„Învăţământul românesc e departe de a fi perfect, ca şi învăţământul francez”

Georges Haddad: „Sunteţi un popor creativ, aţi făcut lucruri despre care toată lumea ştie“

Georges Haddad, doctor în matematici, cel mai tânăr preşedinte al Universităţii Sorbona (1989-1994), Cavaler al Legiunii de Onoare, este din 2004 directorul Diviziei Învăţământ Superior UNESCO.

La conferinţa UNESCO, de la Bucureşti, de săptămâna trecută, dl. Haddad spune că viitorul înseamnă creativitate

- Care sunt efectele negative ale masificării sistemului de învăţământ superior?

- În primul rând, pentru mine, termenul de masificare are un sens peiorativ . Prefer să vorbesc despre democratizarea învăţământului superior pentru că asta reprezintă o miză pentru studenţi, indiferent de originea lor socială sau geografică. Învăţământul superior devine accesibil tuturor, în funcţie de capacitatea fiecăruia, deci, dacă vorbim despre masificare, avem deja o abordare negativă. Este o realitate: învăţământul superior se adresează unei populaţii din ce în ce mai vaste, din ce în ce mai multor ţări, pentru că reprezintă o miză fundamentală pentru viitorul economic şi pentru democraţie.

- Care sunt efectele pozitive atunci?

- Partea bună e că din ce în ce mai mulţi indivizi sunt conştienţi de sfidările învăţământului superior şi cercetării, dar, în acelaşi timp, problema este cum să păstrezi calitatea în condiţiile în care cantitatea devine din ce în ce mai importantă. Este problema calitate versus cantitate.

- În România vorbim de un dezechilibru între calitate şi cantitate în defavoarea calităţii. Avem un număr mare de universităţi şi mulţi se întreabă de ce trebuie să meargă toată lumea la facultate. E o mentalitate depăşită aceasta?

- E clar că astăzi, în faţa cantităţii, calitatea devine o miză fundamentală. Dar e de datoria ţării, a colectivităţii, să ofere copiilor cele mai bune posibilităţi. Este o miză fundamentală a învăţământului superior formarea pe tot parcursul vieţii, ce permite oamenilor să se recalifice, să reconstruiască un plan profesional, un proiect cetăţenesc. Tocmai acesta e rolul învăţământului superior. Azi suntem în dimensiuni diferite. Învăţământul superior era dedicat înainte privilegiaţilor, care veneau din familiile burgheze şi nobile. Conserva o minoritate. Astăzi, democratizarea învăţământului superior va aduce servicii enorme multor ţări şi indivizilor, care vor găsi motive de a-şi construi existenţa şi de a progresa. Eu nu zic că învăţământul superior trebuie să fie accesibil pentru toată lumea, ci că trebuie să fie accesibil tuturor, după merit, capacităţi. O miză fundamentală este aceea de a-i orienta pe toţi înspre calificări profesionale mai scurte.

- Apropo de învăţământul de scurtă durată, etapele Bologna aplicate în România au exilat învăţământul de scurtă durată...

- Bologna devine o obsesie. Să nu uităm că totul a pornit de la Sorbona în 98. Nu trebuie ca Bologna să devină o caricatură a armonizării şi să creeze tensiuni insurmontabile. Trebuie ca fiecare ţară să ştie să-şi adapteze învăţământul superior propriilor nevoi. Învăţământul de scurtă durată există. Nu eşti obligat să parcurgi toate etapele. Poţi să faci trei ani şi apoi să revii, prin învăţământul pe tot parcursul vieţii.

- Dar e foarte dificil pentru societatea română să înţeleagă că nu e obligatoriu să facă doctoratul.

- E ridicol

- Ce părere aveţi despre învăţământul superior românesc?

- Ca toate sistemele din Europa suferă mutaţii profunde. E nevoie de regândire în manieră aprofundată şi de aceea UNESCO oferă posibilitatea dialogului şi a confruntării, astfel încât fiecare ţară să se poziţioneze în contextul internaţional. Globalizarea nu trebuie să piardă semnul identităţii, particularităţii şi diversităţii. Globalizarea înseamnă mobilizare pentru a te bucura de recunoaştere, dar şi pentru a ţine cont de propriile nevoi.

- Să ne întoarcem la învăţământul superior românesc

- Învăţământul românesc e departe de a fi perfect aşa cum şi cel francez nu e perfect şi nici cel englez. Educaţia nu va atinge niciodată perfecţiunea. E imposibil. E nevoie de ameliorare şi universităţile româneşti, ca şi cele engleze, franceze şi germane, trec prin mutaţii pentru a înţelege mai bine globalizarea, perfecţionarea şi orientarea spre meserie şi spre creativitate. Nu uitaţi că universitatea nu există pentru a forma tinerii, nu e doar pentru a-i califica, ci pentru a le permite să se exprime mai bine. Am avut ocazia să-l întâlnesc pe Picasso, cu patru ani înainte de moartea sa, şi mi-a vorbit despre creativitate. Rolul învăţământului superior nu e doar de a forma licenţiaţi, ci de a forma oameni creativi, care să prindă gustul iniţiativei. Nu formăm roboţi. Universităţile româneşti nu sunt perfecte, dar vor evolua în context european şi mondial, dar şi naţional pentru a permite României să aibă o universitate mai bună. Să nu uităm că sunteţi un popor creativ, aţi făcut lucruri despre care toată lumea ştie. L-aţi avut pe Henri Coandă, care a inventat primul avion cu reacţie, şi i-aţi spus domnule, problema dumneavoastră e că v-aţi născut prea devreme. În domeniul petrolifer, cel al inovării, sunteţi un popor de mare creativitate. Aţi avut o istorie particulară, care v-a făcut să pierdeţi mult timp şi multă energie, dar aveţi viitorul. Europa are nevoie de România şi România are nevoie de Europa şi cred că sunt multe lucruri pe care le avem de făcut împreună şi universităţile sunt una dintre mizele fundamentale pentru voi, ca şi pentru noi.

- Concluziile acestei conferinţe UNESCO?

- E important să vorbim despre valori şi universalizare, ce trebuie să facem împreună şi vă promit că la conferinţa mondială de la Paris vom avea un plan de acţiuni, care ne va angaja pentru zece ani, pentru a construi învăţământul superior al sec XXI.

- Cum arată viitorul?

- Cred că, atât cât omul va exista, învăţământul superior va face parte din Educaţia sa. Şi repet, creativitatea. Cum spunea o mare personalitate, rolul ştiinţei şi al cercetării nu e acela de a rezolva probleme, ci de a servi onoarea spiritului uman care trece prin justiţie, prin echitate, prin respect, dar şi prin capacitatea de a-i valoriza pe cei care au talent. În sistemul totalitar, talentul a fost ucis. Onoarea spiritului uman e de a pune în valoare talentul  şi de a face ca toată lumea să participe la această aventură.

- Sunteţi un optimist?

- Altfel, m-aş fi sinucis. Sunt optimist prin natura mea.

 

Intră în comunitatea Facebook Gândul, locul unde ziarul vorbeşte cu tine