Cu capul în două patrii

Cu capul în două patrii

Elevii dintr-un sat ceangăiesc primesc câte 300 de lei pentru a învăţa limba maghiară

Organizatorii cursului au fost daţi în judecată de inspectoratul şcolar judeţean, dar au câştigat

„Noi ne jucam în drum. Au apărut doi unguri şi ne-au întrebat dacă vrem să facem nişte jocuri cu ei, în limba maghiară. Am spus că vrem, cum să nu vrem? Am învăţat cântecele şi jocurile lor, cu gâştele, cu capra, dar nu prea înţelegeam ce spunem. Ne întâlneam săptămânal, într-o sală. Mai mergeam şi-n pădure, la distracţie... După un an, ne-au întrebat dacă vrem să învăţăm maghiara. Noi am vrut. Că doar nu ne strica o limbă străină”, zice Claudia, 14 ani, din Valea Mare a Bacăului. E sat de ceangăi, dar ceangăiasca doar bătrânii o mai vorbesc. În rest, se vorbeşte româna.  

De la povestea Claudiei a început totul. Părinţii care şi-au trimis copiii să înveţe maghiara au primit câte 300 de lei pe cap de ţânc, ca recompensă. S-au strâns 26 de ţânci din clasele primare şi vreo 6 fete de clasa a VIII-a. Cursurile de maghiară se fac după ore, de două, trei ori pe săptămână, într-o casă de om, amenajată ca o şcoală. Profesorii: doi unguri angajaţi de Asociaţia Maghiarilor Ceangăi să predea... etnologia. Asociaţia este finanţată, printre altele, de UDMR şi Budapesta. Însă cum s-or descurca profesorii unguri pe pământ moldovenesc, greu de imaginat, că nu vorbesc o boabă de română.

Tabere, bani şi limba maghiară

Cum decurge, însă, un curs de maghiară? „Ne verifică întâi temele, ne dă exerciţii şi cuvinte de tradus. Nu sunt cărţi din Ungaria, ci cărţi speciale, pentru ceangăi. Au zis că vor să ne trimită şi-n tabără. Pe mine tatăl meu m-a lăsat la cursuri, fiindcă e vorba ca în vacanţă să plec în Ungaria. Ar fi prima tabără din viaţa mea”, spune una dintre colegele Claudiei. „Prima dată, tata nu a fost de acord să mă lase să învăţ maghiara, pe urmă a aflat că nu se întâmplă nimic. Mai ales după ce am primit prin poştă alocaţia de 3 milioane...”. Tatăl e sărac, agricultor, aşa sunt aici mai toate familiile.    

Eleva Moraru e veterana grupului. Anul trecut, asociaţia a trimis-o în tabără la Miercurea Ciuc. „Învăţăm maghiara, jucându-ne. Mai mult ne distrăm, râdem mult. Profesorii sunt tineri, le spunem pe nume. Asociaţia face cursuri din astea într-o sumedenie de localităţi băcăuane. Elevele de la Valea Mare nu s-au întrebat niciodată de ce, aici, într-un sat românesc, se fac ore de maghiară. Până într-o zi.

„Ce înseamnă a manipula?”

Ora de conştientizare. „Profesori” – Felicitas, bibliotecara satului şi Isidor Ştirbu, membru al Asociaţiei Romano-Catolicilor „Dumitru Mărtinaş”. Nu-şi spun ceangăi, ci români. Cele şase fete s-au aşezat în faţa lor, la o masă din bibliotecă. „De ce vreţi voi să învăţaţi maghiara?”, întreabă Felicitas. „Ca să ştim o limbă străină, cine ştie ce se întâmplă mai târziu şi poate o să avem nevoie. Şi, dacă tot e gratis...”, răspunde una. Sare colega: „O profesoară unguroaică ne-a spus că înainte la noi se vorbea maghiară curată şi cu timpul s-a (neîncrezătoare)... românizat. Şi ei au venit să reînnoiască limba, cumva. Dar nu ştiu dacă să cred asta”.

Dar „de ce cred ele că le-au sosit profesori de maghiară şi nu de engleză”? Tăcere. Fetele se privesc ca la lecţie, când ai răspunsul corect, dar nu-l dai, de teamă să nu greşeşti. Claudiei i se mişcă buzele, dar nu se aude nimic. Apoi, în şoaptă: „Ca să, ăăăă, ne atragă?”. Colegele o privesc îngrozite, ca şi când Claudia le-ar fi citit gândurile. E prima dată când vorbesc despre asta. „Pe site-ul Asociaţiei Maghiarilor Ceangăi scrie că profesorii voştri sunt angajaţi să vă predea etnologie maghiară. Nu limbă”, zice Isidor. Felicitas deschide dicţionarul şi, rar de tot, le citeşte definiţia cuvântului „etnologie” - ştiinţă care se ocupă cu studiul caracterelor etnice, cu structura şi evoluţia popoarelor.

Închide dicţionarul. Fetele n-o mai ascultă. Încep să se întrebe una pe alta: „Cum s-ar zice... ăăăăă.... din români să fim maghiari?”. Claudia scutură din cap: „Nu, nu, e imposibil, noi suntem în România, nu în Ungaria”. Isidor îi explică cum că ungurii de la asociaţie ar încerca să introducă obligatoriu limba maghiară în şcoli, iar că asta nu o pot face decât dacă-i conving şi pe ceangăi. „Nu e nimic rău în a şti şi această limbă, dar nu mi-ar conveni ca copiii mei să vorbească numai maghiară”, îi răspunde ea. Felicitas le şochează cu încă o întrebare: „Voi ştiţi ce înseamnă a manipula?”.

Puii de ceangăi, cazuri sociale

„98% dintre copiii care vin la cursurile astea sunt cazuri sociale. Ca să-i atragă, asociaţia nu le oferă numai bani, ci şi alimente. Eu sunt ceangău get-beget, dar nu ştiu ceangăieşte, vorbesc numai româneşte. La noi, tinerii mai ştiu pe ceangăieşte doar înjurăturile. Mie îmi place România, vreau să trăiesc aici. Am refuzat ofertă de muncă de mii de euro în Dubai, deşi aici câştig mai puţin”, spune Isidor. „Ştiu un român care predă maghiară copiilor ceangăi, îi învaţă şi dansuri populare ungureşti. Mi-a zis că lucrează cu copii între 6 şi 14 ani, că ăştia sunt mai influenţabili. El primeşte bani pentru asta, mi-a zis că o ia ca pe o afacere şi că nu vrea să se gândească dacă e rău, sau e bine”. Domnii de la judeţ s-au supărat pe cursurile de limbă maghiară. Inspectoratul Judeţean Bacău a dat în judecată Asociaţia Maghiarilor Ceangăi, cerând desfiinţarea acesteia. Însă a pierdut. 

Adrian Solomon, preşedintele asociaţiei, ne-a explicat aşa: „Ceangăii vorbesc o maghiară arhaică, fiindcă aici nu s-a produs niciodată reînnoirea limbii, ca în Ungaria. Sate întregi ca Faraoani, Cleja sau Pustiana sunt comunităţi compacte  de ceangăi de origine maghiară, dar oamenii au fost educaţi că sunt români. De asta, în locurile unde copiii mai înţeleg maghiara, am angajat referenţi care să facă cu ei activităţi extraşcolare”. Însă de la „ora de conştientizare” din bibliotecă, activităţile extraşcolare parcă nu mai merg aşa de bine. Isidor Ştirbu zice că, după asta, fetele s-au sfătuit între ele şi şi-au luat o pauză de maghiară. 

Intră în comunitatea Facebook Gândul, locul unde ziarul vorbeşte cu tine