„Din artă nu poţi trăi!”

„Din artă nu poţi trăi!”

Încă nu a avut o expoziţie personală, dar tablourile sale au fost cumpărate şi de Patriarhia Română

Banii câştigaţi din vânzarea unui tablou sunt investiţi în materiale necesare pentru realizarea următorului

Melania Maria Stelian are 19 ani şi vede lumea cu ochi de artist. Acolo unde oamenii obişnuiţi văd lucruri banale, ea vede întotdeauna ceva deosebit. Îi place să picteze. Pictează de când se ştie. La grupa mică sau mijlocie, Melania a pictat pentru prima dată Răstignirea lui Iisus. Nu i-a ieşit deloc aşa cum trebuia, dar respectiva foaie de hârtie stă şi acum la loc de cinste printre picturile şi tablourile pe care mica artistă le-a realizat ulterior. Prin clasa a V-a s-a înscris la cercul de pictură al doamnei profesor Stoilă Jenica de la Şcoala generală Ciorogârla şi în fiecare sâmbătă, timp de câteva ore, învăţa şi exersa cum să facă un tablou perfect. „Pictez pentru că mă linişteşte.

Eu am un tic: când sunt foarte nervoasă, fac câteva crochiuri. Este o lume a mea! E ca o cameră închisă şi izolată fonic în care mă simt cel mai bine”. Datorită talentului său şi a măiestriei profesoarei sale de a i-l dezvolta şi de a i-l pune în valoare, Melania a câştigat premii la concursurile de pictură naţionale şi a urmat un liceu de profil. A vrut să intre iniţial la „Tonitza”, dar prioritari la admitere erau cei care terminaseră clasa a VIII-a la Liceul „N. Tonitza”. A intrat la Liceul „Dimitrie Paciurea”, pe care îl consideră un noroc pentru că a învăţat mult mai multe lucruri, decât ar fi învăţat la „Tonitza”. Acum este studentă la Agronomie, secţia de arhitectură peisageră. „Nu mai vreau artă pentru că, e adevărat, e frumos, dar nu se câştigă, nu-şi poţi întemeia o familie muncind ca artist. Mi-am dat seama de acest lucru la începutul clasei a XII-a”.

Pictura - o pasiune costisitoare

„Dacă fac un calcul, în cei patru ani de liceu am cheltuit peste 100 de milioane pentru materiale”, îi avertizează pictoriţa pe cei talentaţi. Un tub de 75 ml de culoare de ulei costă 5 lei, pânza pe care adesea trebuie să o prelucreze din nou pentru că este de slabă calitate, costă 60 lei, cel puţin, iar o ramă pentru un tablou costă cel puţin 30 de lei. Materialele şi le procură din magazinele Fondului Plastic. La magazinele Uniunii Artiştilor Plastici preţurile sunt de 5 ori mai mici, dar elevii sau pasionaţii de pictură nu au acces. „Am avut ocazia să îmi cumpăr hârtie de acolo. Profesorul meu de grafică m-a luat de mână, m-a dus la vânzătoare şi i-a spus: Îi daţi pe răspunderea mea, doamnă!

Le-aş spune celor care vor să meargă pe drumul ăsta că este o meserie foarte grea şi că trebuie să facă foarte multe sacrificii: trebuie să renunţe la timpul liber, la sticla de suc, la un pantalon ca să-şi cumpere materiale. În cazul meu, şi părinţii mei au făcut sacrificii pentru mine”. Primii bani câştigaţi din vânzarea unui tablou i-a donat liceului. Următorii i-a reinvestit în materiale. Iconiţele pe care le-a pictat, le-a dat rudelor şi cunoştinţelor din ţară şi din Spania, Italia sau Franţa, care au contribuit şi ele cu un bănuţ. Cel mai important cumpărător a fost însă Patriarhia Română. Două icoane cu Arhanghelii pictate de ea se află în sediul Patriarhiei Române.

Oamenii preferă kitch-urile

Ca artist, Melania a mai primit o lecţie foarte importantă: oamenii preferă kitch-urile, în detrimentul artei adevărate şi valoroase. Când era în liceu a mers la Ministerul Educaţiei să facă pictură murală. „Ştiţi ce mi-a spus persoana respectivă? Zugrăveşte-mi şi mie o stemă a Stelei! Probabil că mai există şi acum acea pictură într-un birou dintr-un corp anexă al ministerului”. Şi în privinţa facultăţii are aceeaşi convingere: una învaţă în facultate şi altceva i se va cere după accea. „Dacă îţi cer tot felul de chestiuni kitch-oase, trebuie să accepţi, altfel nu ai din ce trăi. Eşti călcat în picioare! Nu poţi câştiga o pâine, dacă nu faci cum ţi se cere”.

Planuri de viitor

La sfârşitul liceului, împreună cu grupa sa, Melania a încercat să închirieze sala GalAteCa pentru o expoziţie. Li s-a spus că sala este închiriată pentru 7-8 ani, pentru că părinţii elevilor de la Liceul „Tonitza” o închiriază în avans. I-ar fi costat 5.000 de lei închirierea sălii o săptămână. Până la sfârşitul facultăţii va reuşi să deschidă o expoziţie personală, fie cu tablouri, fie cu fotografii, pentru că a doua mare pasiune a sa este fotografia. Deocamdată, ştie că va picta vitraliile Bisericii din localitatea ilfoveană Ciorogârla, unde locuieşte.

„Dacă oamenii îţi cer tot felul de kitch-uri, trebuie să accepţi, altfel nu ai din ce trăi. Eşti călcat în picioare! Ştiţi ce mi-a spus un om din Ministerul Educaţiei? Zugrăveşte-mi şi mie o stemă a Stelei!”

Poţi învăţa să desenezi, pentru că este matematic, dar nu poţi învăţa să pictezi. Trebuie să te naşti cu această capacitate!

Melania Stelian – carte de vizită

Cel mai mare tablou – un triptic cu Maica Domnului şi Arhangheli Mihail şi Gavriil, dimensiuni: 220 cm/ 70 cm

Cel mai drag tablou – lucrarea de diplomă, pe care intenţionează să o recupereze de la liceu

Primul tablou vândut – 3 milioane lei vechi

Cea mai excentrică creaţie: un înger în cărbune şi creion, pe un perete din camera sa

Pictorii preferaţi – Dali, Aman, Grigorescu şi Rembrandt

Prima expoziţie personală – probabil, la sfârşitul facultăţii

Intră în comunitatea Facebook Gândul, locul unde ziarul vorbeşte cu tine