Facultate în cărucior cu rotile

Chiar dacă nu poate alerga, Mihaela se ia la întrecere cu cei mai buni

Mihaela Brânzea a terminat masteratul cu 10 pe linie şi acum îşi pregăteşte teza de doctorat în Management

Următoarea provocare: cariera universitară

Aţi încercat vreodată să scrieţi cu mâinile înţepenite de ger? Abia dacă aţi putea să îndoiţi degetele! Dar Mihaela Brânzea ştie un truc. A exersat şi a devenit faimoasă în şcoală, pentru rapiditatea cu care îşi lua notiţe. Nu va putea niciodată să-şi desfacă singură borcanul cu dulceaţă, dar stiloul îl ţine încă bine. De 26 de ani, luptă cu o boală fără leac, numită Charcot-Marie-Tooth - una dintre cele mai comune afecţiuni neurologice ereditare. Acest tip de neuropatie, cauzat de o mutaţie la nivel cromozomial şi caracterizat prin pierderea ţesutului muscular şi a simţului tactil, este diagnosticat anual la 2,6 milioane de persoane din întreaga lume.

Bursă de merit pe toată durata studiilor

Când am sunat-o, se chinuia la o rectificare bugetară. “Lucrez la planul lucrării de cercetare, vreau să fac un studiu de caz pe problematica eticii şi discriminării într-o organizaţie. Cu alte cuvinte, vreau să verific dacă se acordă şanse egale pentru toţi angajaţii. Iniţial, calculasem bugetul proiectului la 360 de milioane de lei vechi, dar era prea mare şi l-am redus la 130 de milioane”, ne-a spus Mihaela. A recunoscut că a fost “cam greu”, mai ales că n-a învăţat-o nimeni cum se face un buget. S-a bazat doar pe noţiunile minime, căpătate la un curs de management al proiectelor.

Mihaela este doctorand al Facultăţii de Management din cadrul Academiei de Studii Economice (ASE) din Bucureşti. A absolvit primul an cu media 9,20 şi acum se pregăteşte pentru încă doi ani de muncă de cercetare intensă, la capătul cărora o aşteaptă susţinerea tezei de doctorat. Studiile de licenţă le-a terminat cu 10 pe linie, la fel şi pe cele de masterat, ambele diplome fiind obţinute la Facultatea de Ştiinţe Economice din cadrul Universităţii din Piteşti. A ales să urmeze facultatea în provincie nu pentru că n-ar fi făcut faţă în marile centre universitare, ci pentu că Piteştiul era mai aproape de casă. Din Găieşti, localitatea natală, şi până în “capitala” judeţului Argeş, drumul nu e atât de istovitor. “Când ai un copil aşa de bun şi de isteţ, le duci pe toate”, ne-a mărturisit mama tinerei, Gina Brânzea. Până să intre la liceu, o ducea la şcoală o vecină, fostă învăţătoare, dar vârsta şi-a spus cuvântul.

Aşa că mama a renunţat la postul de inginer constructor şi a devenit “casnică cu licenţă”, “colega permanentă” a Mihaelei. A tremurat la toate examenele ei, mai emoţionată de zece ori decât fiica. Cum o auzea “aaa, examenul ăsta e mai greu”, o lua cu leşin. Până acum cinci ani, mama o ducea la cursuri cu maşina şi o purta, în braţe, pe treptele facultăţii, o aşeza în bancă şi aştepta apoi cu orele, pe holuri, terminarea seminariilor. Pe atunci, nu dispuneau de un cărucior cu rotile, pentru că Mihaela nu se împăca deloc cu ideea de a depinde de el. Abia când a fost admisă la master, au achiziţionat unul manual. “Puterile mamei scad şi am zis să fac un compromis. Acum am mai multă libertate”, ne-a spus doctoranda.

Pedagog de şcoală nouă

Statul îi oferă Mihaelei 280 de lei, să-şi caute însoţitor. Deocamdată, responsabilitatea asta e a mamei. Încă mai poate, încă mai e sănătoasă. În zilele de şcoală, o aduce la secretariatul Facultăţii de Ştiinţe Economice din Piteşti şi revine după-masă, la ora 16.00, pentru a o ajuta să coboare în amfiteatru, unde Mihaela ţine seminarii studenţilor din anul al doilea. Postul de secretară de masterat este remunerat cu aproximativ 850 de lei pe lună, dar cel de preparator se regăseşte în sistemul de plată cu ora – 24 de lei pe seminar. “La început, a fost înfricoşător. Nu ştiam dacă o să mă descurc, pentru că studenţii sunt fâşneţi, bine pregătiţi. Treptat însă, am reuşit să creez o punte de legătură şi mi i-am apropiat. Acum îmi scriu pe mess, să le trimit cursuri”, ne-a mărturisit Mihaela.

A visat dintotdeauna la o carieră universitară şi, din punctul ăsta de vedere, consideră că e pe drumul cel bun. I se pare benefică reorganizarea studiilor universitare pe trei cicluri succesive – licenţă, masterat, doctorat. “Materia este mult mai concentrată. S-a renunţat la acele materii considerate «de umplutură», pe care noi le-am făcut pentru că aveam timp. Modelul Bologna chiar se bazează pe esenţial”.

“Fac ceea ce ar face oricine altcineva. Este datoria mea de om să-mi găsesc şi să-mi urmez calea”!  -  Mihaela Brânzea (doctorand ASE)
 

Intră în comunitatea Facebook Gândul, locul unde ziarul vorbeşte cu tine