Cercetarea în universităţi vs cercetarea în institute
Cercetarea românească e împărţită în două tabere ce se luptă pentru fondurile publice: sindicaliştii din institute şi universitarii din CNCSIS şi Academia Română.Cele mai aprige discuţii privind cercetarea românească, ce au dus inclusiv la proteste de stradă, se referă la destinaţia fondurilor de la buget. La ora actuală, în domeniu există două mari tabere: cei care cred că cercetarea ar trebui făcută cu precădere în institute şi cei care susţin mutarea polului de putere în universităţi. Primii sunt sindicaliştii conduşi de Radu Minea, preşedintele FSLCPR, iar ceilalţi, reprezentanţii Consiliului Naţional al Cercetării Ştiinţifice din Învăţământul Superior (CNCSIS) şi ai Academiei Române. Aproape toate protestele sindicatelor din ultimii ani au avut ca ţintă Autoritatea Naţională pentru Cercetare Ştiinţifică (ANCS), instituţie ce gestionează 80% din banii de la buget dedicaţi proiectelor ştiinţifice.
Practic, Radu Minea a învinuit, în nenumărate rânduri, Ministerul Educaţiei şi Autoritatea, de deturnare de fonduri şi distrugerea cercetării, acuzaţii respinse de Preşedintele ANCS, Anton Anton, care l-a catalogat pe liderul sindical drept „nebun”.
Conform ultimelor statistici, în anul 2005, 44% dintre proiectele ce au primit finanţare de la stat au aparţinut institutelor naţionale, în timp ce universităţile au înregistrat 20% din ponderea totală. În ceea ce priveşte participarea la proiectele cu finanţare europeană, situaţia este însă mai echilibrată, universităţile acoperind 24% din contractele româneşti semnate prin Programul-Cadru 6, iar institutele, 30%. (R.F.)
Intră în comunitatea Facebook Gândul, locul unde ziarul vorbeşte cu tine















3 Comentarii [+] Adauga un comentariu
Cele mai aprige discuÅ£ii privind cercetarea românească, ce au dus inclusiv la proteste de stradă, se referă la destinaÅ£ia fondurilor de la buget. La ora acÂÂtuală, în domeniu există două mari tabere: cei care cred că cercetarea ar trebui făcută cu precădere în institute ÅŸi cei care susÂÂÅ£in mutarea polului de putere în universităţi.
Cand se analizeaza distributia fondurilor intre institutele si universitati, ar trebui sa se aiba in vedere si rezultatele obtinute ca urmare a acestei finantari. Si cand spun rezultate, ma refer la articole publicate in reviste cu vizibilitate internationala (cotate in sistemul Thomson ISI) sau la brevete internationale si nu la publicatii in ziare sau in Revista pasarilor mici. Asociatia AdAstra a intocmit o evaluare (Cartea alba a cercetarii) de unde rezulta ca 55 % dintre articolele ISI sunt publicate de universitati, 15 % de Institute ale Academiei si doar 20 % de Institutele Nationale. Repartitia fondurilor este insa taman pe dos. Nu este mai putin adevarat ca Institutele Nationale se auto-finanteaza din aceste fonduri de cercetare, dar orisicat...
Chestia cu articolele ISI este o vrajeala. In toata lumea cercetarea aplicativa este, ca fonduri, de 10-20 ori mai mare decat cercetarea asa-zis fundamentala. De aceea institutele (eventual co-directionate de firme si universitati) ar trebui sa produca ceea ce ar trebui sa faca Romania o tara industriala. Altfel productia de studii sociologice despre comunitatile de romi, sau algoritmi care mai de care mai avansati, chiar publicate in reviste ISI nu vor duce la nici un rezultat. Evantual la statistici umflate al MEC.