite preocupari. Eu am foarte putine sanse sa vorbesc romana. Vorbesc asa, cand ma mai suna parintii de acasa... Ne intalnim, avem chiar si o asociatie a studentilor romani de la Harvard si din cand in cand mai avem evenimente culturale. - Ti-ai propus sa fii in viata cel mai bun? - Daca lucrezi cu cei mai buni din lume, te impingi si tu pe tine sa fii ceva mai bun. Am facut asta cand eram la "Vianu" si chiar cred ca Colegiul "Vianu" (n.n. - C.N. "T. Vianu" din Capitala) este cel mai bun din Romania si am spus ca Harvardul e o continuare minunata. Sunt manager la cea mai mare companie din lume... condusa de studenti. Incerc sa tin lucrurile la un nivel inalt si Harvard chiar este cel mai inalt punct pe care il poti atinge, mai ales in domeniul economiei si stiintelor politice. - Proiectele de dupa Harvard? - O sa lucrez, cel mai probabil, pentru o banca de investitii. Nu cred ca e neaparat o moda, dar, in general, cei mai inteligenti studenti, nu numai de la Harvard, ci de oriunde din lume, si din Japonia, incearca sa-si gaseasca joburi la bancile de investitii, in special daca sunt pasionati de finante, pentru ca acestea ofera o pregatire foarte buna pentru viata in afaceri. Din cauza asta, vreau si eu sa imi gasesc un job in domeniul asta, mai ales ca sunt curtat de cateva companii multinationale. - E clar ca nu o sa te intorci in tara. - Nu in primii ani, pentru ca doresc sa imi iau masterul tot in afaceri si pentru a putea fi admis la master trebuie sa ai ceva experienta profesionala internationala. - Catre ce banca te-ai orientat? Tot prima din lume? - Da. Una din bancile care au fost simpatice, sa zic, cu mine a fost Credit Suisse. M-au chemat in New York vara trecuta pentru un internship. Au facut tot posibilul ca sa ma simt bine: m-au cazat la Carlton, m-au plimbat cu limuzina. Dar si alte banci m-au invitat sa imi petrec o zi cu ei in New York. - Harvardul are o politica prin care ii pune pe studenti in contact cu diferite firme sau vin ele si se intereseaza de studentii cei mai buni? - Firmele multinationale, com­paniile de top sunt interesate sa ia cei mai buni copii sa lucreze pentru ei si, in consecinta, ei vin la Harvard, spun ca vor sa organizeze un eveniment, sa cunoastem cativa studenti. Pun ochii pe cativa oameni si incearca sa ii curteze, in diferite feluri, pentru a alege banca lor, si nu o alta banca. Dupa vreun an petrecut impreuna si de tatonari, ne alegem companiile la care lucram. Asta se intampla cam din anul III. Asta vreau si eu sa fac chiar vara asta. In felul acesta, vezi si tu cum e viata in firma respectiva si ei vad ce stii tu sa faci, cum te descurci intr-o echipa, cum poti sa lucrezi cu ei. Se cauta persoane interesante si performante, in acelasi timp. Daca esti o persoana completa, o persoana cu care iti face placere sa stai de vorba, ai mult mai multe sanse sa ajungi la o universitate din State. Trebuie sa fii o persoana completa si cred ca acesta este unul din elementele care creeaza o persoana de succes, iar Harvard, la urma urmei, asta doreste, sa formeze persoane de succes. Scoala masoara inteligenta academica, iar celelalte activitati masoara, cumva, alte tipuri de inteligenta. Cand esti intr-un mediu performant si oamenii din jurul tau au standarde foarte ridicate, automat si standardele tale trebuie sa se ridice, daca vrei sa fii in top. Toti de la Harvard doresc sa invete, toti sunt fericiti sa faca lucrul asta. Evident, ajungi si tu sa iti doresti sa faci mai mult. - Esti senator in Senatul Studentilor de la Harvard. Asta inseamna ca reprezinti cam 500 de studenti. De ce? - Noi incercam sa gasim proiecte pe care le-am putea face in parteneriat cu administratia pentru a putea ajuta studentii. Pana nu de mult, la Harvard nu era posibil sa iti alegi doua concentratii (n.n. - specializari) cum exista la majoritatea universitatilor americane. Harvard-ul considera ca studentii trebuie sa se specializeze intr-un singur domeniu. Printr-un proiect am incercat sa vedem cum sa lucram cu ei pentru a avea aceasta a doua specializare. Si studentii, si profesorii au fost destul de flexibili ca, pana la sfarsitul anului, sa putem avea o a doua specializare, chiar daca nu e vorba de un "minor" normal (n.n. - specializare secundara) asta daca ne alegem 4 cursuri dintr-un anumit domeniu. - Tu esti olimpic international la fizica. La Harvard ai facut, initial, fizica? -Da, la inceput am facut fizica si stiinte politice. Prima mea specializare era fizica, insa profesorul meu de economie din anul I, care a fost adviserul economic al presedintelui Bush si seful adviserilor economici din State, cu care stateam de vorba la o petrecere, m-a intrebat ce specializari am. I-am spus: fizica si stiinte politice. Mi-a zis: eu cred ca ar trebui sa faci economie. Vino la mine la birou saptamana asta sa vorbim. Si m-am dus. Mi-a explicat ca economia e o stiinta sociala, dar si exacta in acelasi timp, mi-a cerut sa imi declar specializarea aceasta, sa imi iau cateva cursuri, fiind convins ca o sa imi placa. Mi-am zis ca e destul de destept, ca stie el ce spune... Am incercat si mi-a placut foarte mult. - Care e relatia studentilor cu profesorii, la Harvard? - Eu sunt prieten cu o buna parte dintre profesorii mei. Si ei incearca foarte mult sa se apropie de noi, dar si noua ne place foarte mult de ei. De exemplu, eu am avut un profesor de fizica, in anul I, care ne dadea, saptamanal, teme. Stiind ca e vorba de probleme grele, ne invita la el acasa, ca sa stam in living-ul lui si sa rezolvam problemele impreuna. El citea o carte, noi il mai intrebam, ne ajuta. Asa se formeaza o legatura. Mi-am petrecut fiecare seara de miercuri, in primul an, la el acasa. Toata cultura asta te face sa te simti ca parte din familia Harvard. Cand esti la Harvard, iti face placere sa inveti. Climatul imi permite sa vorbesc la per tu cu profesorii mei, sa ma duc la birou la ei oricand. - Se fac evaluari ale cursurilor si profesorilor? - Pentru fiecare curs este obligatoriu ca la sfarsit profesorul sa aduca in clasa fisele de evaluare. El iese afara din clasa, iar noi scriem evaluarea. Sunt mai multe puncte pentru care se dau note, de la 1 la 5. Daca media este sub 2, profesorul nu mai are voie sa predea pentru un an, iar daca este intre 2 si 2,5, trebuie sa vorbeasca cu decanul, pentru a-i explica performanta slaba. Asta se intampla rar. - Dincolo de partea strict academica, Harvard-ul are foarte multe facilitati pentru studenti. Cum profiti tu de ele? - Viata la Harvard e minunata, pentru ca poti sa faci, aproape, orice. Mie imi place foarte mult sa navighez. E un centru pe Charles, raul care trece pe langa noi, cu fel de fel de barcute. Din cand in cand, ies cu prietenii, facem o intrecere cu barcutele... - Se chiuleste la Harvard?- Sunt cursuri la care cateodata nu ma duc, asta pentru ca as face altceva. Uneori, trebuie sa ma focusez pe un alt lucru. 90% din cursuri sunt inregistrate pe caseta. Varianta digitala este pusa pe Internet. Exista codul de onoare la Harvard si daca, sa zicem, nu ai putut sa te duci la un curs, te uiti la caseta respectiva. Daca nu te uiti, pana la urma, e pierderea ta. Taxa la Harvard e de 46.000 de dolari, deci fiecare curs e aproximativ 6000 de dolari, iar o ora ar fi cam 200 de dolari. Daca nu ma duc la un curs e ca si cum as arunca 200 de dolari pe geam. - Aveti persoane care va consiliaza la Harvard? - Da. Fiecare din casele in care stam are cate un master, un conducator, care este profesor. El are grija, practic, de viata casei. El organizeaza cocktail party-uri, receptiile la care mai vin si profesorii, tot felul de evenimente speciale. Mai sunt si consilierii pentru fiecare specialitate in parte. Eu am doi consilieri personali, pentru economie. Ma intalnesc cu ei la cina sau stabilim intalniri, daca avem liber intr-o dupa-amiaza mergem si ne plimbam pe langa rau si vorbim. O data am mers la bowling. Oamenii astia, care fie sunt doctoranzi, fie lucreaza intr-o companie, iti spun: uite, daca faci cursul asta, iti va fi de folos pentru cand te vei angaja, pentru ca o sa stii lucrurile astea; daca iti iei cursul asta, e mai academic, e bine sa il alegi, daca vrei sa iti faci doctoratul. In felul acesta, iti e mai usor cand iti faci planul de cursuri. Mai sunt cam 15 psihologi care te ajuta sa pastrezi un echilibru intre viata academica, profesional si personala. Cand eu mi-am ales 5 cursuri, in loc de 4, master-ul casei mele m-a sfatuit sa vorbesc si cu un psiholog, nu doar cu prietenii. Psihologul ma intreba daca ma simt ok, daca am mai multe cursuri, daca nu as vrea sa renunt la unul si sa fac o activitate extracurriculara in loc, daca vreau sa fac la fel si in semestrul care urma, fiind constient ca lucrul asta m-ar putea obosi, pe termen lung. Cam 80% dintre tinerii de la Harvard au contact cu echipa de psihologi. - Apar probleme intre studenti si conducerea Harvard? - Mai apar. De exemplu, noua ne plac petrecerile. Zona in care stau studentii in primul an este o zona istorica, construita in 1630 si, chiar daca a fost modernizata, tot reprezinta un monument istoric: avioanele nu au voie sa zboare pe deasupra, cladirile sunt pazite... Dar studentii din primul an vor sa dea petreceri, iar administratia de la Harvard incearca sa fie concilianta: nu, nu, nu, nu faceti aici, ca sa nu distrugeti ceva. Hai sa mergem in alta parte. - Te-ai gandit sa faci cercetare? - Nu, nu cred ca cercetarea se potriveste personalitatii mele. Mie imi plac foarte mult oamenii, imi place sa vorbesc cu ei. Cand faci cercetare, e greu, pentru ca lucrezi de unul singur sau intr-o echipa mica, te simti constrans si eu nu as putea sa fac asta pentru multa vreme. - In ce crezi cel mai mult? - In excelenta. - Ce iti displace cel mai tare? - Prostia. E foarte greu sa vorbesti cu oameni, care nu vor sa inteleaga argumente sau care fac pe surzii. Prostia este, probabil, cel mai mare dusman al dezvoltarii si al excelentei. - Esti platit pentru activitatea de la Harvard Students Agency? - E o functie part-time, iar salariul este mult peste piata de la Harvard. E peste 20 000 de dolari / an. - Cat te astepti sa castigi in viitor, cand vei lucra la banca de investitii? - In primul an, sa zicem ca 150.000 de dolari. Ca sa ia tineri de la Harvard, firmele trebuie sa plateasca. - Esti fericit? - Cred ca majoritatea deciziilor pe care le-am luat au fost decizii bune. Daca asta inseamna fericirea, sunt fericit. Interviu realizat de Melania MANDAS VERGU si Miruna COVACI

Intră în comunitatea Facebook Gândul, locul unde ziarul vorbeşte cu tine