Între mâţa neagră şi trifoiul cu patru foi - tinerii aleg să creadă în ei înşişi

Postat la: 08.01.2008 17:36 Ultima actualizare: 18.10.2011 20:44

Între mâţa neagră şi trifoiul cu patru foi - tinerii aleg să creadă în ei înşişi

Credinţa în spirite bune şi rele – baza superstiţiilor

De la comete şi eclipse, la îmbrăcatul hainelor pe dos, şi călcatul pe capacul de canal, superstiţiile sunt purtătoare de semne.

Vineri, 13, pisica nea­gră, întoarcerea din drum, marţea celor trei ceasuri rele, aşezarea în colţul mesei, amuletele norocoase, coşarii şi potcoavele – fapte şi obiecte banale, cărora, însă, le dăm sensuri profunde, pe care le încărcăm cu puteri prevestitoare, de care ne temem sau care ne dau speranţe, uneori chiar fără să ştim de ce.

Superstiţiile au la bază credinţa că există spirite rele şi spirite bune, care se anunţă, ne dau semne şi care se cer respectate. Superstiţiile sunt prejudecăţi, care decurg din credinţa în farmece şi vrăji, în numere fatidice, semne prevestitoare sau alte rămăşiţe ale magiei. Deşi ştiinţa şi religia le resping, superstiţiile şi-au făcut mereu loc, de-a lungul veacurilor, în viaţa noastră, influenţându-ne comportamentul. Cu origini precreştine sau create de fiecare individ în parte, superstiţiile sunt studiate de etnologi şi antropologi. Aceştia le descifrează sensurile magice, dar explică şi nevoia oamenilor de a crede în astfel de semne.

Superstiţiile de-a lungul timpului

De mii de ani, oamenii interpretează cometele, lu­­­mi­­­­narea cerului sau alinierea planetelor drept prevestitoare de calamităţi. Pentru cei ce credeau în superstiţii, cometele anunţau nenorociri, pentru partea în care se vedea cometa. Se spune că, în timpul războiului de independenţă, din anii 1877-1878, a apărut o cometă pe cer, care nu a dispărut până la sfârşitul războiului. În popor, atunci când era eclipsă, se spunea că vârcolacii au mâncat luna.

Alte credinţe spun că eclipsele de Soare înseamnă că astrul şi-a întors faţa de la oameni, din cauza păcatelor acestora. Se spune că orice eclipsă prevesteşte calamităţi şi războaie. Sunt, de asemenea, multe superstiţii legate de fenomenele naturale sau de boli. Seceta, ciuma au fost interpretate drept semne cereşti. În timpul Ciumei (Moartea Neagră), papa Grigore I cel Mare a dat o lege prin care le cerea oamenilor să îi binecuvânteze pe cei care strănutau, strănutul fiind primul simptom al bolii. Acest obicei a rămas până acum.

Fiecare persoană are propriile superstiţii

Dincolo de aceste semne majore, cum ar fi eclipsele şi cometele, care încă din antichitate sunt interpretate ca semne ale unor catastrofe, fiecare persoană îşi creează propriile superstiţii. Multe persoane nu calcă pe gurile de canalizare, de teamă că acest lucru le-ar aduce ghinion. Mulţi evită să se aşeze în colţul mesei, de teamă că nu se vor mai căsători. Sunt persoane care se îmbracă mereu la fel, în situaţii importante, crezând că acele haine le poartă noroc. Întoarcerea din drum se spune, de asemenea, că prevesteşte ceva rău, la fel şi dacă ţi se zbate ochiul stâng.

Pentru unii elevi, prima notă de 10 din carnet înseamnă că tot anul vor lua note maxime. Se ştie că cioburile aduc noroc, că dacă scapi un cuţit pe jos vei avea un musafir, dacă braţele foarfecei sunt întredeschise, te cerţi, iar dacă spui un cuvânt în acelaşi timp cu o altă persoană, îţi poţi pune o dorinţă. Îmbrăcatul hainelor pe dos prevesteşte ploaia. Dacă, pentru unii, superstiţiile înseamnă doar o lipsă de informaţii, pentru alţii, orice superstiţie aduce un plus de farmec şi magie lumii. (M.C.)

Info plus:

Acum 1000 de ani, în plin Ev Mediu, existenţa cotidiană – spun mărturiile istorice şi literare – se desfăşura între semne şi minuni. Superstiţiile încingeau rugurile, iar Biserica lupta împotriva vrăjitoriei, a ocultismului, a necuratului, comiţând ea însăşi fapte neumane. Astăzi, bezna necunoaşterii e istorie, deşi pe Planetă sunt încă mai mulţi neştiutori decât oameni liberi. Reflexivitatea carteziană a ridicat şi a spulberat spaimele, iar Mileniul III se revendică din raţiune, când încă puţini dintre noi sunt cu adevărat raţionali.

Cât de superstiţioşi sunt cei născuţi sau crescuţi în era digitală nu am aflat cu precizie, cum nici dacă informatizarea – ca nouă credinţă – are deja propriile ei semnificaţii oculte, semne şi tabuuri.

Am aflat doar cum sunt văzute de către tineri interdicţiile, pe care străbunicii lor le respectau cu sfinţenie. (M. M. V.)

Scepticism Studenţii mizează pe raţiune:

La examene copiez, nu am superstiţii

Superstiţiile reprezintă pentru studenţi prejudecăţi care mai prind doar la copii şi bătrâni

Tinerii sunt de părere că supranaturalul se arată prin semne prevestitoare doar celor care cred în ele

Pisicile negre şi oglinzile sparte nu par, câtuşi de puţin, a le mai da emoţii studenţilor. Declarându-se persoane mature şi raţionale, tinerii de pe băncile facultăţilor tratează în glumă superstiţiile, ce îi determină pe alţii să îşi ia măsuri de precauţie. „Superstiţiile sunt doar pentru cei slabi. Pe mine mă lasă complet rece, nu am nici prejudecăţi şi nici nu cred în horoscop. Am spart o grămadă de oglinzi, până acum şi am trecut de multe ori pe sub scări şi nu am păţit nimic”, ne-a spus Silviu, student în anul II la Drept, pentru care superstiţiile au valoare numai în cazul în care sunt luate cu adevărat în serios. „Cei care cred în superstiţii dau dovadă, într-un fel, de lipsă de raţiune.

Când eram copil, mai ţineam cont de chestia cu pisica şi făceam trei paşi înapoi, dar acum nu am nici o treaba cu pisica neagră. Mi se pare prostesc să crezi în superstiţii”, este de părere şi Dan, de la Facultatea de Afaceri Economice şi Internaţionale. Nici când vine vorba despre examene, studenţii nu ţin cont de spusele din bătrâni. „Nu sunt niciodată atentă la piciorul cu care ies din casă, atunci când mă duc la facultate. Ce importanţă are dacă voi călca prima dată cu dreptul sau cu stângul? La examene copiez, nu am superstiţii”, mărturiseşte Nicoleta, studentă în anul III la Litere, adăugând, însă, că întorsul din drum o pune pe gânduri: „Nu prea mă întorc din drum, dacă se întâmplă să fi uitat ceva acasă. Numai în cazul în care este vorba de ceva foarte important, mă încumet să fac cale întoarsă”.

Horoscopul e, însă, literă de lege

Când vine vorba de previziunile date de astre, nu toţi studenţii sunt la fel de categorici. Elena de la Facultatea de Jurnalism nici nu concepe să treacă o zi fără să consulte horoscopul: „În fiecare dimineaţă, mă uit la televizor, ca să văd cum îmi va merge în ziua respectivă, iar la începutul anului îmi cumpăr o revistă cu horoscopul pe 12 luni. Cu siguranţă este ceva adevăr în predicţiile astrologilor, am văzut asta pe pielea mea”. Studentă în anul II la Sociologie, Dorina, se ghidează la rându-i după previziunile celor care citesc în stele, fără a face, însă, din asta, un obicei zilnic: „Nu sunt superstiţioasă, dar mai trag cu urechea la radio, când se dau previziunile pe ziua în curs. De asemenea, consult horoscopul, dacă îmi pică vreun ziar în mână sau prind, dimineaţa, vreo emisiune pe această temă”. (Raul Florea)

Practici Între Crăciun şi Bobotează

Două săptămâni înţesate de semnificaţii oculte

În noaptea de Bobotează, fetele pun busuioc sub pernă, pentru a-l visa pe alesul inimii

Tinerele care aşteaptă cu sufletul la gură să îşi afle ursitul pot pune în practică mai multe superstiţii şi obiceiuri specifice perioadei care încheie sărbătorile de iarnă. Se spune că Ajunul Bobotezei este un mo­­ment prielnic pentru prac­ticile magice, pentru des­cân­tece şi farmece. În noaptea de Bobotează, fetele aflate la vârsta măritişului îşi pot visa ursitul. Tinerele leagă pe degetul inelar un fir roşu de mătase sau de lână, împreună cu un fir de busuioc, pe care îl fură din mănunchiul preotului, atunci când vine să boteze gospodăria.

Seara se coace o turtă din făină foarte sărată, pe care tânăra trebuie să o mănânce, fără a bea apă, ci doar un strop de agheasmă, iar apoi merge la culcare. Firul de busuioc poate fi pus şi sub pernă, practica având acelaşi rezultat, fata îl poate vedea, în vis, pe alesul inimii. Potrivit unei alte superstiţii, fetele care cad în ziua de Bobotează se vor mărita în acel an. Tot atunci când preotul vine cu Botezul, tinerele aşază pe pragul uşii şiragurile de mărgele pe care preotul le păşeşte. Cea care va purta podoabele va avea noroc în dragoste.

„Iordănitul femeilor”

Din Ajunul Crăciunului şi până la Bobotează, tinerele mătură casa de la prag înspre răsărit, ca să aibă peţitori. Este bine ca, în cele două săptămâni, fetele mari să nu dea gunoiul afară din casă. Perioada este propice vrăjilor de dragoste şi ghicitului premarital. În noaptea de Iordan, adolescentele numă­ră parii de la gard, ghicesc în oglindă, răscolesc în focul aprins pe vatră, iar atunci când apar scântei, rostesc câteva cuvinte, considerate magice: „Cum sar scânteile din jăratic, aşa să scânteie şi inima lui, şi nu înteţesc focul, ci înteţesc inima lui!”.

În comunităţile din nordul ţării, pe vremuri, se păstra obiceiul numit „Iordănitul femeilor”. Înainte de Bobotează, femeile se strângeau în grupuri, acasă la una dintre ele, unde duceau mâncare şi băutură. După ce luau masa, toată noaptea se încingeau la jocuri şi cântau. Dimineaţa, ieşeau pe stradă, luau cu forţa bărbaţii care le apăreau în cale şi îi duceau la râu, ameninţându-i că îi aruncă în apă. În alte părţi ale ţării, pentru integrarea în comunitatea femeilor căsătorite, tinerele neveste sunt udate cu apă din fântână sau dintr-un râu.

Tinerii care vor să afle dacă se vor căsători sau nu au învăţat de la bătrâni obiceiul perilor de porc. Fata şi băiatul aşază, pe o vatră încinsă, două fire de păr de porc. După ce se încălzesc, firele se răsucesc, iar dacă se apropie, înseamnă că cei doi se vor căsători, dacă firele se îndepărtează, uniunea nu va fi realizată.

Pe 30 ianuarie, atunci când este sărbătoarea celor Trei Ierarhi: Vasile cel Mare, Grigore Teologul şi Ioan Gură de Aur, în gospodăriile unde sunt fete de măritat nu se face niciun fel de treabă prin casă, pentru ca tinerele să aibă noroc. (R. N.)

„Superstiţia are, de regulă, conotaţie peiorativă, referindu-se la tot ceea ce e în afara raţiunii, a doctrinei religioase. Cu toate acestea, superstiţiile au o mare forţă poetică, înfruntă timpul. Oamenii sunt predispuşi să îşi creeze propriile superstiţii, să interpreteze simbolic lumea în care trăiesc. Cel ce crede acordă semnificaţie unor fapte extrem de mărunte, cotidiene şi e mai bogat decât cel ce nu crede. Acum, e un reviriment enorm al credinţei în astrologie. Sunt oameni avizi să afle, zi de zi, ce li se poate întâmpla şi chiar se autosugestionează în acest sens. Sunt şi multe vrăjitoare spectaculoase, care îşi fac o publicitate savuroasă, deşi caraghioasă.

Principiile generale ale magiei, ale superstiţiei, logica lor, nu se modifică în timp. Toţi interpretează lucrurile din faţa ochilor. Dacă pentru un ţăran, o vacă neagră poartă ghinion, pentru un citadin, aceasta nu are aceeaşi semnificaţie. Originea superstiţiilor e întotdeauna obscură, superstiţiile nu au date de naştere. Ele vor exista în continuare, cu siguranţă, în pofida oricărui sistem raţional. Oamenii simt nevoia să trăiască într-o lume mai bogată, enigmatică, mai frumoasă.” - prof. Şerban Anghelescu, (şeful secţiei de Etnologie de la Muzeul Ţăranului Român)

Sunteţi superstiţioşi? Credeţi în previziunile astrologilor?

Matei Pop, student, Facultatea de Geografie, anul I:

Nu sunt superstiţios absolut deloc, nici măcar horoscopul nu-l citesc. Nu cred în superstiţii, pentru că nu pot schimba în nici un fel evenimentele din perioada imediat următoare. Superstiţiile sunt mici refugii pe plan psihic, pentru cei care cred în ele. Eu sunt de părere că e mult mai important să rămâi raţional. (R.F.)

Cosmin Diveică, student, Facultatea de Electronică, anul II:

Am fost superstiţios până am intrat la facultate, dar, între timp, m-am mai maturizat şi nu mai cred în superstiţii. Mă temeam dacă îmi tăia calea vreo pisică neagră sau mă împiedicam cu stângul, dar am ajuns la concluzia că superstiţiile se îndeplinesc numai dacă crezi prea mult în ele. (R.F.)

Patricia Mitrache, elevă, 18 ani:

Nu am nici un fel de superstiţii. Dacă oamenii vor să creadă în supranatural, e dreptul lor. Nu înţeleg cum aş putea crede că dacă voi călca pe un capac de canal, sau voi întâlni pisica neagră sau voi sparge o oglindă voi avea ghinion, îmi va merge rău! Nu pot crede în ceva inexistent şi nedemonstrabil! Nu mai spun de horoscoape, care sunt alte aberaţii! (E.L.)

Bianca Şoimu, elevă, 15 ani:

Nici nu ştiu de ce cred că dacă voi ieşi pe uşă cu piciorul stâng, îmi va merge rău! Bunica mea m-a învăţat asta şi poate de frică să nu mi se întâmple ceva rău, respect tradiţia. Sunt lucruri simple de făcut, care te protejează de aşa-zisele lucruri malefice. Horoscopul e primul lucru pe care îl citesc în reviste! Chiar cred că planetele ne influenţează viaţa! (E.L.)

Oana Sălişteanu, profesor universitar:

Am anumite superstiţii, deşi, în ge­neral, nu le acord importanţă, nu au legătură cu stările mele. De pildă, păşesc întotdeauna cu dreptul când ies din casă sau când trec un prag şi am anumite su­perstiţii în ceea ce priveşte asor­tatul hainelor. Nu consult horo­scopul, deşi îmi place stilul de conexiuni intelectuale pe care îl folosesc anumiţi astrologi. (R.F.)

Maria Iliescu, profesor fizică, 56 ani:

În general, fizicienii sunt oleacă superstiţioşi, de la Einstein încoace, care îşi încheia lucrările cu o întoarcere la divinitate. El spunea că îţi dai seama cât de puţine ştii, pe măsură ce aprofundezi mai mult cercetarea ştiinţifică. Eu nu sunt o persoană superstiţioasă. De exemplu, numărul 13 îmi poartă noroc, însă niciodată nu mă întorc din drum, orice s-ar întâmpla. (E.L.)

Zvonuri La vârsta copilăriei,

A fi superstiţios înseamnă a ţine pumnii strânşi la extemporal

Copiii cunosc puţine superstiţii, cele mai multe aflate de la bunici

Superstiţiile ţin mai mult de “imaginaţia oamenilor” şi de “zvonuri”

Pentru cei mai mulţi copii, bătutul în lemn, atunci când auzi ceva de rău, cele trei ceasuri rele, din ziua de marţi, sau numărul 13, nu sunt motive de speriat. “Superstiţia este o credinţă veche, prin care ai impresia că anumite lucruri, obiecte sau numere aduc ghinion sau noroc”. Aşa vede superstiţiile un băiat de 11 ani. Alin crede că există şi o tipologie a superstiţiilor. Din categoria celor rele face parte celebra pisică neagră, care dacă îţi va tăia calea, vei avea ghinion, sau întâlnirea pe stradă cu preotul.

“Când vezi pisica, trebuie să faci trei paşi în spate şi să scuipi de trei ori peste umăr”, spune Alin, care a aflat toate aceste lucruri de la bunici, dar nu crede în ele. Se mai conformează când vine vorba de cele bune, aşa cum s-a întâmplat de Revelion, când a purtat o bluză roşie, pentru că această culoare se spune că aduce noroc. Pe Daniela nu prea poţi să o păcăleşti, dacă îi spui că e semn rău când ţi se zbate ochiul stâng, sau că, în ruptul capului, nu trebuie să ţi se spargă oglinda, pentru că, altfel, te aşteaptă şapte ani de ghinion. “Nu prea am auzit de superstiţii. Ştiu doar că, dacă întâlneşti o pisică neagră, ţi se va întâmpla ceva rău. Dacă îmi uit ceva acasă, nu mă întorc, pentru că... întârzii la şcoală. Doar pe la concursuri sau olimpiade, mai ţineam pumnii strânşi, până să aflu subiectele. Cred că îmi aduce noroc”, explică fata.

Gura lumii – sursă de documentare pentru viitorii superstiţioşi

Alina are şi ea o variantă despre ceea ce înseamnă superstiţiile. “Sunt mai mult zvonuri venite de la oameni, din gândul lor, e un fel de imaginaţie. Nu ştiu dacă sunt adevărate. Pentru mine, cel mai rău ar fi să îmi taie calea pisica neagră. Toţi copiii şi oamenii mari de pe strada unde locuiesc se dau cinci paşi înapoi, să nu aibă ghinion”. De la lumea de pe uliţă a auzit şi de iele. “În noaptea de Sânziene, dacă e trecut de miezul nopţii, nu trebuie să ieşi din casă. Dacă Sânzienele, care dansează cu flori în braţe, te ating, ameţeşti pe loc şi îţi iau vederea sau rămâi paralizat. Mi se pare puţin exagerat”, crede Alina. Nu la fel crede despre superstiţia potrivit căreia, dacă ţi se zbate ochiul, vei întâlni pe cineva sau despre ploaie care vine atunci când te mănâncă urechea.

Cum au apărut superstiţiile? Pentru Mihai, răspunsul e simplu: “Vin din moşi strămoşi. Atunci când se întâmpla ceva rău, oamenii se gândeau de la ce a pornit. Şi aşa s-a ajuns până în zilele noastre. De fapt, sunt ceva ce nu e adevărat, dar de care ţin cont”. Prea multe superstiţii nu ştie. Aia cu bătutul în lemn, pe care, de altfel, o şi pune în practică, atunci când aude că s-a întâmplat ceva rău, şi nu vrea ca situaţia să se repete şi în cazul lui sau al unor apropiaţi, pisica neagră. Şi lista se opreşte brusc. (R. N.)

Explicaţie Unele superstiţii sunt vechi de sute de ani

Spaimele oglinzii sparte

Creştinii sunt cei care au asociat pisica neagră cu ghinionul.

Există superstiţii care ţin de cultură. Astfel, în timp ce în Anglia o pisică neagră anunţă prosperitatea, în multe state ale lumii se spune că pisica neagră aduce ghinion. În China, pisica neagră prevesteşte sărăcie. Pisica a reprezentat unul dintre obiectele de cult ale religiilor păgâne. Se spune că aceia care au asociat pisica neagră cu ideea de rău au fost chiar creştinii, asta pentru a şterge urmele celorlalte credinţe. În antichitate, caldeenii credeau că pisica neagră prevesteşte lucruri rele. Papa Gregorio al IX-lea a descris diavolul ca fiind o pisică neagră, iar în Evul Mediu se spunea că femeile care au pisici negre sunt vrăjitoare. Asociaţia italiană pentru Protecţia Animalelor a estimat că, în fiecare an, în Italia, dispar aproximativ 60.000 de pisici negre.

Se crede că, acestea sunt ucise de superstiţioşii care cred că pisicile negre le aduc ghinion. Deşi pisica neagră pare să fie în topul superstiţiilor, nu e nici pe departe singura. Se spune că dacă treci pe sub o scară, vei avea ghinion. Potrivit credinţei creştine, scara formează un triunghi cu peretele şi pământul, triunghi ce simbolizează Sfânta Treime. Dacă treci prin acest triunghi, te înfrăţeşti cu diavolul. Se spune, de asemenea, că dacă verşi sarea, la o masă, aduce ghinion, pentru că Iuda ar fi vărsat sarea la ultima cină cu Iisus. În Evul Mediu, sarea era un aliment preţios, fiind folosită şi ca medicament. Dacă era vărsată, cel care o scăpa trebuia să o arunce peste umăr, pentru a lovi spiritele rele cu ea.

Oglinda spartă – 7 ani de ghinion

Chiar dacă se spune că cioburile aduc noroc, dacă e vorba de cioburi de oglindă, lucrurile nu mai stau deloc aşa. O oglindă spartă înseamnă 7 ani de ghinion. Se pare că această superstiţie vine din vremea când au apărut prima dată oglinzile. Fiind foarte scumpe, dacă spărgeai o oglindă, trebuia să îl slujeşti 7 ani pe proprietarul ei. De ce se sperie lumea de vineri 13 ? În numerologie, numărul 12 simbolizează perfecţiunea, motiv pentru care se spune că 13 ar aduce ghinion.

Cifra 13 îi mai simbolizează şi pe cei 12 apostoli, împreună cu Iisus. Această structură religioasă a fost preluată, astfel încât se spune că cifra 13 ar aduce ghinion şi pentru că, la sabatul vrăjitoarelor, participau 12 femei şi diavolul. Există chiar şi un cuvânt, de origine greacă, ce înseamnă frica de 13: paraskevidekatriafobie. Vinerea este încărcată de semnificaţie negativă, pentru că Iisus a fost răstignit într-o vineri. Numărul 666 este şi cunoscut drept numărul Satanei. În multe maternităţi din lume s-a creat haos, pentru că femeile refuzau să nască pe 06.06.06, de teama acestui număr.

Norocul dintr-un trifoi cu patru foi

Chiar dacă acum nu îl mai întâlnim decât sub formă de mărţişor, se spune că aduce noroc. E vorba de coşar. Figura sa e asociată binelui, deoarece, dacă, înainte, coşurile caselor nu erau bine curăţate, se iscau incendii. Astfel că, dacă îţi ieşea un coşar în cale, însemna că eşti ferit de ghinion. Şi acum se mai spune că, dacă îţi iese cineva cu plin în drum, vei avea un an îmbelşugat, iar dacă vezi un cal alb, sau o mireasă, vei avea noroc. Şi trifoiul cu patru foi aduce noroc, tocmai pentru că, după cum îi spune numele, trifoiul ar trebui să aibă trei foi. Bătutul în lemn te scapă, de asemenea, de ghinion. Explicaţiile acestei superstiţii sunt multiple.

Grecii credeau, încă din antichitate, că arborii sunt însufleţiţi, astfel că, dacă băteai într-un arbore, spiritele bune, care locuiau acolo te ajutau. Există, însă, şi ideea că, dacă ţi se întâmplă ceva rău şi baţi în lemn, transferi acest rău, din moment ce lemnul, copacul, este mai trainic decât omul. Şi potcoavele sunt semne ale norocului. Grecii au fost cei care au realizat că potcovitul cailor cu potcoave de fier îmbunătăţea performanţele armăsarilor, astfel că, se crede, încă de pe atunci potcoava a devenit un simbol al norocului. Există şi animale care aduc noroc. Unii cred că gărgăriţele sunt ajutoarele Maicii Domnului, că au puteri vindecătoare şi apără copiii. Marinarii cred că delfinii le poartă noroc. (M.C.)

Intră în comunitatea Facebook Gândul, locul unde ziarul vorbeşte cu tine