„În primele luni vom avea leac la toate metehnele învăţământului superior”

Postat la: 08.01.2008 17:11 Ultima actualizare: 18.10.2011 20:44

Remus Pricopie

Secretarul de stat Remus Pricopie promite că finanţarea per student va creşte

Până în 2010 vom decide cum se va desfăşura doctoratul

- Care sunt urgenţele anului?

- Primul aspect, asupra căruia trebuie să ne concentrăm atenţia, în 2008, este finalizarea ciclului de licenţă în forma premergătoare Bologna şi finanţarea primului ciclu Bologna. Asta înseamnă că 2008 este un an special pentru învăţământul românesc. Avem două serii de absolvenţi, la nivel de licenţă, şi evident că va trebui să analizăm ce se va întâmpla şi să luăm măsurile necesare pentru a merge mai departe spre master. În 2008, încep primele mastere în sistem Bologna. Dar, în acelaşi timp, vom avea şi masterele care au funcţionat în anii anteriori.

- Mai există oportunitatea organizării masterului de tip vechi, în condiţiile în care mas­terul va deveni ciclu al învă­ţământului superior?

- Avem o problemă, şi anume aceea că studenţii care au terminat pe sistem de 4 ani, sau de 5 ani, n-au nici o vină pentru a merge pe un master de 2 ani! Ei pot parcurge un master cu o durată mai mică de doi ani. Legea le oferă acest drept. Prin urmare, în 2008, nu avem încotro, va trebui să asigurăm oportunităţi pentru master, pentru ambele serii de absolvenţi.

- Dar finanţate vor fi doar mas­­terele pe tip Bologna, nu?

- Putem să spunem care va fi propunerea care a plecat de la Ministerul Educaţiei, anume aceea de a asigura, aşa cum am asigurat şi anul trecut, mastere pentru promoţia de 3 ani şi, în acelaşi timp, ne obligă legea să asigurăm locuri la master pentru promoţia pre-Bologna.

- În 2008, legea chiar obligă ministerul să asigure o finanţare de până la jumătate din promoţia de licenţă.

- Vrem, nu vrem, avem două serii diferite de master finanţate, într-o anumită măsură, evident, pentru că vor fi şi locuri cu taxă. Da, aşa este, trebuie să finanţăm 50%. Nu putem acum să avansăm nişte cifre, până când nu ştim exact care sunt procentele de promovabilitate pe fiecare serie în parte şi, de asemenea, să nu uităm că în 2005 au început toate programele. Avem şi programe de 4 ani, de exemplu, Dreptul. Deci noi, acum, ne vom concentra doar pe programele de 3 ani.

- La care ar trebui, conform legii, să avem cel puţin jumătate de locuri finanţate.

- La care ar trebui, conform unei anumite interpretări a legii, ca pentru 50% din absolvenţii de licenţă să oferim posibilitatea de a intra la master. Aceasta, însă, depinde de interpretarea pe care o dăm. Poate să însemne şi că o parte dintre aceşti studenţi sunt cu taxă.

- Cealaltă jumătate sunt cu taxă, e limpede. Dacă vor.

- Noi, în acest moment, am prevăzut în buget acoperirea tuturor acestor costuri. Menţinând procentul de locuri la master finanţate care au fost aprobate anul trecut şi luând 50%, dintr-o estimare a noastră, de absolvenţi de ciclul Bologna. În momentul în care vom avea bugetul aprobat, putem să lansăm şi cifre.

- Pentru doctorat există vreun proiect, există în fabrică, ca să zic aşa, reglementări deosebite pentru doctoratul care, din păcate, la noi, funcţionează pe sistemul Bologna, dar nu pentru promoţia care ar trebui să facă doctoratul Bologna. Adică la doctorat am ars nişte etape?

- La doctorat au fost, într-adevăr, arse nişte etape, a fost adoptată o legislaţie nouă, avem un nou sistem de ciclu doctoral. Eu aş menţiona faptul că, în Europa, acum, sunt foarte multe discuţii legate de doctorat, în sensul că modelele avansate de unii nu sunt acceptate de alţii. De altfel, un raport al European University Association arătat că, în momentul de faţă, sunt 3 tendinţe mari: aceea de şcoală doctorală, celelalte de conducere individuală, fiecare doctorand să fie condus individual, şi mai există şi o combinaţie din cele două.

Eu cred că mergem acum pe acest sistem doctoral, însă, în 2010, când va trebui, practic, să dăm drumul la ciclul Bologna, va trebui să avem o imagine foarte clară legată de opţiunea României faţă de şcoala doctorală, care nu va trebui să fie neapărat o opţiune la nivelul spaţiului Bologna. Ce vă pot spune acum este că problema şcolii doctorale va fi aprofundată, în anii următori, de către Consiliul Naţional al Rectorilor, CNCSIS, în cadrul unui proiect prin fondurile structurale, şi sperăm ca la sfârşitul anului 2010 să avem un model sau o propunere pe care să o putem adopta.

- Am putea fi ceva mai con­creţi, legat de un proiect de cifră de şcolarizare? S-a făcut ceva de genul ăsta?

- Există simulări. Fiindcă bugetul a fost aprobat, atunci, acum, în ianuarie, vom şti exact câte locuri vom avea în fiecare formă. Aş vrea un singur lucru să precizez. De ce nu avansăm o cifră? Pentru că există câteva principii, pe care vrem să le respectăm, respectiv finanţarea per student să nu scadă şi atunci, în funcţie de valoarea bugetului aprobat pentru Ministerul Educaţiei pentru finanţarea de bază, vom stabili numărul de locuri, astfel încât finanţarea, repet, să nu scadă. Mai bine avem mai puţini studenţi, cu 5,6,7% mai puţini studenţi, dar ne menţinem pe o curbă de creştere a finanţării de bază per student.

- Există şi perspectiva mic­şorării cifrei de şcolarizare?

- Eu sper că nu.

- O altă problemă, care e destul de mult scăpată de sub control de către Ministerul Educaţiei, cel puţin în ultimii doi ani, este aceea a construirii unei normalităţi şi a unei atmosfere ceva mai serioase în privinţa acordării titlurilor universitare, a doctoratelor. Există o întreagă listă de oameni extraordinari care, între un titlu şi altul, nu au nevoie decât de 2 ani, când legea spune altceva. Ce vă propuneţi, ce direcţie abordăm?

- Nu putem vorbi, deocamdată. După cum ştiţi, sunt secretar de stat de doar o lună. În momentul în care am venit aici, unul dintre primele documente, ce mi-a fost pus în faţă, era acela în care se încerca reorganizarea CNATDCU. Am analizat acest document şi concluzia la care am ajuns este că nu înţeleg de ce într-o săptămână trebuie să luăm o decizie, în condiţiile în care următoarele comisii de evaluare a titlurilor de doctor, conferenţiar şi profesor se vor întruni în februarie, martie. Avem timp să analizăm până atunci. Avem un proiect de lege care la sfârşitul lui februarie va fi în Parlament şi în acel proiect de lege apar unele modificări. Titlul de conferenţiar rămâne la latitudinea universităţii, în timp ce titlul de profesor rămâne în continuare la latitudinea universităţii, dar cu validare în cadrul unei comisii naţionale.

Acesta este un aspect. Pe de altă parte, m-aţi întrebat de situaţiile în care diferenţa dintre conferenţiar şi profesor este din ce în ce mai scurtă, unii trecând de la un semestru la altul sau de la un an la altul pe această poziţie. În momentul de faţă, singurul lucru pe care îl putem face este să ne uităm la lege. Legea prevede foarte clar care sunt condiţiile pentru a te înscrie pentru promovare şi, de asemenea, prevede situaţiile de excepţie pe care senatul le poate aproba. Aceste cazuri ţin de responsabilitatea unei universităţi. Dacă toate sunt cazuri excepţionale, asta este. Legislaţia nu ne dă voie să precizăm noi care sunt situaţiile excepţionale, noi verificăm doar legalitatea procedurii.

- Credeţi că s-ar încălca cu ceva autonomia universitară, dacă ministerul ar spune ce este aceea o situaţie excep­ţio­nală?

- În legislaţia actuală, situaţia excepţională este definită de senatul universitar.

- Ideea era următoarea: că ministerul nu e totuşi o fabrică de emis nişte hârtii, nişte ordi­ne, nu? Dumneavoastră daţi titlurile.

- Noi confirmăm titlurile. Aici sunt două aspecte: pe de o parte se vorbeşte de o creştere a autonomiei universitare, pe de altă parte...

- Nu face numai acest lucru ministerul. Este a treia instituţie care poate să intervină.

- Poate să intervină, dacă are motive legale.

- A treia problemă care m-ar interesa este maniera în care se va lu­cra cu ARACIS-ul, care, după experienţa celor 10 universităţi pilotate, de fapt 9 universităţi pilotate, pentru că într-una… n-a putut intra, şi-a arătat ne­pu­tinţa. Cum apreciază secre­tarul de stat faptul că această agenţie nu a putut să intre într-o universitate acreditată? Acest ARACIS n-a fost capabil să dea nici un fel de propunere pentru situaţia de la „Petre Andrei” din Iaşi.

- Avem o agenţie de asigurare a calităţii care funcţionează de un an şi jumătate, chiar dacă legea e dată de doi ani. Ştim bine că din momentul în care a fost dată ordonanţa de urgenţă şi până s-a constituit ARACIS-ul a trecut o perioadă nepermis de lungă, perioadă în care nu am avut nimic, nici CNEEA, nici ARACIS. Această agenţie a pilotat o metodologie. Acum, suntem într-un moment de evaluare. Pe pagina de internet a ARACIS-ului există şi un audit, realizat de persoane independente de ARACIS, acolo sunt o serie de recomandări, şi în acest moment urmează să vedem ce a funcţionat şi ce nu a funcţionat, dacă sunt goluri, şi, după părerea mea, sunt goluri, şi să vedem în ce măsură putem îmbunătăţi activitatea în această zonă. Dacă e nevoie, intervenim şi cu modificări legislative.

Unul din goluri e acela că, de exemplu, e destul de complicat să intervii într-o universitate, dacă nu sesizează ARACIS-ul. Legea spune că universitatea înaintează dosarul. Bun, şi ce fac în situaţiile în care universitatea nu acţionează în nici un fel? Avem, în acest moment, în ţară, universităţi care, deşi au trecut de perioada de 5 ani de evaluare, de autorizare…

- Asta urma să fie urmă­toa­rea întrebare: evaluarea institu­ţională?

- Nu s-a întâmplat nimic. Şi atunci, împreună cu ARACIS va trebui să vedem cum procedăm, astfel încât, în regim de urgenţă, dar foarte serios, toate universităţile care sunt dincolo de

aceşti 5 ani de autorizare, respectiv acreditare, să treacă printr-un proces de evaluare.

- Făcut de cine?

- Făcut, în momentul de faţă, de ARACIS.

- Păi, nu! Legea nu spune aşa. În momentul de faţă exis­tă încă două, trei agenţii de calitate a învăţământului superior, în România, care au personalitate juridică şi ar putea să efectueze această evaluare. Legea prevede, la articolul 13, cu 3, existenţa pe piaţă a mai multor agenţii. Deci preferaţi să faci evaluare instituţională cu ARACIS-ul… Îi veţi acorda în continuare acest monopol exclusivist?

- Nu, în momentul de faţă, va trebui să vedem care din aceste agenţii sunt sau nu recunoscute de ENQA. Există 3 agenţii, ARACIS-ul e una dintre ele. Aici trebuie să recunoaştem, că legea este un pic confuză.

- De ce?

- Pentru că nu face distincţia între licenţierea unui program şi evaluarea de calitate a unui program. Acesta este motivul pen­tru care spun că, după un an şi ceva de activitate, va trebui să vedem, pe de o parte, ce a putut să facă ARACIS-ul bine, şi, pe de altă parte…

- Care este orizontul de timp în care credeţi că veţi „ve­dea”?

- În februarie, martie, ar trebui să ştim exact ce vom face în următorul interval de timp, pentru că metodologia, după câte ştiţi, este o metodologie experimentală. ARACIS-ul deja a pregătit o nouă metodologie şi împreună vom vedea în ce măsură recomandările făcute de comisia independentă vor fi integrate, se regăsesc în noua metodologie şi vom rezolva. Însă noua metodologie nu va rezolva toate problemele, nu va rezolva, de exemplu, raporturile care există între  ARACIS şi alte agenţii similare. Deci, ăsta este un subiect deschis, la care încă va trebui…

- Din câte constat, Ministerul Educaţiei nici măcar nu ia în calcul  că există pe piaţă şi alte agenţii similare. Deci este clar că preferaţi să lucraţi cu această agenţie, pe care aţi făcut-o dumneavoastră, ca mi­nis­ter, şi continuaţi să o lăsaţi să meargă de una singură, ca să zic aşa.

- Nu, nu am spus acest lucru. Am spus că legislaţia este, din punc­tul meu de vedere, neclară, unu, şi doi, mai spuneam că, în momentul de faţă, sunt în proces de evaluare internaţională cele trei agenţii. Se pare că în martie vom avea răspunsul.

- ENQA are principii foarte clare.Deci, evaluează pe cei care au activitate. Dumneavoastră ţineţi în activitate doar ARACIS-ul, iar celorlalte nu le daţi vo­­­­ie să existe. E  limpede că raportul va spune acest lucru. Vi se pare normal ca o singură agenţie să facă şi autorizare, şi acreditare? Trebuie să ieşim odată cu problemele astea că aşa dacă stăm şi băltim, nu realizăm nimic.

- Ce vreţi să spun, că cei care au făcut legea, au făcut-o… cum au făcut-o.

- Da! De ce să nu spuneţi asta?

- Ei, uite că spun! Vom vedea dacă vom gândi să schimbăm legea. Evident că, dacă vrem să ne lămurim, vom ajunge şi acolo. Dar cum să schimbi legea, fără să faci o analiză?! Suntem la sfârşitul unui proces...

- Există raportul ARACIS-ului, există raportul comisiei independente, ce mai trebuie să existe?

- Va mai exista, în martie, un raport independent al unei agenţii europene. Da?! Este normal ca după un an să te întrebi, dom’le, dacă legea dă voie şi altor agenţii, de ce nu au început să funcţioneze şi agenţiile alea?

- Pentru că ARACIS-ul are statut preferenţial. Ministerul i-a dat şi comandă să facă evaluări-pilot în universităţi. ARACIS-ul a trimis către toate universităţile că trebuie să treacă la evaluarea instituţională din 5 în 5 ani. A somat universităţile să facă acest lucru, iar dumneavoastră constataţi şi aşteptaţi rapoarte. Evident că nu pot funcţiona şi celelalte atât timp cât semnalul către sistem nu e foarte clar. Vrem numai o agenţie care să analizeze standardele, vrem o agenţie de acreditare, vrem o agenţie şi de acreditare, şi de evaluare permanentă a cali­tă­ţii?

- Bun, şi pot să dau răspunsul la aceste întrebări? Pot să dau răspunsul, acum? Nu! Pot să dau răspunsul de unul singur? Nu! Sistemul funcţionează...

Până acum, am avut discuţii detaliate cu nu ştiu câţi rectori. Am vorbit inclusiv despre ARACIS. Şi mi-au spus, dom’le, multă birocraţie, multă din-aia, multă din-aia. OK! Eu cred că, şi o să ţin la principiul ăsta: înainte de a lua o decizie să ştiu punctul de vedere al mai multora, pentru că problema nu este să iei o decizie, ci să iei o decizie care să stea în picioare.

Eu cred că, în primele luni ale acestui an, vom avea răspunsuri clare la foarte multe dintre întrebările legate de sistemul de evaluare a calităţii din România.

Info plus:

Decan al Facultăţii de Comunicare din cadrul Şcolii Naţionale de Ştiinţe Politice şi Administrative (SNSPA), Remus Pricopie a fost numit secretar de stat, la sfârşitul lunii noiembrie 2007. Şeful învăţământului superior a urmat studiile de licenţă la Universitatea din Bucureşti, studii aprofundate în Relaţii Internaţionale la Universitatea din Liège, studii avansate în Politici Educaţionale, la George Washington University şi un MBA în Management Educaţional la London University, obţinând titlul de doctor, la SNSPA, în anul 2005. Pe lângă postul de inspector de specialitate, pe care l-a ocupat în perioada 1996-1997, Pricopie a mai deţinut, în cadrul Ministerului Educaţiei, funcţia de purtător de cuvânt (1997 şi 2001), expert în cadrul direcţiei de Comunicare (1998-2001), secretar general (2001) şi consilier al ministrului, în mandatul Ecaterinei Andronescu (2001-2003). (R.F.)

 

Intră în comunitatea Facebook Gândul, locul unde ziarul vorbeşte cu tine